GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEDe mult timp aveam planuit sa trag o fuga pana-n estul Turciei. Chiar incepusem sa ma documentez intr-o perioada si stiam in mare zona. Spun Est deoarece ma gandeam la Urfa, Gobekli Tepe, Diyarbakır, Mardin, zona aia, dar eram obligat sa incep destul de central.
Aveam zboruri directe din Cipru pana-n Gaziantep (au aeroport international) si cam de acolo imi planuisem o vacanta mai lunga de tip circuit, cu plecare inspre Urfa, Mardin, Diyarbakır si intoarcere pe la Muntele Nemrut si Adıyaman.
Am fost obligat de circumstante sa las aceste planuri deoparte si ele nu s-au materializat la timpul respectiv. Muntele Nemrut oricum era foarte sus pe lista mea de “must see” sau “must AFA” :) si trebuia sa-l vad one way or the other.
Revenind la prezentul recent, adica asta de amu cateva zile, Joi 30 Aprilie, dimineata s-a prezentat ca orice alta zi obisnuita a saptamanii – adica: “another fucking day at work” :)). M-am dus la munca, fara vreun alt plan in afara de “hai nene, sa treaca ziua mai repede”. Pe seara, in mod normal, aveam sa scap de sefa, dar nu eram sigur daca vom fi sau nu liberi de 1 Mai.
Pe la amiaza imi da un SMS sotioara: “-Ce ar fi sa fugim pe undeva daca e liber maine? M-ar tenta un Amsterdam! Ia uita-te la bilete. ”
Ca matzul pe furis la oala cu lapte, am reusit sa mai trag cate un ochi pe la avioane. Nimic promitator pe Europa, iar sa cumperi bilete chiar in ultima zi, nu e foarte indicat la buzunar si sanatatea financiara. De uitat m-am uitat, ca doar nu ma durea tastatura, dar mai mult la misto. :) Nici eu insumi nu ma luam in serios. Chiar pe rutele des batute, alde Istanbul, locurile erau putine iar preturile astronomice... fiind si sfarsit de saptamana.
Dupa aia imi pica fisa, jetonul, chipsul (dintii nu!)... sa ma uit chiar pentru Joi seara, sa vad ce zboruri sunt la o ora mai tarzie cu plecare din Ercan. Fain frumos, gasesc un Ercan-Adana pe la 21:00. La 18:00 trebuia sa fiu oricum la aeroport, ca-mi pleca sefa la Istanbul.
Scriu fumeii:
“-Copilu, plecam la Adana, ce zici? ”
-Unde vine asta?
-Aici aproape, doar trecem paraul!
-Nah... si ce facem la Adana?
-Au malluri ca la Istanbul!
-Da!!?? ... Hai!! ”
M-am felicitat in gand ca am rezolvat scurt si cuprinzator! Toata treba era un fel de “fuck it, let’s go! ”... dar imi placea la nebunie. Prea multa documentare nu e buna cateodata.
Nu eram inca sigur ca sunt liber de 1 Mai. Barosana mea avea o intalnire pe la 15:30, unde, printre altele, se decidea daca aveam un job pentru a doua zi sau nu. Pe la 16:30 a iesit din sedinta... dar imi era cu pardon sa o intreb direct: “-TANTI, e liber maine, sau nu!? ” chiar daca stateam ca pe ace.
Dupa vreo ora, in drum spre aeroport, reusesc sa o invartesc si s-ontreb de “1 Mai muncitoresc, tare-mi place sa chiulesc. ” MUHAHAHA... toplantıul nu mersese cum dorise dumneaei, asa ca 1 Mai-ul ma gasea liber. Cumulat cu o Sambata si Duminica libera, rezulta o mini-vacanta de toata frumusetea.
Cu un zambet interior exact ca al magarului ala din Shrek, reusesc pe ascuns sa-i dau un SMS scurt sotioarei... ”-Mergem! ”. Era si ea la munca si trebuia sa mearga pana acasa, sa faca ceva bagaj (adica sa ia doua genti goale) si aparatul de fotografiat si ceva haine de schimb pentru mine. Adana here we come!
De la aeroport, m-am intors la birou, sa cumpar biletele de avion, sa rezerv un hotel si o masina de inchiriat.
Trebuia totusi sa fac putina documentare – macar sa stiu unde pun capul pe perna. Am ales un hotel care mi s-a parut aproape de aeroport si care parea destul de central pentru Adana.
Sun sotioara:
“-Pe unde esti? Vii?? Te-ai pornit? ”
-Sunt la epilat, vin indata! ”
Adica... Pleosc! Cum ar spune emo-kizii din ziua de azi: “OMFG!!! ” - Satul arde si baba se cheaptana! ”
Imi zisei in gand:
“-No’ daca veneai oleaca mai paroasa, cine te vedea? ”... dar mi-am muscat imediat limba... stiind ca e fara rost si FAR’DE SPERANTA sa intelegi mintea muiereasca! E clar ca sunt de pe alta planeta! Am reusit sa murmur:
“-Bine iubi, te astept, numai bine mai am timp sa mai citesc una alta si sa fac cat de cat un plan! ”
To make a long story short, am reusit sa ajungem la aeroport la timp. Am avut timp chiar sa ma schimb de costum, de mi-am luat o pereche de blugi pe mine si un tricou. Aparuse insa o alta problema. Sotioara nu-mi gasise geaca. Am un jaf de geaca, de vreo 5-6 ani, cu care merg de obicei in vacanta si cum in Cipru venise vara, in casa avusese loc reorganizarea de primavara iar hainele de iarna fusesera pitite atat de bine ca nici cine le-a “aranjat” nu le-a mai gasit.
“-Ei nah, lasa ca nu 'a fi asa frig”. Cumparam noi o pufoaica de pe acolo, daca va fi cazul.
Destula introducere. Am sa povestesc foarte pe scurt pe zile ce am facut si ce nu. Au trecut timpurile cand pot sa ma pun la povesti si episoade ca la sezatori in seri lungi de iarna. Sper ca pozele incarcate sa fie mai cu folos.
Vineri
Mai bine ar fi fost sa zburam la Gaziantep, dar aici am gasit biletele. Aeroportul e destul de micut. Dar are cladiri diferite pentru Zborurile Domestice si cele Internationale. Arata cum arata Sabiha Gokcen acum un deceniu.
Am inchiriat masina de la Rent’n’Go si chiar daca facusem rezervare cu o ora inainte, au reusit sa ne dea o masina foarte buna. Un Ford Fiesta pe motorina cu vreo 7000km la bord, la superba suma de 231 TL pentru trei zile.
Am luat masina si am mers la hotel: Kaya Premium, care e chiar langa moscheea lui Sabanci.
A doua zi dimineata am dat o tura pe langa moschee. Moscheea (Sabancı Merkez Camii) e destul de noua, si are cel mai inalt dom din Turcia. 6 minarete etc. Arata frumos. A fost construita cu si cu ajutorul familiei Sabanci, a doua cea mai bogata familie din Turcia dupa Koc. Capacitatea moscheii e de 28500 de oameni.
Chiar langa moschee e si muzeul din Adana, dar in prezent e inchis. A fost inchis de catre Ministerul Turismului. Nu stiu daca-l vor redeschide.
Cea mai importanta atractie a orasului e Taş Koprusu – aflat si el in apropierea Moscheii. O poza tipica pentru Adana, e cea cu podul si moscheea. Taş Kopru, se traduce “Podul de Piatra”... da stiu... a venit apa si l-a luat. Iaca pe asta nu l-a luat apa. E un pod roman, construit de imparatul Adrian peste raul Seyhan si pana acum cativa ani a fost folosit pentru trafic de masini. Asa da poduri!
Mi-am imaginat cum a aratat podul peste Dunare al romanilor si de ce vorbeste atat de mult lumea despre ele.
Peste rau, vizavi de moschee este si un mall mare. Premium Outlet. Aveam sa-l vizitam la intoarcerea la aeroport.
Nu am zabovit mult prin Adana ci am pornit spre Gaziantep. Sunt vreo 200 de km intre Adana si Gaziantep.
La cativa kilometrii de Adana, in drum spre Gaziantep se afla si castelul Yılan Kalesi (Castelul Sarpelui). Un vechi castel armean foarte frumos. Nu l-am vizitat – doar l-am pozat de pe autostrada.
Pana sa intram in Gaziantep, am hotarat sa facem o excursie in afara orasului pana la Halfeti si Rum Kalesi.
Autostrada trece Eufratul pe un pod la Birecik. Tot aici s-a contruit, destul de recent, un baraj iar apele raului in amonte, au crescut, acoperind partial un sat – numit Halfeti. Oamenii au fost mutati intr-un sat nou, Halfetiul de sub ape a devenit Eski Halfeti (Vechiul Halfeti) iar cel nou Yeni Halfeti.
Halfeti se afla pe bancul estic al Eufratului.
Pe bancul vestic se afla un vechi castel, numit Rum Kalesi (sau Castelul Roman). La Rum Kalesi se poate ajunge si cu masina, pe malul vestic al Eufratului, dar cred ca e mai bine de vazut de pe apa. De la Halfeti se organizeaza un fel de mini-croaziere cu barcile pe Eufrat pana la Rum Kalesi si mai departe pana la Savasan Koy, un alt sat scufunat, renumit pentru minaretul care rasare din ape.
La Halfeti e destul de aglomerat in week-end, iar turistii sunt in special localnici sau turci de prin vest, veniti cu tururile. Erau mai multe autocare la fata locului. Cei de prin sat sunt in majoritate arabi. Pe langa kurzi exista si o minoritate destul de importanta de arabi.
Se pot lua si barci private (mai mici), care ar trebui sa coste in jur de 100 TL. Cred ca daca luati o barca mica pot opri si la Rum Kalesi... si se poate vizita castelul. Oricum nu e prea mare lucru de vizitat pe acolo. Mai frumoasa e panorama de pe apa.
Cu tururile, te imbarci pe vase ceva mai mari si costa 10 TL de persoana. Am luat si noi o astfel de barca si am pornit pe Eufrat.
Pun muzica la difuzoare si e un fel de croaziera... happy people on happy boats. Croazierele mi-au adus aminte de ceva similar pentru localnici, ce am vazut pe Nil in Cairo, iar tarmurile Eufratului mi-au adus aminte de Israel si Manastirea Sf. Gheorghe, care e tot intr-un astfel de canion. Multe pesteri, care fusesera locuite in trecut. Probabil ca multe dintre ele au si ramas sub ape.
O poveste similara, e si la Hasankeyf, care e vorba sa ajunga sub ape destul de curand.
Toata treaba dureaza vreo 45 de minute - o ora. Dupa castel se merge la SavasanKoy, pentru o serie de poze cu Minaretul.
La intoarcere, vaporasul te debarca direct intr-un restaurant. Probabil fiecare vapor are o intelegere cu cate un restaurant.
Am mancat si noi la un astfel de restaurant. Fırat’ın Yeri... parca se chema. La kebapuri au Adana, koftele etc. si la peste, ceva peste de Eufrat.
Mancarea nu a fost deosebita. E mai mult o chestie pentru cei veniti cu autocarele, care trebuie sa manance si ei undeva si sa faca si ghidul un ciubuc.
In capatul satucului mai este un fel de pod peste un colt al Eufratului.
Un alt lucru pentru care este renumit satucul sunt trandafirii negri. O specie de trandafiri care creste numai in aceste locuri. Unele dintre suveniruri au aceasta tema.
La plecare a fost extrem de aglomerat, multe autocare nu puteau intoarce si se creeasera fel de fel de trafic jams. Banuiesc ca la sfarsit de saptamana e asa, dar in timpul saptamanii e mai relaxat. Daca e foarte aglomerat, incercati sa lasati masina pe sus pe undeva.
Ne-am intors la Gaziantep, unde am fost cazati la Ali Bey Konagı. Un vechi konak, transformat in hotel, chiar langa castel.
La prima impresie, nu ne-a placut orasul, am zis ca seamana cu Cairo; dar la o inspectie mai detaliata am descoperit ca e foarte interesant.
Am dat o tura pe langa hotel si am mers sa mancam la restaurantul: Imam Cagdaş.
Asta e cel mai renumit restaurant din Gaziantep. Daca intrebati pe cineva unde e bine sa mancati va spune Imam Cagdas.
Aici, desigur, iar a fost fuleala, de a trebuit sa ne puna vreo 6 (necunoscuti) la aceeasi masa. Au fost dati peste cap de aglomeratie... si mergeau la capacitate maxima. Uneori au cam fost depasiti de situatie. Cred ca servisul e mult mai bun intr-o zi obisnuita.
Sambata
Sambata am hotarat sa o alocam Gaziantepului. Am facut si ceva shopping si am vizitat cate una alta intre timp.
Gaziantepul e renumit pentru “Alunele Antep”, care isi iau denumirea chiar de la oras si pentru baclavale. Orasul se afla la vreo 100 km de Aleppo si-n prezent e plin de sirieni prin oras, refugiati din cauza razboiului.
Am sa enumar pe scurt cateva din obiectivele vazute:
Am mers in prima instanta la Muzeul Arheologic, care se afla langa stadion, dar l-am gasit inchis. E in renovari. Au facut un nou muzeu, numit Zeugma Mosaic Museum, pentru ca mozaicurile gasite la orasul roman Zeugma nu mai incapea in vechiul muzeu.
Zeugma e un vechi oras roman, aflat pe malurile Eufratului. Cu cresterea apelor care au ingropat si Halfetiul, Zeugma avea aceeasi soarta. S-a dus o campanie anti-cronometru pentru a salva cat mai multe mozaicuri gasite acolo.
Zeugma a fost un oras foarte bogat si in vremurile de glorie ajunsese la o populatie de peste 80000 de locuitori.
Mozaicurile sunt de o calitate remarcabila si multe dintre ele sunt complete. E un muzeu care merita pe deplin vizitat.
A fost gandit bine... si inca nu au terminat de montat toate mozaicurile.
Au facut si un Star Atraction din mozaicul unei fete numite: Tigancusa, care are camera separata, in intuneric. Ideea e ca te urmareste cu privirea, cum te plimbi prin camera. 3D stuff.
Mozaicurile sunt puse in doua cladiri, iar in ceea de a doua cladire inca se lucra.
Din fata muzeului se vede frumos si Castelul din Antep... si pe strada au facut, foarte inspirat, statuile unei caravane, amintindu-ne ca Antepul se afla pe Drumul Matasii.
Am urcat pana la Castel, intrarea e libera, dar in partea superioara a zidurilor nu am putut vizita deoarece erau in renovari. In Castel e o expozitie despre lupta eroica de aparare a castelului in primul razboi mondial, impotriva francezilor.
Pe langa Castel, incep fel de fel de stradute ale bazarului si dughenele micilor mestesugari. Antepul arata cum arata Grand Bazarul din Istanbul acum cateva decenii. Am imbatranit tare, de am ajuns sa vorbesc cum arata Kapalı Carsıul. LOL.
Cei din Antep sunt renumiti in special pentru lucraturile in cupru si metal. Fac fel de fel de tavi, oale etc. batute cu ciocanul si incrustate piece by piece.
Oamenii nu trag de tine, nu se supara daca nu cumperi nimic iar Made in China nu prea a intrat. Sper ca navala turistilor straini (veniti cu turul) sa fie intr-un viitor cat mai indepartat, deoarece se vor strica lucrurile.
Majoritatea turistilor pe care i-am vazut erau tot turci.
Vanzatorii extrem de politicosi. De fapt peste tot in Antep, cand le multumeai, iti raspundeau: “Iti multumesc si eu! ”, chiar daca nu facusei nimic.
Am cumparat fel de fel de tavi, cutite (direct din fabrica) – 7 Tl unul etc.
Veti vedea foarte multi copii lucrand prin aceste dughene. Majoritatea sunt sirieni... si multi si-au pierdut tatii in razboi.
Un alt lucru pentru care Gaziantepul e renumit sunt papucii facuti din piele, numiti Yemenii. Mi-am cumparat si eu o pereche – 60 Tl. sa vedem daca i-oi si purta.
Lupta baclavaciilor. Nu se poate sa treceti prin Gaziantep fara sa gustati baclavalele.
Doua mari nume se bat acum: Mahmut Güllüoglu si Koçak. Güllüoglu a deschis magazine prin toata Turcia si-i gasiti si-n Istanbul in Karakoy.
Am intrebat pe localnici cine-i cel mai bun baclavaci acum... si mi-au spus de Kocak. Vad ca tripadvisor, spune la fel. Pe la Kocak nu am ajuns, deoarece aveau magazinul undeva prin orasul nou. La Gülloglu am mancat si pot spunde ca ti se topesc baclavalele in gura.
Un alt muzeu la care am fost e Emine Göǧüş Cuisine Museum. Un muzeu facut de un politician local, in cinstea mamei sale, in casa in care a locuit ea. E vorba despre mancare. Muzeul nu e mare si intrarea e 1 TL. Au fel de fel de oale, polonice, linguri etc. E interesant de vizitat.
Cea mai importanta atractie a Antepului cred ca sunt bazarurile. Sunt mai multe hanuri, sau carvansaraiuri... cu fel de fel de chestii. O pagina interesanta e asta: gaziantepcity.info
Am mai vizitat si Cafeneaua Tahmis unde am baut o cafea Menengic. Nu se serveste nimic altceva in afara de cafea. E un soi de cafea, care nu e cafea. That sounds smart, nu? E facuta din nu stiu ce alune. E interesanta la gust.
Pe langa mirodenii, papuci, table si castroane, trebuie sa mentionez magazinele cu armament. Sunt magazine pentru vanatori si-n Cipru, vanatoarea fiind o chestie foarte la moda, dar spre deosebire de Cipru unde gasesti pusti cu doua tevi in special pentru alice, in Gaziantep in cateva vitrine, era plin de pistoale de toate felurile, cutite si mitraliere.
''Se merge la vanatoare cu mitraliera? :))
-Ce ai vanat nene azi?
-Trei iepuroi cu barba si patru pelicani cu turban. LOL''
Poate erau mitraliere cu aer comprimat sau de jucarie, dar nu am facut mai multe cercetari.
Sunt unele zone unde e plin de sirieni. Nici nu mai auzi turca pe strada. Iar cu razboiul la cativa km departare mai bine sa nu pui prea multe intrebari.
Oricum, razboiul nu se simtea. Era mai mult o atmosfera de sarbatoare si voie buna, shopping, stat cu barba la soare, baclavale etc.
Vreau sa termin reviewul asta si nu o mai lungesc.
Pe scurt, Gaziantepul e frumos. Merita vizitat... si sper sa ajung din nou pe acolo.
Duminica
Pe seara aveam avionul asa ca am pornit de dimineata spre Nemrut. Am renuntat la Urfa si Gobekli Tepe (cu toate ca mi-as fi dorit mult) deoarece nu m-as fi incadrat. Distantele sunt pur si simplu prea mari. De la Gaziantep pana-n Nemrut sunt iar vreo 200 de km.
Dupa o calatorie de cateva ore, am ajuns si langa Nemrut. E foarte tare senzatia cand il vezi de la distanta. Iti dai seama ca e un varf facut de mana omului, iar forma lui piramidala ramane in memorie.
Cu o zi inainte reusisem sa-mi cumpar o bluza de trening, deoarece citisem ca va fi destul de frig.
Se plateste 12 TL intrarea in parc, iar de la intrare mai sunt cativa km pana aproape de varf. Se ajunge cu masina pana aproape de varf. Pe unii versanti ai muntilor inca era zapada.
Nu mai dau detalii istorice (sau poate am sa o fac alta data). A scris foarte bine webmaster in acest review: “Ambitia unui rege - Nemrut Dagi”.
Am urcat intai pe teresa de est. Ajunsesem pe la amiaza. Am incercat sa ocolim muntele pe la dreapta, dar era acoperit de zapada si mi s-a parut destul de periculos.
Fata de pozele pe care le stiam, au pus dupa gratii una dintre statui. Probabil se suiau foarte multi pe ea.
Am facut ceva poze, m-am minunat, mi-a placut. Interesanta si povestea “tumulus”-ui, care cica acopera mormantul regelui. Fiind facut din pietre marunte, e foarte greu sa sapi. Cum sapi, cum pietrele “curg” si-ti indaratnicesc planurile. Dupa atatia ani, mormantul inca nu a fost gasit.
Cred ca locul trebuie vazut putin mai mult decat vanitatea unui rege. Chestia asta de simbioza a culturii grecesti si persane mi se pare geniala. Adevarul e ca omul avea stramosi in ambele tabere, datorita lui Alexandru Macedon.
Prin poze, intotdeauna aveam impresia ca statuile sunt facute din lut. Crapaturile si culoarea, iti dadeau aceasta impresie. Faptul ca sunt facute din marmura, explica insa, cum au rezistat atat de mult timp.
La intoarcere, am fost inspirat, deoarece citisem si despre terasa de vest si am apucat pe o cararusa. Majoritatea celorlalti turisti, nu au venit pana acolo. Nu stiau de locul asta.
Aici le-am putut admira singuri... si erau inca ingropate in zapada.
Multe dintre frizele care ar fi trebuit sa fie aici, cred ca erau cu totul sub zapada.
Interesanta si povestea frizei cu leul si pozitia stelelor, care dau o data anume din trecut.
Rog un webmaster sa ataseze urmatorul video la review:youtube E mai bun decat ceea ce pot scrie eu.
Pe langa muntele Nemrud ar mai trebui mentionate si celelalte obiective din zona. Podul facut de Septimus Severus, Tumulusul Karakus, vechiul oras de la Arsemia etc.
Am avut o tentativa sa mergem pana la Arsemia, unde stiu ca as fi gasit o friza cu un rege imbracat in stil persan batand palma cu un Hercule in pielea goala, dar distanta era de 12km. Dupa cativa metri de drum bun, restul era neasfaltat... si am renuntat.
Am mers doar pana la Karakus, un alt mormant similar cu cel de pe Muntele Nemrut, unde au fost ingropate reginele.
Dealul artificial, e inconjurat in cele patru colturi cardinale de 4 coloane cu un animal in varful fiecaruia. Doar cel cu vulturul s-a pastrat intr-o conditie mai buna – de unde si denumirea de Karakus – Pasarea Neagra.
Imi pare rau ca nu pot scrie mai pe indelete despre aceasta vacanta. Daca sunt intrebari (la care cunosc raspunsurile) voi raspunde cu placere.
Sper sa ajung din nou pe la Gobekli Tepe, prin Urfa, Mardin etc... E o zona care merita vizitata.
Vacante frumoase pe oriunde!
Trimis de TraianS in 06.05.15 14:26:50
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (TraianS); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@TraianS - Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Mozaicurile din Zeugma parca-s mai intregi si mai intinse decat cele din Istanbul. Legat de Nemrut, cica ar fi mana dacilor, asa zic romanii neaosi 
:
efemeride.ro/nemrut-dagi- ... tori-din-turcia
Foarte tare traseul minivacantei, excelent review-ul.
Armele se vand la liber?!
Din tot ce am citit pana acum, referitor la mini vacanta de 1 Mai, a ta a fost cea mai spectaculoasa! Felicitari! Dar geaca ti-ai cumparat?
@TraianS - Buna!
Superbe mozaicurile, cred ca in realitate iti taie rasuflarea daca asa arata in poze, le-am intors pe toate fetele, bine restaurate, bine conservate
Foarte frumoasa calatoria, foarte bine pusa in pagina.
Felicitari!
Vacante frumoase!
@TraianS - Da, frumos periplu şi frumoase mozaicuri. Chiar din primul rând când am văzut că ai plănuit "o fugă până-n estul Turciei", m-am gândit la Mardin. La televiziunea noastră rulează un serial turcesc a cărui acţiune se desfăşoară parţial în Mardin şi arată din când în când nişte peisaje tare frumoase.
Cred că tot în tine este nădejdea noastră de a ne descrie şi acea parte de lume.
În altă ordine de idei
”…avusese loc reorganizarea de primavara iar hainele de iarna fusesera pitite atat de bine ca nici cine le-a "aranjat" nu le-a mai gasit.
Să nu crezi că sunteţi singurii. Astă iarnă, venea frigul şi ninsoarea, iar noi nu mai găseam căciula soţului. Ne-am lăsat păgubaşi şi am cumpărat alta, iar pe cealaltă nici că am mai căutat-o. Apare ea când o fi căldura în toi!
@TraianS: Extraordinara destinatie! Parca am citit o poveste din "O mie si una de nopti"!
Culmea e ca acum cateva zile am citit cateva vorbe despre trandafirii negri din Halfeti, am dat cautare pe net si am vazut imagini care m-au lasat fara glas, acelea cu zona scufundata! Ba, asa cum fac de multe ori cand imi place sa visez, am facut si o simulare pe booking si am gasit ceva conace turcesti...
La acel moment, mi s-a parut o destinatie aproape imposibila, dar acum... ca te-am citit...
Who knows?!
@nickro - Daca ar fi sa compar mozaicurile din Istanbul cu cele de la Zeugma... si aici imi dau cu parerea absolut amatoriceste, as spune ca cele din Istanbul pica in majoritate in categoria bestiarelor pe cand cele din Zeugma sunt mai teatrale.
Cele din Zeugma sunt mai complete, iti taie rasuflarea, da! Dar nici cele din Constantinopole nu sunt de aruncat. Un alt avantaj al celor din Istanbul e ca se afla, din cate stiu "in situ". Nu se viziteaza doar un muzeu ci asa zisul Palat al lui Constantin. Doar atat si e deajuns sa-ti dea fiori pe sira spinarii. 
Despre prietenii de la "efemeride", pot spune ca bat campii cu mare gratie. 
Un lucru interesant insa, pe care trebuie sa-l mentionez si care mi-a sarit mie in ochi la British Museum e zeul persan Mithras. Cand vazusem prima data statuia si nestiind nimic despre ea mi-am zis ca am de-a face cu un "dac ucigand un taur". Asta in mare parte datorita "cusmei".
La o foarte scurta wikipedeala, iaca peste ce dam: Mithraic Misteries (en.wikipedia.org/wiki/Mithraic_mysteries) unde-l gasim pe Nenea Antiochus I Commagene "batand palma" cu Mithras-Helios taman pe muntele Nemrut. Un Nene Mithras care poarta un "phrygian cap" (en.wikipedia.org/wiki/Phrygian_cap), frumoasele cusme purtate si de dacii de pe Columna lui Traian.
Deci daca vrem sa gasim legaturi, gasim. Se pare ca Antiochus era prieten si familiar cu toata lumea si dusman cu nimenea. Asta cred ca a fost marele lui Atu!
Armele nu se vand la liber. Trebuie o aprobare de la ministere/jandarmerie etc. Teoretic sunt pentru vanatoare si protectie personala. Totusi AK47-urile de prin vitrine m-au cam pus pe ganduri.
Adevarul e ca nici nu pricep eu mare lucru cand e vorba de arme. Sunt vreo 70 de magazine de armament in Gaziantep.
Mersi de vizita si ecou.
@cristinaoranici
Mi-am luat un trening. Apar cu el in pozele de la Nemrut. Daca mergeam in tricou... ma lua Baba Dochia de frig... pe varful dealului.
Inca sper sa reapara draga mea geaca. We have a special relations... me and her. E ca in telenovelele alea braziliene, sau Dallas, cand reinvie Bobby dupa vreo 30 de episoade.
Multumesc de ecou.
@adrianbogdan
Ai dreptate, mozaicurile sunt extrem de complexe si iti taie rasuflarea. Poate am sa mai incarc cateva poze azi. Chestia frumoasa e ca pe cele din pardosea poti sa le vezi atat de la nivelul solului, iar apoi urci la etaj le vezi din perspectiva de "bird's eye view".
Un muzeu care merita vizitat!
Muzeele mari din lume, ar da bani grei sa aiba astfel de exponate.
@iulianic
Boran si Sıla? Urmariti si dvs. ? Pe mine m-au innebunit doamnele mele... bah ca tre sa ajunga la 19.00 acasa ca incepe Sila, bah ca s-au indragostit de Boran etc.
Am reusit sa o conving usor pe sotioara sa mergem pe acolo, mai ales cand a auzit ca e vorba de satul lui Sila.
Pe de alta parte ma gandeam ca sunt si de folos tele-novelele astea. Caz concret:
Il vedem pe unu la costum, tolanit pe o banca in Gaziantep, fara cravata, cu nasturii descheiati la gat... iar cu nasturii din dreptul burtii gata sa sara... de ditamai butoiul, invartind niste matanii in mana stanga.
Zice sotioara:
"-Asta sigur e Ağa! "
-Ce-i aia, Ağa, draga mea?
-Vezi daca nu te uiti la Sıla? Ai fi stiut!
Cand reapare caciula domnului Stefan poate reapare si geaca mea. LOL
Multumesc de ecou.
@crismis
Chiar aveau trandafiri (de plantat) de vanzare in Halfeti. Am avut o tentativa sa cumparam unul si sa-l punem in gradina.
Cred ca ar fi fost fara rost. Am citit ca au incercat sa-i mute la cativa km de Eski Halfeti si nu au reusit. Le place doar acolo. Negreala cica se datoreaza solului foarte bogat in magneziu.
Am vazut ceva trandafiri prin oras. Dar erau normali. Poate se innegreau mai tarziu.
Aveau insa trandafiri negri uscati... de vandut la punga.
Frumoase locuri. Merita vizitate.
Nu sunt insa foarte sigur de cazare prin zona aia. E mai mult un hit and run, sort of thing.
Cazarea trebuie mai la distanta. S-ar putea insa sa fie interesant si-n sat.
Se construia un ditamai hotel nou pe un deal.
Poate vizitezi si ne povestesti.
@TraianS - Buna!
asteptam negresit sa mai incarci poze cu mozaicurile, foarte reusite, este bine daca ai reusit sa le fotografiezi dintr-o alta perspectiva.
As vrea sa le salvez separat pentru mine, dar nu stiu cum.
Superbe!
Noi suntem orecum in domeniu si apreciem foarte mult arhitectura, arta etc.
Vacante interesante iti doresc!
@TraianS - Nu ştiu unde este căciula soţului meu, dar cred că ştiu unde este geaca ta. Este în casa aceea frumoasă care are aproape de intrare o piatră mare pe care scrie Diona. De acolo ai luat-o în 2012 când iarna bătea la uşă în Cipru.
Da, este vorba de serialul "Puterea destinului" care în varianta turcească se numeşte Sila. Îl urmăresc şi eu. Nici Boran şi nici Sila nu-mi plac extraordinar ca fizionomii (deşi se spune că au fost sau sunt şi modele la diverse prezentări). Ca aspect, mai mult îmi place Narin. Urmăresc serialul în special pentru că vreau să văd până unde poate merge tradiţia în Mardin şi, după cum spuneam, pentru peisajele pe care ni le arată din când în când.
@adrianbogdan - Am mai incarcat 26 de poze. Sper sa-ti placa.
Despre partea copierii... insa Doamne sa ne ierti, vorba aia. Nu stiu cum se face.
O zi frumoasa.
@iulianic
Nu e vorba de fizionomii.
Cica Boran asta e tare dragalas si se comporta tare frumos cu Sila... si cam asa ar trebui sa ma comport si eu cu a mea sotioara. LOL
Acuma nu am sa ma apuc sa iau lectii de comportament de la tele-novelele turcesti... dar ar fi interesanta o analiza din ciclul "Ce-si doresc femeile! ".
De Narin nu am auzit.
Intai merg pana la Mardin si dupa aia ma apuc sa vad serialul. Asta ca sa pot merge open minded si tabula rasa. LOL
@TraianS - Ba mai bine e să vezi serialul înainte ca să ştii la ce să te aştepţi acolo, în Mardin. Ai spus că nu prea te pricepi la arme. Narin este sora lui Boran.
@TraianS - Interesantă destinaţie şi interesant review, felicitări! Mă gândeam şi eu la zona aceasta c-ar trebui "făcută" într-o zi, însă cu maşina. Am nişte prieteni care au ajuns tot plimbându-se cu maşina (în Turcia) până în Siria (e drept că în vremuri de pace) trecând prin Antakya (Antiohia) pe care mi-au lăudat-o foarte mult, aşa cum mi-au lăudat şi Adana de care tu m-ai convins. Însă, văd că merită atenţie şi alte oraşe mari din această zonă.
@TraianS - Stai tu cuminte și nu zici nimic o vreme da' și când revii pe sait cu scripturi... numai delicatese!
Ăsta-i genul de Turcie pe care-aș vrea s-o descopăr / genul de expediție "Trăienesc"... atunci când mi-oi face passport.
Și încă ceva: pe lângă destinație și ce-ai văzut, povestea "alocării" și dezvoltării spontane a ideii face toți bănuții!
Suleyman from Pantelimon... out!
@TraianS - Iti vand un pont : doamnele tale pot afla in avans cum se va desfasura actiunea din serial, citind rezumatele fiecarui episod pe site-ul serialeturcesti.ro. Cei de la postul Acasa TV sunt "nesimtiti", dupa ce ca au injumatatit episoadele, mai taie si secvente din fiecare episod difuzat.
@iulianic - Interesant, de ce iti place mai mult de Narin? Mi se pare ca are ceva de tarancuta in ea (ma refer la actrita, nu la rolul ei din serial). Are un mers ciudat (o fi si de la incaltarile fara toc pe care le poarta in film) si pare ca ar avea o usoara paralizie faciala pe partea stanga, isi tine dintii aproape inclestati cand vorbeste, ai remarcat? O fi avut vreun accident sau alta problema de sanatate? Ce-i drept, are un par foarte frumos si ochii interesanti, mari si expresivi.
Pe Euforia TV este difuzat un alt serial cu actiunea in Mardin, se numeste "Legea Pamantului". Nu stiu insa despre ce este vorba in serial, cu siguranta apar traditiile si dramele rezultate din (ne) respectarea acestora.
Scuzati off-topicul, poate ar fi util un alt fir de discutie, in alta sectiune a site-ului?
Felicitari pentru descriere, felicitari pentru ca ati avut curajul sa calatoriti in locuri rar vizitate de romani!
M-am gandit si eu cum ar fi sa pot ajunge in Halfeti, motivul acestei dorinte este serialul "Trandafirul negru" sau Karagul, in lb turca, pe care il urmaresc si a carei actiune se desfasoara pe malul Eufratului, exact in Halfeti.
Cred ca va dati seama ca mi-ati facut o mare bucurie descriind acele locuri si va multumesc pentru asta.
@irinad - Pai eu am facut-o cu masina. Am inchiriat una din aeroport. Asa mi se pare cel mai convenabil. Fly & then get a car.
As fi putut veni cu masina proprie dar as fi pierdut prea mult timp pe drum.
Distantele sunt totusi mari. Se pierd multe ore in masina, vrei nu vrei.
Intre Adana si Gaziantep, as alege fara sa ezit Gaziantep. Am auzit ca si Antakya e interesanta si au un muzeu baban in Hatay. In Hatay, e ca si cum ai fi in Syria oricum. Majoritatea sunt sirieni.
@le_maitre
”Stai tu cuminte
Stau cu'minte (a) 'n colturi..... ... dar cateodata o mai adun.
Nici nu vreau sa ma gandesc ce o sa fie cand va veti face, intr-un final pasaport! LOL
Aleyküm selam Suleyman Pantelimon Pasha!
@Corina70
Iti vand si eu un pont. 
Doamnele mele, la sfarsitul episodului... cand nu mai rezista sa afle ce va fi in continuare, vad episodul urmator pe youtube. Am impresia insa ca sunt doar in turceste.
Anyway... bine ca le-au mai rarit astia. Eu nu ma supar.
@turkn
Cu placere.
Cred ca aceste locatii au avut mult de castigat datorita acestor seriale. Multi dintre turistii autohtoni cred ca viziteaza aceasta zona si datorita filmelor.
Cred ca ar fi interesant de urmarit serialele si de regasit locurile din film.
Ar fi frumos.
Multumesc de vizita.
@TraianS - Fireşte că mi-am dat seama că te-ai "mişcat" cu maşina pe-acolo, însă eu am vrut să spun că ideea ta este foarte bună de aplicat (pentru mine) într-un concediu mai lung în care, în opinia mea, e bine de mers cu maşina personală.
Felicitari traian S ptr vacanta! Super faina! Astept si o detaliere a costurilor. Votat max!
@danita - Scuze de intarziere.
Costurile au fost cam asa: Hotelurile in medie 50,60 de euro pe noapte. Inchiriatul masinii 231 TL. Cred ca am mai bagat vreo 250 de TL motorina... si am facut peste 1000 de Km.
Avionul a fost 100 de euro dus intors de persoana, din Cipru (Ercan). Il luam si mai ieftin... dar asa-s preturile in ultima zi.
Mancare e in jur de 30 de TL de persoana... pentru un pranz.
La Nemrut... e 12 TL intrarea in parcul national.
La Zeugma, nu stiu cat costa deoarece am intrat cu Muze Kard.
Cam astea-s preturile/costurile principale... de care imi aduc aminte.
@TraianS - So, sa inteleg : Bucuresti- Ercan si apoi Adana doar 100 euro?
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Turcia, patina timpurilor — scris în 28.10.23 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ
- May.2023 Tuz Gölü – Lacul Sărat din mijlocul Turciei — scris în 03.07.23 de nicole33 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Belkıs / Zeugma Antik Kenti si nu numai — scris în 27.11.18 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Nemrut dagi — scris în 30.10.18 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Pentru ca Turcia nu este numai 'tarcul-inchisoare all'! — Tuz Golu — scris în 09.09.18 de nrs † din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Aug.2008 Lacul Tuz (Tuz Golu) — scris în 17.03.11 de marius.covaci din GALATI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată