GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Repere turistice în Barcelona, partea a III-a: piețe
În sfârșit, după ce am făcut cunoștință cu câteva personaje strălucitoare din distribuția edilitară a Barcelonei, merităm un moment de odihnă! Doar un moment, pentru că Barcelona ne invită necontenit la drum. De această dată, vom parcurge pe jos traseul sinuos al locurilor ce ne dau răgaz să ne bucurăm pe îndelete de peisaje, să respirăm aerul mediteranean, să ne odihnim pe vreo bancă, să zăbovim lângă vitrine, cu alte cuvinte, să ne pierdem pe străzi, în piețe și prin parcuri. Locurile de promenadă sunt la îndemâna oricui, pentru că nu presupun decât costuri minime și nu ne constrâng la a urma trasee fixe, ci ne lasă liberatatea de a ne rândui după bunul plac, sau chiar la întâmplare, traiectoria de drum.
Voi păstra aceeași structurare punctuală a obiectivelor prezentate, fără o ordine dispusă de un posibil traseu de urmat, întrucât răspândirea acestora este foarte mare, iar locurile de promenadă nominalizate sunt doar cele pe care le-am atins și eu în acest periplu, fără pretenția de a epuiza oferta de rigoare a Barcelonei. Deoarece sunt multe lucruri de spus, voi dedica acestui subiect două review-uri. Astăzi vom vorbi despre piețele Barcelonei.
În înțeles comun, piața este o infrastructură complexă destinată actului de comerț. În timpurile noastre și nu numai, termenul de ”piață” a căpătat un înțeles mai larg, asimilându-l și pe acela de spațiu la întretăierea mai multor căi de comunicație și transport, în care oferta comercială și de servicii este întregită de posibilitatea recreeerii și odihnei. În Barcelona întâlnim, ca în oricare alt oraș de altfel, atât piețe de produse, cât și piețe de trafic. Să poposim pe rând în câteva dintre acestea:
1. Plaça de Catalunya este cea mai cunoscută piață a Barcelonei, recunoscută a fi ”inima” orașului, locul de întretăiere al celor mai importante bulevarde, dar și al traseelor de transport suburban. Este așadar o piață de trafic care oferă trecătorilor atât locuri de popas, într-un spațiu amenajat cu alei pavate, bănci, spații verzi, fântâni arteziene, grupuri statuare, cât și locații destinate serviciilor:
- comerciale (în marile supermarketuri El Corte Inglés, El Triangle, Sfera)
- de alimentație publică, într-o puzderie de restaurante, cafenele și pub-uri
- financiare (aici se află sediile celor mai mari patru bănci spaniole)
- hoteliere (hoteluri de clasă superioară, cum este și H10 Catalunya Plaza)
- culturale și civice (loc de desfășurare a numeroase festivități, adunări populare, programe artistice și festivaluri)
-de transport (autobuze, trenuri urbane și interurbane, metrou, liniile turistice tip ”hop on, hop off)
Așadar, oriunde te-ai orienta să pornești, startul îl poți lua foarte bine din Plaça de Catalunya . Cu siguranță nu te vei rătăci, căci în Barcelona, toate drumurile nu duc la Roma, ci în inima ei, Plaça de Catalunya !
2. Plaça d'Espanya, situată la poalele Muntelui Montjuic, este și ea o piață de trafic, după părerea mea mai mare ca suprafață decât Plaça de Catalunya. Aici converg patru dintre cele mai mari artere rutiere ale Barcelonei, dar și câteva dintre magistralele transportului suburban.
Dintr-un început atenția ne este atrasă spre mijlocul pieței. Locul desemnat până la începutul secolului 18 pentru execuții publice prin spânzurătoare, este acum locația unui impresionant ansamblu statuar cu fântînă, proiectat de Josep Maria Jujol, arhitectul partener al lui Gaudi, cu ocazia Expoziției Internaționale din 1929.
În jurul perimetrului circular regăsim câteva obiective turistice importante:
- Arenes Les Bullring (fosta arenă pentru coride, acum centru comercial modern, prezentat de mine în review-ul anterior).
- parcul Joan Miró (Parc de Joan Miró) , fostul ”Parc abator” din spatele arenei destinate cândva luptelor cu tauri, a fost rebotezat după numele celebrului pictor local, Joan Miró. Câteva vorbe în plus îi voi dedica la capitolul ”parcuri”.
- cuplul celor două turnuri venețiene, construite de către Raventós Ramon pentru Expoziția Internațională din 1929, după modelul turnului clopotniță din Piazza San Marco din Venezia. Ele deschid intrarea pe bulevardul Avinguda de la Reina Maria Christina, cel care ne conduce mai întâi în zona Fântânii magice (La Fuente Magica) și apoi, în urcare, spre Palatul Național (Palau National), gazda Muzeului Național de Artă al Cataloniei (MNAC).
Am urcat și noi colina până sus, la palat. Trecând de maiestuasa colonadă de lângă intrare și depășind turnurile venețiene, am pătruns pe Avinguda de la Reina Maria Christina, constatând că întreaga zonă se afla în toiul unor lucrări de amenajare. Din câte am înțeles, urma să se deschidă curând un târg internațional al cărui profil nu l-am aflat. De altfel, nu este un lucru rar, aici este un loc în care ades au loc evenimente culturale, științifice, comerciale și expoziționale, căci o bună parte din această suprafață este administrată de Fira de Barcelona, o instituție publică acreditată pentru organizarea și promovarea acestui gen de evenimente, nu numai în Barcelona și Catalunia, ci pretutindeni în lume. Cred că dacă te afli în zonă în perioada desfășurării unui astfel de târg și dorești a-l vizita, ți se deschide o nouă oportunitate de a cunoaște poate un domeniu nou, sau pur și simplu pentru a evalua stilul și modul de prezentare al unei expoziții de prestigiu internațional în versiune spaniolă.
Aflată și ea în perimetrul viitoarei expoziții, Fântâna magică nu funcționa, ba chiar era izolată prin garduri de protecție., ceea ce ne-a dat temei să credem că nici spectacolul nocturn cu jocuri de apă și lumini nu putea avea loc în acea perioadă.
Un nivel mai sus, am depășit cele patru coloane ionice, construite în 1918 de cunoscutul Puig i Cadafalch, spre a simboliza în plan spațial cele patru linii roșii de pe stindardul catalan.
Drumul până sus, la MNAC, deși este în urcare, nu e dificil de străbătut, pentru că o bună parte e acoperită de scări rulante, iar acolo unde treptele de granit sunt unica soluție, chiar merită a face scurte pauze de odihnă, mai ales pentru a admira frumoasa grădină din jur, statuile, fântînile arteziene în trepte plasate în plan central, arhitectura scărilor, a pergolelor și a clădirilor din jur.
Firește, nimic nu întrece în frumusețe Palau National, a cărui imagine ne captează atenția în orice moment, pe tot parcursul drumului de la Fântâna magică și până sus, la imensa terasă din fața palatului. Ajunși acolo, ne-am tras puțin sufletul și înainte de a contempla mai în amănunt construcția, atenția ne-a fost captată de pitorescul spectacol uman ce se derula în acel loc: cupluri sau grupuri de tineri odihnind pe treptele de marmură din fața palatului, turiști de toate culorile admirând minunata panoramă a împrejurimilor în plan apropiat și a Barcelonei în plan îndepărtat, artiști cu pretenții modeste (doar un euro pentru acorduri melodioase de vioară, flaut sau chitară), copii într-o continuă alergătură, unii pe role, alții fremătând doar în căruțuri sau în brațele părinților, vârstnici sorbind agale o băutură la masa vreuneia dintre terase, în timp ce răsfoiau paginile unui ziar sau ale unei reviste. O atmosferă deplin senină și destinsă, la propriu și la figurat: soarele strălucea din plin pe cer, pacea sufletelor se reflecta din plin pe chipurile tuturor. Mi-a plăcut mult această ipostază și doar ceasul, bată-l vina, ne-a oprit să zăbovim mai mult.
N-am vizitat Palatul Național cu al său MNAC, în mod deliberat drumul nostru ducea spre Poble Espanyol. Ne-am mulțumit să procurăm câteva broșuri (gratuite) de la unul din chioșcurile cu suveniruri din zona terasei principale, broșuri care ne-au pus în temă cu istoria palatului (nu e prea veche, doar din 1929, când clădirea a fost dată în folosință ca spațiu principal al Expoziției Internaționale), precum și cu exponatele de artă disponibile în muzeu (pentru cei interesați, mai multe detalii se găsesc aici, sau pe site-ul official
Privind spre fațada clădirii, spre dreapta se poate ajunge la stația de autobuze, comună cu cea a liniei roșii ”hop on, hop off”, ceea ce înseamnă că accesul la Palatul Național este posibil și pe această rută.
Revenind în Plaça d'Espanya, ar mai fi de adăugat că de aici putem porni și spre Poble Espagnol, sau spre CaixaForum, repere turistice despre care am vorbit în precedentul review despre Barcelona.
3. Foarte aproape de La Rambla, în plan paralel cu aceasta, găsim Plaça Reial (Piața Regală) . Este un perimetru dreptunghiular exclusiv pietonal, nu foarte mare, mărginit de galeriile unor palate foarte asemănătoare din punct de vedere arhitectural. Numele (Piața regală) s-a dorit a fi o dedicație adresată regelui spaniol Ferdinand al VII-lea, un monarh cu pretenții absolutiste ce nu se bucură de prea mare prețuire istorică, dar care tocmai se afla în scaunul de domnie în perioada amenajării pieței (primul pătrar al sec. 19).
Din punct de vedere peisagistic, Plaça Reial este un patrulater placat în întregime și înfrumusețat cu destulă zgârcenie de mici ronduri cu palmieri, dar și cu câteva elemente arhitecturale semnate de nume consacrate ale artei catalane. Una este fântâna centrală (Font de les Gràcies Tres), expunând în mijlocul rezervorului de apă un grup statuar botezat ”Cele trei grații”- autor Antoni Rovira i Trias, celelalte sunt două lămpi masive din fier forjat-autor Antoni Gaudi.
Plaça Reial este însă mai vestită pentru intensa viață de noapte care o însuflețește în orice anotimp, dar și pentru numeroasele evenimente culturale și spirituale care își găsesc aici scena perfectă de reprezentare. Fiind vorba de o piață, se înțelege că activitățile comerciale au prioritate : mă refer la serviciile magazinelor, restaurantelor și teraselor cu program non-stop, dar și la expozițiile de week-end cu vânzare sau schimb a colecțiilor numismatice sau filatelice, ori a hainelor second-hand. Asta nu înseamnă că activitățile distractive lipsesc sau sunt mai rare. Dimpotrivă, se pare că programul manifestărilor culturale (concerte, demonstrații sportive și de dans, momente de circ și iluzionism, parade folclorice sau religioase) este unul permanent și plin de originalitate. Din păcate, la ora trecerii noastre prin Plaça Reial, n-am avut șansa surprinderii vreunui astfel de spectacol. Am văzut doar multe afișe și am primit chiar și un pliant de promovare, prin care se făcea publicitate unor evenimente ce urmau să aibă loc chiar în acest perimetru .
4. Plaça Reial nu trebuie confundată cu Plaça del Rei (Piața regelui) , care se află tot în cartierul gotic, dar pe Via Laietana și este considerată cea mai frumoasă secțiune gotică medievală din Barcelona, datorită elementelor de construcție ce au aparținut fostului Palat Regal (Palau Reial Major) și care s-au păstrat până azi în perfectă stare de conservare: Salo Tinell –o sală a fostului Palat Regal care a servit ca sediu al Inchiziției, Capella de Santa Ágata-parte supraviețuitoare a fostei mănăstiri, Palacio del Lloctinent - o aripă a fostul Palat Regal și Turnul Regelui Martin (Mirador del Rey Martín) . Toate fac parte azi din Muzeul de Istorie al Barcelonei și pot fi vizitate…. dacă ai timp! Și cum noi am avut fără zăbavă o problemă cu timpul, se înțelege că nu ne-am numărat printre vizitatori.
5. Plaça de Sant Jaume este o mică piață din cartierul Ciutat Vella, al cărei nume amintește că în acest loc a fost locația fostei biserici Sant Jaume, care a fost distrusă într-un incendiu. Piața este mărginită pe toate cele patru laturi de construcții vechi și nu include nicio zonă verde. Poate nici nu ar fi remarcabilă pentru turistul comun, ci doar un punct de trecere ca multe altele, dacă aici n-ar exista două palate reprezentative pentru istoria veche și contemporană a capitalei catalane: unul este Palatul Generalitat (sediul Președenției și Guvernului comunității autonome Catalonia), iar celălat este Primăria (Ajuntament) . Cele două construcții se află față în față, mărginind un perimetru în întregime placat, loc consacrat festivităților de tot felul, de la cele folclorice, până la cele electorale. Întrucât aici a fost proclamată aderarea la Constituția spaniolă, piața a mai primit și numele de Piața constituției. Din rațiuni care țin de un anumit naționalism catalan moderat, această denumire nu e nici promovată, dar nici abandonată.
Se spune că în fiecare duminică dimineața aici se dansează ”sardana”, dansul tradițional al Cataloniei. Noi n-am avut șansa să urmărim un astfel de spectacol, dar din spusele lui Cristian, ghidul nostru, am înțeles că jocul cu pricina este ca un fel de horă de pe la noi, iar participarea este aproape generală: membrii ansamblurilor folclorice, trecători, turiști, toți se prind de mâini și se bucură în pași de dans foarte simpli de acordurile cântecului catalan.
Palau de la Generalitat este o construcție neoclasică a începutului de secol 15 și se poate vizita doar în tururi ghidate anteprogramate. În ce ne privește, nu ne-am permis un astfel de tur, așa că ne-am mulțumit să aruncăm doar o privire în curtea interioară, plină de portocali.
Clădirea Primăriei este și ea un palat cu fațadă neoclasică, înfrumusețată de numeroase balcoane și statui, care de asemenea poate fi vizitat doar în tururi ghidate anterior rezervate. Dacă nu vă aflați în această postură, consolați-vă ca și noi: intrați în Biroul de informații turistice situat la parterul clădirii și admirați în voie foarte lăudata pictură de pe tavan, ”Cele patru anotimpuri” (Les Quatre estacions), realizată de Albert Rafols Casamada în 1982. Eu însămi n-am fost prea ”consolată” de această frescă modernistă, dar cum gusturile nu se discută, încercați și voi!
6. Plaça de la Seu este piața pietonală ce se deschide în fața Catedralei din Barcelona, foarte aproape de Plaça de Sant Jaume. Este un spațiu în întregime placat, cu puține repere vegetale (doar o linie de arbori între Hotel Barcelona Catedral și Hotel Colon), străjuit în cea mai mare parte de clădiri medievale, care au încorporat în constituția lor fizică și o parte din turnurile fortificate romane, supraviețuitoare ale vechii cetăți. De altfel, Carrer del Bisbe, strada ce ne conduce din dreapta pieței spre catedrală, abundă în astfel de construcții cu aer medieval. Una pe care nu o poți ignora, fiindcă vrei, nu vrei, trebuie să treci pe sub ea, este încântătorul pod suspendat între două palate (Palau de la Generalitat –sediul Guvernului catalan și Casa dels Canonges – reședința Președintelui).
Din Plaça de la Seu putem accede spre vizitarea Catedralei (am prezentat-o în prima parte a review-ului despre Barcelona), dar și a Muzeului Diocezei din Barcelona (Diocesà Museu) . Privind spre Catedrală, muzeul cu pricina se află în stânga și iese în evidență prin turnul de proveniență antică încorporat natural în construcție, care se ridică la înălțimea unui bloc de patru etaje. El găzduiește colecții permanente de artă religioasă, bijuterii, veșminte, mobilier, artefacte și obiecte de cult (mai multe informații aici). Dacă la fel ca noi, nu dispuneți de timp pentru abordarea unui astfel de subiect, nu pregetați să vă apropiați măcar de zidurile exterioare: ușile și ferestrele sunt ele însele capodopere ale artei modelatorilor în fier, iar Josep Plandiura (San Pedro de Vilamajor) , autor al celor mai multe dintre ele, este unul dintre aceștia.
În plan simetric, pe partea dreaptă a pieței, poate fi admirată Casa de l'Ardiaca, fosta reședință din sec. 12 a Arhidiocezei Barcelona, în prezent Arhiva istorică a orașului. Clădirea, care înglobează și o parte din zidul fostei fortificații romane, este de factură gotică, de aceea pare sobră și austeră. Există și o curte interioară, plină de palmieri și flori, în care localnicii perpetuează în fiecare an, cu ocazia sărbătorii catolice Corpus Christi (la 60 zile de la Paște), un obicei tradițional spaniol (L'ou com Balla) care semnifică veșnicia vieții întru Christos: în jetul unei fântâni arteziene înconjurată de frumoase aranjamente florale și chiar de fructe, se plasează un ou provenit de la o mănăstire, lasîndu-l să joace deasupra jetului de apă, care-l ține în echilibru, fără a cădea. Oul este un simbol arhetipal al originii, al începutului tuturor lucrurilor, deci al lui Dumnezeu, iar apa este considerată izvorul vieții. De aceea, această tradiție semnifică credința potrivit căreia, cu cât oul rezistă mai mult timp deasupra jetului de apă, cu atât va fi mai puternică legătura poporului cu taina Euharistiei (Împărtășirea cu Trupul și Sâgele Domnului), ca singură cale spre veșnicie.
În zilele noastre Plaça de la Seu este și ea scena unei mari diversități de spectacole și manifestări de toate genurile. În fiecare sâmbătă, de la Paște până la începutul lui noiembrie, la ora 18, are loc demonstrația de sardana a Ansamblului Național al Dansului Catalan, la care, firește, se poate alătura orice iubitor al dansului popular. Joia este ziua dedicată târgului de second-hand și antichități. Din spusele lui Cristian, se pare că este o ocazie bună pentru a cumpăra la prețuri modice haine și bijuterii de cea mai bună calitate și chiar de lux. Noi însă am ajuns acolo într-o zi de…miercuri…o zi rezervată doar din întâmplare unei ședințe foto-video, căci la momentul trecerii noastre, câteva tinere manechine ofereau un adevărat spectacol fashion, nu numai realizatorilor pictorialului sau videoclipului cu pricina, dar și trecătorilor, turiști și localnici deopotrivă.
7. Barcelona are nu mai puțin de 43 de piețe de produse. Toate sunt cunoscute sub numele de ”mercat”, dar nu toate sunt la fel de celebre.
Despre Mercat ”La Boqueria” a auzit multă lume, dar faptul că este amplasată în calea tuturor turiștilor, (căci cine vine la Barcelona și nu se plimbă măcar o dată pe La Rambla?!), îi conferă și titlul de cea mai vizitată piață din Barcelona. La ora când am intrat și noi în incintă, era așa o mare aglomerație, încât am făcut doar câțiva pași în zona intrării și am abandonat ideea de a o cunoște mai pe îndelete. Nu aveam nicio intenție de a cumpăra ceva, iar pentru a admira standurile cu produse nu merita să riscăm a ne intersecta cu niscaiva hoți de buzunare. Cristian ne prevenise deja despre posibilitatea unor astfel de incidente neplăcute.
Din întâmplare, fiindcă ne-a ieșit în cale, dar și din necesitate, am interacționat mai mult cu ”Mercat de Santa Caterina”, o piață agro-alimentară situată în cartierul La Ribera din Ciutat Vella, pe strada Francesc Cambó, care se bucură de renumele de a fi fost prima piață acoperită în întregime din Barcelona (1848). Numele ei amintește de fosta mănăstire dominicană Santa Caterina, care se afla inițial în această locație și care a ars în 1935. Astăzi, Mercat de Santa Caterina ni se înfățișează ca o piață modernă (a fost renovată și restructurată în anul 2005), ce pune la dispoziția cumpărătorilor o gamă extrem de diversă de produse alimentare, în stare proaspătă sau consevată.
La intrare, spațiul este amenajat special pentru servirea mesei: un restaurant ” Santa-Cuines Catarina” și un bar cu produse Tapas, într-o prezentare extrem de apetisantă și la prețuri deloc mari (între2-4 euro). În rest, o mulțime de standuri specializate, foarte curate și bine întreținute. În zona din spatele pieței sunt amplasate gigantice camere frigorifice pentru păstrarea temporară a cantităților mari de produse perisabile.
După ce am cumpărat niște fructe, am părăsit Mercat de Santa Caterina și înainte de a ne continua drumul, am mai aruncat o privire spre frumosul acoperiș ondulat al pieței: ornamentele lui ca niște faguri de albine sunt astfel colorate și amplasate încât crează impresia unui uriaș covor pictat cu imagini moderniste. Este opera arhitectului Miralles Enric, cel care semnează proiectul renovării pieței din anul 2005 și fără îndoială, merită atenția privitorilor.
Nu departe de Mercat Santa Caterina, în Placa Comercial, am întâlnit o altă piață foarte cunoscută: Antic Mercat del Born. Este una dintre primele piețe construite în Barcelona pe structură din fier (1873) și până în 1971 a funcționat ca piață centrală a orașului. Din păcate, la momentul trecerii noastre pe acolo, construcția era în plin proces de renovare, iar accesul în interior era interzis. Ne-am mulțumit așadar cu contemplarea exterioară a edificiului, opera arhitectului Antoni Rovira i Trias, cel care, printre multe altele, semnează și proiectul grupului statuar ”Cele trei Grații” din Plaça Reial, dar și pe cel al sistematizării cartierului Eixample.
Proiectul renovării expirase în 2011, dar finalizarea lucrării a fost reprogramată pentru anul 2012, întrucât în cursul execuției fuseseră descoperite rămășițe ale vechii cetăți, ziduri și chiar camere din perioada medievală. În aceste circumstanțe, proiectul inițial a fost refăcut, luând în calcul și perspectiva conservării și expunerii către public a sitului arheologic descoperit. Cum se va realiza aceasta, rămâne de văzut, dar sigur este că cei ce vor trece pe acolo în viitor, vor putea nu numai să facă cumpărături, ci și să admire relicvele istorice. O piață-muzeu e un lucru rar, nu-i așa?
Voi încheia aici periplul prin cele câteva piețe din Barcelona în care am avut privilegiul să mă aflu și eu pentru un timp mai lung sau mai scurt. Tot ce pot să mai adaug este că nicio piață nu seamănă cu alta, că fiecare are farmecul ei și că merită să le trecem la capitolul – am fost, am văzut, m-am bucurat de frumusețea lor și le-am adăugat la buchetul amintirilor frumoase.
Va urma….
Rog ilustrarea muzicală de la adresa http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/armik-ritmo-flamenco-1
Trimis de mariana.olaru in 26.10.12 20:13:48
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mariana.olaru); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Imi place stilul dvs de a ne descoperi orasele vizitate prin prisma unui obiectiv; adica piete, muzee, parcuri. Imi aduc aminte ca la Roma ne spuneati despre fantani(sper sa nu ma insele memoria). Imi place.
Placut sentimentul care apare in momentul in care vezi imagini familiare dintr-un oras indragit. Iar despre pza Catalunia ce sa mai spu? Parca vedeam poze cu strada mea de acasa, atat de cunoscuta imi este. Am stat intr-un apartament chiar langa Il Corte Ingles. Multumesc pt plimbare. Parca si cafeaua este mai buna
Ca o curiozitate: cea mai ascultata muzica, in zona catalana a Spaniei, deci si in Barcelona, este sardana si nu flamenco, care nu este specific catalunez.
Ca de obicei, un adevarat ghid al locatiei respective. Multumim frumos!
MCM
Mulțumesc pentru aprecierile măgulitoare! Mă bucur că review-ul meu te-a reconectat la propriul tău album de amintiri despre Barcelona. Aștept cu interes să ne povestești la rându-ți ce ai văzut, ce ai făcut, ce ai prețuit mai mult în capitala Cataluniei. Alți ochi, altă perspectivă, alte priorități, cu siguranță nu vor altera imaginea marelui oraș, ci dimpotrivă, ni-l vor face mai familiar și mai ispititor. Ori poate ne va tempera pornirea de multe ori posibil subiectivă de a-l zugrăvi doar la superlativ.
Știu că flamenco este un dans tradițional andaluz, iar sardana unul catalan. Nu știu să fi afirmat pe vreundeva contrariul. Faptul că am ales pentru ilustrarea muzicală o melodie flamenco nu are legătură cu ideea tradiției catalane. E drept, am ales melodia cu pricina, nu la întâmplare, ci luând în considerare două aspecte:
-ritmul flamenco îmi place mult mai mult decât sardana
-în Catalunia, flamenco este un dans cel puțin la fel de popular ca sardana. Spun asta pentru că în zilele petrecute în zona Barcelona, am asistat la cel puțin trei momente de dans flamenco (nu pe scenă, ci la hotel, pe stradă și în parc), pe când sardana n-am avut ocazia s-o urmăresc niciodată. În plus, orice agenție turistică oferea printre excursiile opționale și pe aceea a unei seri spaniole, cu cină tradițională și demonstrație de... flamenco, nicidecum de sardana.
PS Despre fântânile din Roma, cred că ne-a vorbit Diaura (sper să nu mă înșele memoria )
sunflower
Mulțumirile mele se îndreptă deopotrivă și către tine!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2024 Un castel pe vârf de deal, ... pe malul mării – Castelul Montjuïc — scris în 12.10.24 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2024 O săptămână în Barcelona — scris în 29.07.24 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Nov.2023 Barcelona - supraevaluata — scris în 05.11.23 de marius71a din MEDGIDIA - nu recomandă
- Mar.2023 Barcelona, o dorinţă împlinită — scris în 13.01.24 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Dec.2022 Revelion in Barcelona — scris în 23.02.23 de anila82 din ORADEA - RECOMANDĂ
- Aug.2022 Scumpa de Barcelona — scris în 29.08.22 de vali65 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2022 La pas prin Barcelona — scris în 21.06.22 de mariana07 din BRăILA - RECOMANDĂ