Dacă mă atingi, te pedepsesc!

TIPĂREȘTE

Miercuri 21 septembrie 2016, portul Ayia Napa. Ora 11:03. La mustață am pierdut vaporul piraților:(, l-am așteptat pe copil să-și bea cafeaua, dorea la plajă în Nissi Beach și m-am gândit să lăsăm băieții la plajă iar noi să navigăm cu pirații. Un nene tinerel încerca să mă convingă să merg într-o altă croazieră relaxantă, cică pentru vârsta mea»:(. Eu îi răspund: Black Pearl sau nimic, eu vreau distracție nu relaxare.

Era cea de-a doua excursie pe apă pe care mi-o doream.

Corabia pleacă în fiecare zi la ora 11 din portul Ayia Napa, excursia durează patru ore, timp suficient pentru distracție, înot, mâncare și băutură.

Joi, 22 septembrie 2016. La ora 9 eram deja în portul cald, cu părere de rău am abandonat băieții, au mers la plajă cu irta. Black Pearl era acolo :). Câțiva oameni bântuiau ca noi, prin stațiune. Totul era amorțit sub razele deja fierbinți ale soarelui. Zăresc o cafenea superbă în port, văd câțiva tineri după tejghea și merg la ei. Cer două expresso, mai aveam de așteptat. C. mă trimite la casele de bilete. Casele? Da, erau câteva chestii din lemn, așezate pe malul mării, fiecare dintre acestea aveau câte un angajat care vindea bilete pentru fiecare vas în parte: Napa Queen Boat, Santa Napa Boat, Screamer Jet Boat, Black Pearl și or mai fi fost și altele, nu le-am dat importanță. M-am oprit la domnul de la Black, am socializat puțin, îmi prezintă programul și pliantul, solicit bilete. Două, copilul a zis pas. Un bilet costa 35 de euro/persoană. Le-am luat pe amândouă cu 50 de euro, aveam reducere:P, aveam și prânzul inclus. Mi-a fost eliberată o chitanță de toată frumusețea.

M-am întors la cafenea, eram tare bucuroasă.

Am vizionat filmul ”Pirații din Caraibe” de multe ori, mă fascinează aventura, îmi place Johnny Depp;) recunosc. Dar nu a fost numai asta ci și mesajul filmului, costumele, machiajul, decorul, efectele vizuale și nu în ultimul rând muzica. Toate contopite într-un întreg reușit, din punctul meu de vedere.

Domnul de la bilete m-a îndemnat să merg imediat la vas pentru a-mi alege locurile preferate. Atât mi-a trebuit!

La ora 9:55 făceam deja primele poze și mă minunam cu voce tare, nu mă puteam abține. După câteva zeci de foto bateriile aparatului au cedat și spre marea mea tristețe uitasem să iau din cameră unele de rezervă.

Pășesc emoționată în interior și observ un decor interesant, cu manechine costumate în pirați, câțiva scheleți, cranii, cufărul cu bijuterii, arme. Mi-au luat ochii. Încep să pipăi pirații :)), adică manechinele, C. mă ceartă, dar mie nu-mi pasă.

O sală mare cu câteva mese și băncuțe de jur împrejur, câteva aplice care scufundau încăperea într-o lumină obscură, mijlocul acesteia era ocupat de un imens bar. În fața barului era cabina Dj-ului, adică a lui Jack, în dreapta am zărit câteva trepte pe care coboram până la toalete, magazii, cămări și bucătărie. Era curat peste tot, am făcut câteva poze.

Urc un nivel din sala principală. Erau scări în lateralele acesteia. Acolo văd o încăpere mai micuță, cu câteva mese și bănci, doi papagali superbi, un bar și alte două ieșiri: era puntea vasului. Oau, vaai! Cam acestea erau sunetele scoase de mine. Vaporul era gol la acea oră, îmi puteam permite să aleg două băncuțe și o măsuță. Băncuțele erau acoperite cu bureți, foarte comode, erau pentru patru persoane. Noi eram doi, însă nu s-a combinat nimeni cu doi români drăguți, singurii turiști români de pe vas. Pe măsuțe am găsit scrumiere și suporți pentru pahare, dar și un meniu. De-o parte și de alta a punții câteva tunuri erau așezate strategic, erau un excelent și atrăgător decor.

Alegem o măsuță pe partea stângă, în fața punții. Mă așez confortabil, încep să citesc meniul: whiskey, înghețată, vodkă, popcorn, cronțănele, bere, vin, apă, sucuri. Scumpe, normal. Am observat și POS CARD cred că se putea achita și cu cardul, nu am încercat. Dar am primit chitanță pentru tot ceea ce am cumpărat, v-am spus că așa-i în Cipru.

Tot mobilierul de pe corabie, scrumierele dar și suporții pentru pahare erau fixate. Paharele erau numai din plastic. Am profitat de lipsa turiștilor și m-am cocoțat la etaj unde se afla cabina căpitanului iar în spatele acesteia am observat încă un spațiu destinat nouă, dotat cu mobilier și acesta.

Încet încet, corabia și-a primit oaspeții. Locurile erau ocupate de englezi, ruși, o familie de germani și noi doi.

Apar și personajele principale de pe vapor: Jack Sparow, Turner, Barbarosa, Elena, Mihaela. Căpitanul vasului: Cristal. Restul echipajului: un ajutor de căpitan, o fată de la barul din interior, vreo doi marinari necostumați în pirați, încă două doamne pe la bucătărie.

Jack ne prezintă întreg echipajul dar și itinerariul navei. Limbi vorbite: engleza și rusa.

Jack Sparow este un tânăr englez-cipriot cu un groaznic accent britanic, mi-a zgâriat un pic timpanul până m-am obișnuit.

În fiecare an, pe 25 martie începe sezonul excursiilor pentru Black Pearl. Finalul este pe 20 noiembrie când doar nordicii se mai aventurează în Marea Mediterană. Pe 27 octombrie au o petrecere mare pentru închidere de sezon. La cerere se pot organiza și excursii cu petreceri private, fiind obligatorie închirierea vasului. Proprietarul ambarcațiunii este cipriot. Cu o capacitate de 200 de persoane, fără wi-fi la bord, cu două cârme pe punte, cu baruri, dj și muzică bună, cu arme și tunuri, cu un echipaj vesel și tânăr, Black Pearl este o navă destinată tuturor, indiferent de vârstă.

Într-o engheză beată dar perfectă, Jack își ia rolul în serios, devine euforic, arogant, șarmant, rece și distant. Exact ca în film. Ne prezintă regulile: nu se fumează în interiorul vasului, se donează bijuteriile pentru că pirații sunt oameni sărmani=)), nu se aruncă hârtia în wc, se consumă foarte mult alcool, și cea mai importantă regulă: nu se ating pirații:((. Eram numai ochi și urechi, fumam, beam bere, eram tare cuminte.

Muzica a fost pentru toate vârstele. Spectacolul a fost o încântare pentru copilași în prima parte a excursiei iar la întoarcere distracția a pus stăpânire pe adulți.

Tot ceea ce spunea Jack în engheză, Barbarosa grăia în limba rusă.

Ne îndreptăm către Cave Greco cu al său far păzit de George, cel pe care l-am salutat cu toții la îndemnul lui Sparow. Mediterana strălucea. Era liniștită, calmă, valuri înspumate brăzdau din când în când albastrul apei, valuri aduse de vânt dar și de celelate ambarcațiuni. Eram într-un vis, visul meu care devenise realitate.

Ajungem la peșterile albastre, într-un golfuleț liniștit, în Laguna Albastră. Era prima oprire pentru baie. Cei mai curajoși băieți au sărit în apă de pe vas, înălțimea era năucitoare pentru mine. Vasul era dotat cu multe veste de salvare. Turner, Barbarosa și fata-pirat (Elena) le puneau vestele turiștilor doritori, eu m-am strecurat pe lângă ei, am coborât scările și m-am lansat... în apă. Era caldă dar am simțit curenți puternici. De adâncime nu am avut curajul să întreb, riscam să intru în panică. M-am îndreptat spre lateralul stâng, așteptam ca domnul să-mi facă poze, doream ceva pentru eternitate. Mi-a fost cam greu la întoarcere, curenții erau contra mea dar într-un final am reușit, am urcat și mi-am îndemnat soțul să coboare și să înoate un pic.

După această bălăceală, corabia a plecat spre Podul Îndrăgostiților, biserica Cave Greco, Protaras, Penera. Jack nu a omis să ne amintească de ”neînțelegerile” turco-cipriote, despre Famagusta. În drumul nostru ne-am intersectat cu cealaltă corabie a piraților, cea din Protaras, Jack spunea că sunt bastarzi :D.

După ce ambarcațiunea a fost întoarsă în largul mării, Sparow ne-a anunțat la microfon că putem merge în sala principală, cea de jos, pentru a ne lua farfuriile cu mâncare. Am coborât, am stat la coadă, pirații se mișcau repede, am luat două porții. Ce era în farfurie: două pulpițe de pui, orez, un cartof uriaș pregătit la cuptor, două feluri de salată și pâine.

După o masă copioasă a urmat încă o baie sănătoasă, de data aceasta în alt golfuleț unde apa era mult mai blândă, nu existau curenți. Ne-am scăldat, am imortalizat momentul, vaporul a ridicat ancora și a început spectacolul pentru adulți. Din public au fost aleși 8 oameni, au fost costumați, au învățat cântecele și dansurile piraților, au primit arme și shoturi cu rom.

Marea se înfuriase, era precum pirații adevărați. Valuri imense înălțau corabia apoi o aruncau într-un mare gol. Era palpitant.

A apărut și Davy Jones, o oribilitate de stăpân al apelor, căpitanul corabiei fantomă. S-a luptat puțin cu Turner, a pierdut în fața acestuia, cufărul cu monede a fost înmânat lui Jack.

Tot programul a fost ”dirijat” de Sparow, avea atenția distributivă. Își certa subtil colegii care greșeau, era pe fază la fiecare nevoie a unui pasager. S-a împrietenit cu trei tineri de lângă masa noastră, tineri englezi din Londra, vecinii mei cu care mă împrietenisem înaintea lui. Astfel am aflat (am tras cu urechea;)) că întreg personalul are program de opt ore: patru ore durează excursia, două ore înainte pentru machiaj și pregătirea vasului și două ore după, pentru curățirea vasului.

La bord există o micuță vitrină cu suveniruri, prețurile sunt cam piperate. Copiii pot fi pictați pe față contra a 5 euro.

Am făcut poze cu pirații, chiar și cu Jack, dar am fost avertizată: ”dacă mă atingi, te pedepsesc :(! ” mi-a spus acesta. ”Promit să nu te ating! ” i-am răspuns umilă. Poza e superbă dar nu o pot pune pe sait, sunt prea dezbrăcată:P. Să știți că nu glumesc, am fost foarte cuminte, dar nu pot să nu mă întreb: oare cum mă pedepsea dacă-l atingeam :-??

Era deja ora 15, vântul se întețea iar vasul se lupta cu valurile. Senzația era ca la Montagne Russe când picam în gol. Corabia se cocoța pe fiecare val în parte apoi pica în apa agitată. Am fost zdruncinați bine. Jack a făcut apel la turiștii de pe partea dreaptă să se mute în fața corabiei pentru a nu ne izbi de stânci. Mă îngrijorasem un pic pentru că domnul intrase în panică, lui îi e frică în aer, pe apă, în apă, pe șosele...

Se zdruncina dușumeaua sub picioarele noastre. Izbiturile erau puternice, trebuia să ne ”ancorăm” bine de băncuțe pentru a nu fi aruncați dintr-un colț în altul al corabiei. La fiecare picaj eram udați de apa mării, toată puntea ”se bucura” de multă apă. A fost captivant.

La ora 15:30 Corabia Black Pearl ancora în portul vesel din Ayia Napa, cu o întârziere de o jumătate de oră, înfruntând și câștigând bătălia cu marea dezlănțuită.

Victorioși am fost cu toții deopotrivă, fiecare a câștigat câte ceva din această experiență.

Jack Sparow și-a luat rămas bun, și-a luat cufărul în brațe, ne-a amintit că așteaptă bijuterii, ceasuri, bani, telefoane mobile și ne-a rugat să nu uităm niciodată că pirații sunt sărmani. Alături de Turner și Barbarosa, Jack ne-a așteptat la ieșirea de pe vapor. Am făcut iar poze, am donat doi euro piraților. El m-a atins, nu eu :D. Trăgea de inelele mele și de brățară, le dorea în cufăr. Eu am fost tare ascultătoare, nu l-am atins, doar i-am zâmbit și i-am mulțumit din suflet<:-P

Rog atașarea melodiei https://youtu. be/zbiX0HVfFg4

---

VIZUALIZĂRI: 5722 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI