Repere turistice în Barcelona, partea a IV-a: locuri de promenadă

TIPĂREȘTE

Pentru turistul de rând, orice pas făcut pe străzile Barcelonei este o plimbare. Asta nu exclude realitatea faptului că există unele locuri cu adevărat și cu deosebire destinate acestui scop. Să cunoaștem și noi câteva dintre ele !

1.Vom începe, cum altfel, cu La Rambla , cea mai cunoscută arteră pietonală a Barcelonei, care unește Plaça de Catalunya cu Mirador del Colom (Coloana lui Columb) pe o distanță de aproape 2 km ,împărțind zona cea mai veche a Barcelonei în două cartiere: Barri Gòtic pe flancul estic și El Raval pe cel vestic.

Am străbătut-o și noi de două ori, prima dată dinspre piață spre port, a doua oară în sens invers. În ciuda faptului că era mereu aglomerată și frământată de-un trafic continuu, lucru pe care fără să vreau îl asimilez cu o limitare a propriei mele libertăți, Rambla m-a cucerit ! Mi-a plăcut mult să pășesc printre rândurile paralele de platani pleșuvi, pe originalele dale de formă odulată, îmbinate alternativ în două nuanțe de gri, astfel încât îți dau senzația că străbați printre valuri molcome, sau că pământul de dedesubt este denivelat. Am savurat spectacolul străzii derulat în decorul unor construcții vechi și minunate : oameni aparent fără griji la terasele restaurantelor, dar și oameni aflați în plină activitate la locul lor de muncă (vânzători la chioșcuri,chelneri la restaurante și terase, șoferi și hamali la descărcarea stocurilor aprovizionate, zugravi la renovarea fațadelor,electricieni la înlocuirea becurilor stradale uzate, decoratori la aranjarea jardinierelor,distribuitori de pliante publicitare și mulți alții); statui vii în fel și fel de ipostaze ; artiști din toate generațiile și din toate genurile (pictori,instrumentiști,fotografi ,caricaturiști ); turiști de pretutindeni pregătiți în orice moment să surprindă în memoria aparatelor foto sau video, crâmpeie din peisajul înconjurător; localnici ieșiți la plimbare cu prichindeii lor de mână sau în cărucioare .

Pentru o fixare corectă a principalelor puncte de reper de pe parcurs, trebuie știut că La Rambla este de fapt o înlănțuire de secțiuni stradale, fiecare adăugând la numele comun (La Rambla) denumirea consacrată în conformitate cu tradiția și istoria locului . Astfel,

-Rambla de Catalunya este cea mai apropiată de Plaça de Catalunya, iar numele evocă această vecinătate. Am fost uimită să constat cât de multe hoteluri sunt disponibile pe această secțiune a Ramblei : Rivoli Ramblas, Royal, Continental, Meridien,1898 Hotel, Nouvel Hotel sunt doar câteva. Mai toate sunt de 4 * și toate au fațade stilate, cu balcoane și tencuieli colorate, care atrag atenția trecătorului.

- Rambla de Canaletes își leagă numele de o frumoasă fântână cu apă potabilă întâlnită în acest areal, cunoscută sub denumirea de ”Canaletes”. Nu ne era sete și n-am băut din apa fântânii, aflând mai târziu că am ratat astfel șansa reîntâlnirii cu Barcelona : se spune că cine va bea apă din Canaletes, se va întoarce măcar o dată pe aceste meleaguri.

Rambla de Canaletes e cea mai comercială zonă a Ramblei, dacă e să socotești după densitatea restaurantelor, teraselor, cafenelelor ,chioșcurilor cu suveniruri , magazinelor și băncilor. Există chiar și un magazin Carrefour cu prețuri foarte convenabile.

-Rambla dels Estudis ne amintește că acolo a fost locul primei universități din Barcelona, clădire demolată în 1843, ca urmare a uzurii iremediabile. Pe parcursul acestei secțiuni se întâlnesc câteva repere turistice demne de atenția noastră .

Pe partea dreaptă se află Teatrul Poliorama , care ocupă parterul unui frumos palat în stil art-nouveau. Interesant este că ceasul de pe fațada sa este perfect funcțional, deși are mai mult de 100 ani vechime (a fost pus în funcțiune în anul 1891). În interiorul clădirii , acestuia îi face concurență un ceas cu douăzeci de ani mai vârstnic, care indică cu aceeași precizie ora din 24 orașe din lume.

Tot pe partea dreaptă a străzii se face remarcată clădirea în stil gotic catalan a Bisericii Betleem, pe care n-am vizitat-o. În schimb, ne-am lăsat răsfățați cu triluri de păsărele , căci în aceeași zonă găsim o puzderie de magazine care vând animăluțe de companie, mai ales păsări. Evocând profilul aceastei zone , localnicii folosesc pentru secțiunea cu pricina denumirea de Rambla dels Ocells(Rambla păsărilor). Numele nu e consacrat și în toponimia locului, astfel încât nu-l veți găsi ca atare pe nicio hartă.

Pe partea stângă se află Palatul Moja, cea mai veche clădire originală din zona Rambla( sec.18). Deși palatul este deschis parțial vizitării (Scara nobilă din marmură , Sala mare cu decorațiuni realizate de Francesc Pla, cunoscut sub numele de "El Vigata ", capela Verdaguer și sala cu modele miniaturiale de nave ale Companiei transatlantice ), noi nu i-am călcat pragul, mulțumindu-ne să colectăm doar câteva pliante publicitare de la parterul clădirii, unde se află o librărie.

- Rambla de Sant Josep, sau Rambla de les Flors este secțiunea dedicată în primul rând comerțului cu flori. Sant Josep este primul nume al pieței agro-alimentare cunoscute mai ades doar ca ”Mercat La Boqueria”. Ea se află pe partea dreaptă a străzii . După tentativa eșuată de a o cunoaște mai îndeaproape , ne-am întors în stradă, îndreptându-ne atenția spre celelalte repere de interes turistic de pe această secțiune.

Palatul Marquise (Palau de La Marquise), azi sediul Centrului de expoziții imagistice ”La Virreina” , ne propunea o vizită în cele câteva expoziții tematice(fotografie,mass-media,imagini digitale) deschise în acel moment publicului. Ne-am mărginit doar a-i imortaliza frumoasa fațadă barocă , datând din 1770 și am pornit mai departe.

Între Boqueria și Carrer de l'Hospital se află o lucrare a artistului Joan Miro , un desen realizat prin placarea străzii cu dale colorate , înfățișând o floare, pare-se o lalea cu petale albastre . Din cauza traficului intens n- am putut admira decât fragmente ale lucrării , am abandonat ideea de a fotografia ….pădurea de picioare ale trecătorilor și am pornit mai departe.

În acceași zonă , pe partea stângă, am făcut un scurt popas pentru a studia mai pe îndelete Casa Bruno Cuadros (Casa Paraigües), o frumoasă clădire construită în 1858. Are o fațadă foarte interesantă ,cu o colonadă sub acoperiș , balcoane de fier forjat și ornamente de zidărie sub forma unor umbrele și evantaie aplicate. Ferestrele de la parter sunt decorate cu vitralii, iar pe colțul clădirii priveghează un simpatic dragon suspendat deasupra unei umbrele , cu un original felinar stilizat între anemicele-i brațe.

Mergând mai departe, atenția ne-a fost atrasă de fațada Hotelului Ramblas, care ne-a impresionat cu minunatele-i fresce florale colorate în albastru. Puțin mai departe ,pe partea stângă ne-am oprit o clipă în fața monumentului lui Frederich Soler, poet, dramaturg și antreprenor de teatru catalan . Ansamblul monumental a fost dezvelit în 1907 și este opera sculptorului Querol Agustín,un proeminent reprezentant al artei catalane de la sfârșitul sec.19-începutul sec.20.

-Următoarea secțiune, Rambla del Caputxins , ne prilejuiește întâlnirea pe partea dreaptă cu Grand Teatre del Liceu – Teatrul de operă și balet al Barcelonei , una din cele mai prestigioase instituții de acest fel din Europa. Clădirea,construită în 1847, a fost în bună parte mistuită de flăcări într-un nefericit incendiu din 1994. Refăcută, ultra modernizată și păstrând fațada originală, opera s-a redeschis în anul 2000, aducând pe scena sa nume celebre ale artei interpretative. Montserrat Caballé, Josep Carreras și Aragall Jaume sunt doar câteva dintre ele.

Peste drum de Liceu se află Cafè del Opera , un local frecventat de turiști și nu numai, mai ales pentru tradiția sa intelectuală , căci nume celebre ale literaturii,artei și științei i-au trecut pragul . Ernest Hemmingway este numai unul dintre ele.

Puțin mai departe, pe partea dreaptă, se deschide Carrer del Nou, o stradă din cartierul El Raval care ne invită la a vizita Palau Güell , unul dintre primele palate construite de Antoni Gaudi, la comanda prietenului său,industriașul Eusebi Güell. N-am ajuns până acolo pentru că pur și simplu l-am pierdut din vedere: nefiind amplasat chiar pe Rambla , am trecut fără să ne dăm seama de zona Carrer del Nou și în cele din urmă am admis că-l putem înscrie , cu regret, pe lista obiectivelor…ratate.

- Rambla Santa Monica este secțiunea care face ieșirea către port.

Pe partea dreaptă ne întâmpină cel mai vechi teatru din Barcelona , Teatre Principal, cunoscut în alte vremuri ca Teatre de la Santa Creu. Are o fațadă interesantă, decorată cu multe busturi ale artiștilor ce au evoluat pe scena sa. Teatrul prezintă spectacole de dramaturgie și opere muzicale cu deosebire din repertoriul catalunez.

Pe aceeași parte a străzii, vis-a-vis de Comandamentul Militar al Marinei, vom găsi Centrul de Artă Santa Monica, o fostă mănăstire transformată în centru de expoziții, în special artă modernistă și contemporană. Intrarea este gratuită, dar punând-o în balanță cu oboseala deja acumulată, am ales să nu-i trecem pragul.

La fel am răspuns și invitației nerostite de ușile larg deschise ale Muzeului figurilor de ceară, sau ale Muzeului eroticii , aflate și ele pe secțiunea finală a Ramblei Santa Monica.

La extremitatea sudică a aceleași secțiuni ne întâmpină într-o largă deschidere către mare , Plaça del Portal de la Pau. În mijlocul ei ”tronează” (într-un înțeles foarte apropiat cuvântului) Monument a Colom, o statuie de bronz a marelui explorator Cristofor Columb, amplasată în vârful unei coloane corintice înalte de 40 m , pe care o putem urca folosind (contracost,firește) liftul interior. Deși ne-am fi dorit să descoperim și noi Barcelona de la înălțimea platformei Mirador, oarecari lucrări de reparații și întreținere în interiorul columnei, urmare cărora vizitarea era momentan suspendată , ne-au obligat să renunțăm la acest plan. În schimb am admirat pe îndelete soclul octagonal pe care se înalță coloana, bogat ornamentat cu basoreliefuri,blazoane, statui de grifoni și zeițe ale victoriei , medalioane dedicate marilor personalități care au influențat evoluția lui Cristofor Columb ca explorator și cuceritor de noi pământuri.

Baza monumentului este un cerc, vegheat în cele patru puncte cardinale de câte doi lei ce flanchează de-o parte și alta cele patru scări de acces spre ansamblul monumental.

-În sfârșit abordăm ultima secțiune de pe traseul La Rambla : Rambla del Mar, o pasarelă din lemn și fier, care unește faleza Portului Vell cu capătul micii peninsule Moll d'Espanya . La capătul pasarelei , câteva construcții de mare amploare se constituie în atractive și moderne repere de petrecere a timpului liber : mall-ul Maremagnum, cinematograful IMAX cu trei sisteme de proiecție(Omnimax,IMAX Flat și IMAX 3D) și Aquarium de Barcelona.

Întâmplarea a făcut ca zilele acestea să urmăresc pe Discovery un documentar dedicat… ”artei” hoției ! Decorul filmului : La Rambla ; personajele: o prostituată de nu știu ce naționalitate, un sârb din Kosovo și o familie de români stabiliți în Barcelona ; subiectul : o afacere prosperă cu furtișaguri din buzunarele turiștilor(dar nu numai). Dincolo de mesajul său destul de evident (fiți mereu atenți, hoții par oameni obișnuiți ,nu ies cu nimic în evidență, dar vă deposedează de bunuri fără remușcări), documentarul cu pricina mi s-a părut mai degrabă unul publicitar, în măsura în care a face pace cu hoții și a te alătura lor fie și doar pentru a realiza un film realist, poate fi luată drept lecție pentru șuții începători. Dar nu pentru această impresie subiectivă, nici pentru promovarea românilor ca ”maeștri” ai furtișagurilor am adus în discuție acest documentar, ci pentru că filmul mi-a dat strania senzație că eu n-am trecut pe acolo, pe Rambla. Sinceră să fiu, nicăieri în Barcelona, nici în mijloacele de transport în comun, nici în locurile aglomerate, n-am avut sentimente de neliniște, n-am remarcat figuri dubioase interesate de mine sau de grupul nostru și nu m-am simțit nicio clipă în nesiguranță. E drept că n-am străbătut Rambla la ore foarte târzii și nici nu ne-am aventurat în locuri necunoscute pe timp de noapte. A fost o măsură de protecție pe care ne-am asumat-o în conformitate cu sugestia ghidului nostru, Cristian : catalanii sunt oameni primitori,generoși,muncitori și în genere onești, dar nu uitați că orice pădure are și uscături, iar Barcelona este un oraș cosmopolit, care atrage nu numai turiști din toate colțurile lumii, dar și oameni dispuși să profite de naivitatea sau neatenția multora. Fiți vigilenți, ca să nu vă aflați pe lista celor cca.2500 plângeri la poliție pentru furturi sau chiar jafuri ! Un sfat bun,care se potrivește tuturor.

2. La capătul sud-estic al Ramblei ne aflăm deja într-o altă zonă consacrată cu deosebire plimbării, așa încât este momentul să ne oprim câteva momente și în Port Vell, portul vechi al Barcelonei.

Până în 1992, anul Jocurilor Olimpice de la Barcelona, aici era o zonă abandonată, lăsată în paragină și scoasă din uz. Planurile edilitare legate de infrastructura Olimpiadei, au rescris istoria acestei zone, transformând-o într-unul dintre cele mai atractive locuri destinate relaxării, sportului și distracției.

Astfel, zona de amarare a fost rezervată doar yacht-urilor și ambarcațiunilor sportive, care redesenează peisajul cu mulțimea catargelor și a velelor colorate. Printre ele, se fac remarcate și câteva corăbii cu siluete arhaice, care ne poartă cu gândul la epoca marilor descoperiri geografice. Prima atenție ne-a atrage nava ”Victoria”, o copie realizată în anul 1991 după singura corabie supraviețuitoare(corabia comandată de Juan Sebastian Elcano), din cele cinci participante la Ocolul Pământului în expediția condusă de Ferdinand Magellan. Nu departe de ea se află o altă corabie ce-ți captează cu deosebire privirea : Pailebot Santa Eulalia, o navă cu trei catarge din 1918, restaurată parțial și aparent mai robustă . Ambele veliere ancorate la țărm pot fi vizitate , fie plătind biletul de intrare de 1 euro , fie ca parte inclusă în biletul de acces la Muzeul Maritim, aflat în apropiere.

Lângă țărm și dincolo de el, în zona Maremagnum și Aquarium, sunt accesibile turiștilor tot felul de ambarcațiuni mai mici, așa numitele "Golondrines" – Rândunicile, care oferă croaziere de una sau mai multe ore de-a lungul țărmului Barcelonei și Costei Brava.

Șoseaua ce străbătea faleza de la Rambla del Mar și până spre nord, în zona Satului Olimpic și a cartierului Barceloneta, a fost reamplasată parțial în subteran, făcând astfel din faleza aflată în imediata apropiere a mării, o zonă exclusiv pietonală , cunoscută sub numele de Moll de la Fust. Este un fel de parc betonat în care trecătorii pot odihni după voie pe una din băncile amplasate la umbra câtorva zeci de palmieri. Dacă ai venit cu mâncare la pachet, aici e un loc potrivit pentru a-ți potoli foamea, dincolo de privirile indiscrete ale trecătorilor. Noi am profitat de ocazie și chiar am epuizat pachețelele primite de la hotel în compensarea prânzului acontat.

Dincolo de această faleză mărginită de șosea, o altă porțiune pietonală, un trotuar foarte lat, ne invită la plimbare, pornind din dreptul Coloanei lui Columb.

Spre sud, mergând către zona Portului maritim, bifăm pe rând principalele puncte de interes turistic : Muzeul Marinei din Barcelona ; clădirea Aduana - fostul sediu al vamei portuare ;Torre de Jaume I - un turn pe structură metalică care servește ca pilon de rezistență pentru telefericul spre Montjuic, dar și ca punct de belvedere ; Barcelona World Trade Center – cel mai modern centru de afaceri din Barcelona, care pune la dispoziția celor interesați o imensă clădire de birouri, un hotel de 5*, multiple săli de conferințe, spații comerciale și restaurante ; stația maritimă pentru feriboturi și ambarcațiuni de mare tonaj .

Dacă ne îndreptăm spre nord pe Passeig de Colom către cartierul Barceloneta, putem trece în revistă alte câteva repere turistice interesante: impozanta clădire a Autorității Portuare, care ne impresionează cu aspectul ei de palat vechi de mai mult de o sută de ani ; "El cap de Barcelona" - Capul Barcelonei , o statuie modernistă a lui Roy Lichtenstein, înaltă de 14 m, al cărei mesaj artistic,sinceră să fiu,n-am reușit să-l captez. Dincolo de ea, spre dreapta, pătrundem în Satul Olimpic. Noi nu am mers într-acolo, ci am trecut pe partea cealaltă a Passeig de Colom , preferând să explorăm cartierul Barri Gothic.

3. Cartierul gotic barcelonez (Barri Gothic), este unul dintre cele mai bine conservate areale medievale din lume. De aceea, parcurgerea străzilor înguste, printre șiruri nedezlipite de clădiri din sec.14-15 și revelația unei adevărate întoarceri în timp, se dovedește a fi un ”reflex necondiționat” pentru orice turist hotărât să cunoască Barcelona sub toate înfățișările ei. Plaça del Rei, Plaça Reial, Plaça de Sant Felip Neri, Plaça del Duc de Medinaceli, Plaça del Pi, cartierul evreiesc, sunt doar câteva dintre elementele de infrastructură care zugrăvesc decorul mijlocului de mileniu trecut. Cu câteva dintre ele am făcut cunoștință îm paginile review-urilor trecute . Azi,vom da o ultimă tură prin cartierul gotic, alegând să-l parcurgem dinspre mare, către centru.

Traversând Passeig de Colom , undeva cam pe la mijlocul distanței dintre Coloana lui Columb și Edificio Correos de Barcelona (Oficiul poștal central), ajungem în Plaça del Duc de Medinaceli, o modestă piațetă umbrită de palmieri , în mijlocul căreia, pe o coloană metalică decorată cu delfini și tritoni, a fost înălțată în 1851 statuia Amiralului Galcerán Marquet, cuceritorul insulelor Mallorca,Menorca și Ibiza ; prin spatele pieței, lateral dreapta, ajungem în Carrer de la Mercè, o mică piață sobră complet betonată, încorsetată de clădiri vechi, dintre care două se fac cu deosebire remarcate : Universitatea Pompeu Fabra spre sud și Bazilica Maicii Domnului din La Mercè (Basilica de la Merced), în extremitatea nordică.

Nu se punea problema de a vizita universitatea, dar în ce privește basilica, ne-a părut cu adevărat rău că i-am găsit ușile închise. Și asta din simplul motiv că vizitarea nu ne-ar fi luat mult timp, dar mai ales pentru că această biserică este un lăcaș monumental, unul dintre primele cinstite cu titulatura de ”Basilica Minor”, conferită în 1918 de Papa Benedict al XV-lea . După cum se știe, bisericile catolice sunt onorate cu titlul de ”minor” doar de pontifii de la Vatican, în semn de recunoaștere a importanței lor ca centre de pelerinaj. Se înțelege dar, că și Basílica de la Mare de Déu de la Mercè este un astfel de lăcaș adorat de mulțimile de pelerini. Evenimentul se petrece în ultima decadă a lunii septembrie a fiecărui an. Este un adevărat festival dedicat cultului Fecioarei Maria , care include pe lângă pelerinajele cuvenite în spațiul religios și multe alte evenimente culturale și artistice legate de tradiții perpetuate încă din 1687. Se spune că atunci, o mare invazie de lăcuste a fost combătută printr-un ritual comun de rugăciune adresat Maicii Domnului, iar ajutorul primit este comemorat în fiecare an printr-o ceremonie de mulțumire.

Din câte am citit, interiorul baroc al bazilicii este foarte rafinat . Mi-ar fi plăcut să-l văd cu ochii mei, dar , din păcate, așa s-a întâmplat, ca orarul de funcționare al bisericii să nu coincidă cu programul nostru de plimbare.

Ne-am continuat drumul pe Carrer Ample și absolut la întâmplare am străbătut cartierul spre nord-vest, pe străduțe întunecate precum zidurile înnegrite de timp ce le mărgineau, într-o liniște anormală, tulburată arar de pașii puținilor trecători, cu senzația stranie că pășim într-un univers paralel. Și deși citisem pe niscaiva site-uri că acestea sunt locuri în care riști să fii jefuit, nici măcar umbra vreunei temeri nu ne-a încercat pe acest parcurs. Pacea și liniștea din jur era doar o bună invitație la contemplare și visare. O dulce stare de bine din care ne-am dezmeticit abia după ce am ieșit în Via Laietana, un bulevard plin de viață , care ne-a reproiectat în tumultul civilizației contemporane.

Merită să cunoașteți Barri Gothic nu numai pentru a experimenta senzația întoarcerii în timp, dar și pentru a vizita cele câteva muzee și biserici din perimetrul piețelor medievale, sau pentru a poposi la terase, restaurante și cafenele obscure, mai puțin cunoscute, dar nelipsite de farmecul decorului arhaic din împrejurimi.

4.O altă zonă turistică dedicată cu deosebire plimbării este colina Montjuïc, ”muntele magic al Barcelonei”, care pe lângă oferta de muzee și palate(Castelul Montjuic-Castell de Montjuic, Fundația joan Miro-Fundació Joan Miró,Fundația Fran Daurel-Fundació Fran Daurel,Satul spaniol-El Poble Espanyol, Grădina botanică-Jardí Botànic, Teatrul orașului- Ciutat del Teatre, Muzeul National de Arta al Cataloniei – MNAC,Muzeul Olimpic-Museu Olímpic i de l'Esport Joan Antoni Samaranch,Muzeul de Arheologie al Cataluniei-El Museu d'Arqueologia de Catalunya și multe altele), ne facilitează întâlnirea cu un frumos spațiu natural, practic un imens parc aerisit și plin de verdeață . Sub această înfățișare l-am cunoscut și noi, în cursul promenadei de o oră și jumătate ce ne-a fost rezervată prin programul excursiei incluse în prețul sejurului petrecut la Calella.

Plimbarea a început de la Jardins del Mirador (până în 2009 cunoscută sub numele de Mirador de l'Alcalde), o terasă naturală aflată pe Carretera de Montjuic, vis-à-vis de stația de teleferic de pe munte. De la înălțimea ei se deschide privirilor o imensă panoramă de 180⁰ spre oraș , spre portul său și spre imensitatea albastră a Mediteranei.

Ni s-a spus că acest spațiu a fost amenajat ca grădină publică în perioada 1962-1969 , după proiectul lui de Josep Joan Tharrats și la inițiativa lui Josep Maria Colomer Porcioles , cel mai longeviv primar al Barcelonei(1957-1973). Înfățișarea actuală este însă rodul reamenajării din 2008, când s-au adăugat elementelor peisagistice deja existente, o serie de terase amplasate la diferite nivele, o fântână ornamentală în cascadă, în continuarea celei proiectate în 1968 de Carles Buigas (autor și al Fântânii Magice) și pavajul realizat din diferite materiale de construcție(beton,piatră,cărămidă,sticlă,metal), aranajate în frumoase combinații geometrice, după proiectul lui Josep Tharrats Joan.

Peste drum, chiar lângă stația de teleferic, estetica locului este completată de un inedit grup statuar, un adevărat stop-cadru pe una din mișcările dansului popular tradițional catalan – sardana. Este opera sculptorului Cañas José .

Următorul popas l-am făcut la Anella Olimpica , parcul olimpic dat în folosință cu ocazia Jocurilor Olimpice de Vară din 1992 . Drumul până acolo este unul foarte frumos, căci spațiul traversat fie pe partea nordică (Avinguda de Miramar), fie prin sud(Carrer dels Tarongers), este o imensă grădină bine îngrijită, plină de palmieri,platani și conifere mediteraneene. Dar traseul nu este unul scurt, așa încât este de preferat să-l parcurgeți,măcar în parte, cu mijloacele de transport în comun.

Parcul olimpic cuprinde Stadionul Olimpic-Estadi Olimpic Montjuic Lluis Companys, Palau Sant Jordi – o sală de sport ce poate adăposti 17 mii spectatori, Institutul Național de Educație Fizică (INEFC)- Institut Nacional d'Educació Física de Catalunya,piscinele olimpice Bernat Picornell și turnul de telecomunicații proiectat de Santiago Calatrava.

Deși are o înfățișase modernă, desenată după principiile arhitecturale ale zilelor noastre, Stadionul Olimpic-Estadi Olimpic Montjuic Lluis Companys se bucură de o tradiție de peste 80 de ani. În 1929 , cu ocazia Expoziției Mondiale , a fost inaugurat aici ”Estadi Lluis Companys”. Vechea arenă a fost extinsă la o capacitate de 65000 locuri pentru a deveni gazda Jocurilor Olimpice. Am admirat-o și noi de la înălțimea tribunei dinspre intrare. Deși impresia generală a fost aceea de eleganță, modernitate, grijă evidentă pentru întreținere, încât părea abia dată în folosință, am apreciat că arena nu se ridică întru-totul la pretențiile unui stadion olimpic, întrucât tribunele nu sunt acoperite decât în zona centrală.

Plimbarea pe Montjuic poate continua spre celelalte obiective de interes turistic din acest areal și se poate prelungi chiar două sau mai multe zile.

Deși aveam intenția de a epuiza în acest review și capitolul dedicat parcurilor, ca locuri dedicate cu deosebire promenadei, întinderea neșteptat de mare a acestor impresii mă obligă să mă opresc pe moment aici. Voi epuiza capitolul ”locuri de promenadă” în viitorul și ultimul review consacrat Barcelonei .

Rog ilustrarea muzicală de la adresa http://www.trilulilu.ro/muzica-ambientala/nova-menco-at-five-in-the-afternoon

---

VIZUALIZĂRI: 3813 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI