Ruinele unei vechi civilizații

TIPĂREȘTE

La 85 de kilometri de Bangkok se află Ayutthaya, un oraș străvechi ce a servit drept a doua capitală a Siamului (azi Regatul Thailandei). Fondată în secolul al XIV-lea, așezarea era la intersecția Chinei, Indiei și a Arhipelagului Malay, bucurându-se de un comerț înfloritor și de peregrini numeroși. Un centru spiritual și economic deopotrivă unde călătorii priveau ceremonii somptuoase și porți decorate cu aur.

Astăzi, în Ayutthaya au rămas mai mult rămășițele unei culturi înfloritoare, statui prăfuite și ofrande de flori, scări înguste ce te poartă în lumea sacră a budismului theravada și tot la fel de mulți călători veniți din toate colțurile lumii pentru a admira fosta cetate a Siamului.

Cum am ajuns acolo

Există mai multe căi de a ajunge în Ayutthaya, majoritatea pornind din Bangkok. Se poate închiria o mașină până acolo (pentru cine are curaj), trenul îți oferă alternativa cea mai ieftină și pitorească, din juma în juma de oră pleacă autobuze din Northern Bus Terminal, minibusul (van) se iau din MoChit bus station, sau, de ce nu, se poate rezerva în prealabil, la cererea unui operator turistic, o excursie cu barca până acolo. Călotoria durează aproximativ două ore. Noi am ales o excursie luată de la hotel, 1200 bht ne-negociați pentru o zi cu principalele obiective turistice+prânz. E cea mai comodă variantă, mai ales că în oraș obiectivele turistice sunt destul de depărtate unele de altele, iar ca mijloc de transport sunt tuk-tukurile (destul de scumpe luate pentru o zi întreagă) ori biciclete, însă pe căldura specifică Thailandei numai de pedalat nu-ți arde :)

Ce am văzut

Am fost luați din fața hotelului și timp de alte 15 minute dubița s-a mai umplut cu alți turiști din Polonia (foști însoțitori de zbor, actual călători în jurul lumii la a doua vârstă) și câțiva călători solo din Brazilia, America și Australia. După mai puțin de două ore am ajuns la primul obiectiv turistic: Wat Phra Sri Sanphet, cel mai frumos și important templu până la distrugerea lui de către Burma. Servea drept Palat Regal și, odată cu construirea lui, a fost instaurată și capitala Ayutthaya. Astăzi se află mai multe stupe stupe de culoare portocaliu prafuit, în dreptul celei în care se poate intra fiind o statuie imensă a lui Buddha. Există patru porți ce dau în curți interioare mai mici. Mulți turiști, scări înguste, și un pic deranjant a fost că se cățărau pe cărămizile antice de mă întrebam la fiecare 5 minute cât o să mai reziste săracele. (Ce nu facem pentru niște poze perfecte...)

Wat Suwan Dararam este un loc mai liniștit față de primul obiectiv, are un aspect mai „nou”, fiind construit spre sfârșitul perioadei de glorie a Ayutthayei. Un templu de dimensiuni relativ modeste, dar cu picturi numeroase ce înfățișează bătălia dintre thailandezi și poporul birmanez.

templul Wihan Phra Mongkhon Bophit, loc faimos în special pentru chipul lui Buddha printre rădăcinile unui copac. Aici am savurat un delicios cocos :)

Prânzul l-am luat la un restaurant-terasă parcă făcut special pentru turiștii din tururi, mesele erau deja pregătite cu bucate gustoase și recunoșteam alții peregrini de la obiectivele anterioare. Orez, legume, pui, condimente, fructe, pește, toate aduse în farfurii mari din care fiecare-și punea câte puțin și dădea mai departe. În dreapta mi-era râul, cam murdar și în care chelnerii aruncau resturile de mâncare de la clienți (!?!?), astfel că cei care aveau excursie cu barca nu aveau parte de mirosuri prea frumoase.

Alt obiectiv turistic la care am mers a fost Viharn Phra Mongkol Bopit, un templu frumos, alb cu triunghiuri roșiatice care adăpostea o statuie imensă, de bronz, al lui Buddha. Impresionează prin mărime și grandoare, însă, drept să vă spun, pe mine m-a lăsat cu gura căscată altceva: în drum spre intrarea templului am observat o pisică moțăind la soare, făcându-și siesta pe pământ. O vânzătoare de lumănări s-a îndreptat rapid către pisică, a luat-o de gât și a început brusc să-i tragă palme fix între picioarele din spate (!?!), iar pisica stătea, n-avea nicio treabă. Și vânzătoarea zbang, zbang! Alte palme la mâță. N-a scos săraca niciun sunet, nu părea afectată. Am dedus că așa se face castrarea prin zonele astea.

Printre ultimele obiective s-a numărat un templu imens, foarte înalt și incredibil de alb. N-avea intrare, ci 4 căi de urcat și zeci de trepte. Wat Phu Khao Thong, în traducere liberă Muntele de Aur (ciudată logică), are un aer distins, se diferențiază clar de celelalte temple. La 5 minute de mers pe jos de el sunt mai multe monumente cu cocoși, frumos decorate și aurite. (luptele de cocoș erau (sunt?) foarte populare).

Wat Lokayasutharam (Sleeping Buddha) este o statuie imensă a lui Buddha, în poziție orizontală. A fost cel mai puțin aglomerat obiectiv, dar singurul în care femei veneau la tine și încercau să-ți vândă diverse ofrande pentru a fi depuse în fața statuii. Statuia e decojită, se vede patina timpului într-un mod plăcut, iar vântul parcă poartă șoaptele limbii thailandeze.

Am încheiat ziua frânți, dar imens îmbogățiți spiritual și cultural. Ayutthaya este, în opinia mea, un must have dacă aveți mai mult de 48h în Bangkok, fiind o excursie care merită toți banii. E un pic obositoare, în special în arșița soarelui, recomand să vă luați apă la voi de dinainte, căci magazinele sunt puține. Cât despre locuri de mâncat, n-am văzut deloc în afară de cel la care am fost duși. Mi se pare că se promovează foarte mult excursiile organizate, și, deși în mod normal nu-mi prea plac, transportul facil și ghidul ce a transformat niște ruine prăfuite în povești orientale mărețe a făcut să nu regret alegerea făcută.

---

VIZUALIZĂRI: 893 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI