Muiderslot, cel mai vechi castel medieval olandez pe ape, în patrimoniul Unesco

TIPĂREȘTE

Castelul Muiderslot e la o bătaie de pușcă de Amsterdam, cam 15 km ,pregatiți-vă de o poveste în alb –negru, bâzâie musca pe portativ, nu voi sufla în goarnă cu superlative absolute, voi fi plină de franchețe și uneori frivolă... am aterizat ca bunica la Schipol la ora 12 și familionul mi-a pregătit o surpriză, o vizită în premieră la cel mai vechi castel de lângă Amsterdam, era nevoie să-mi activez un museum card anual, cu verificarea adresei olandeze.

Castelul Muiderslot, foarte mediatizat, se află pe fosta linie a sistemului de apărare al Amsterdamului, aflată în patrimoniul Unesco... bine de punctat.

Gura lumii spune că e cel mai frumos castel medieval al țării lalelor, ok, lăudată să-i fie bengoșenia, dar eu nu sunt sigură că voi avea vocația să-mi ia inima foc, poate doar pe exterior și la plimbare prin grădini. :)

Salut de la distanță cu largi ovațiuni, sub cerul plumburiu, castelul fortareață cu povesti turbulente, mă teleportez la comanda pliantului prin coclaurile secolului 13, odată cu contele Floris V, fondatorul și încep lent să mă luminez la cap, scuturând scamele istoriei vechi de 7 secole.

Castelul rece, roșiatic e lovit de spleen, e înconjurat de ape acoperite romantic cu mătasea broaștei, unde scoate capul delicat un pâlc de nuferi albi, detectați de ochii mei miopi cu mare plăcere... oac, oac, îmi cântau broaștele în cap... în vremea lui de glorie medievală fortăreața asta avea miros de praf de pușcă.

Admir prin, vizieră’’ panorama, rătacesc nătâng în jurul clădirii, gândindu-mă la locatarii lui din vremuri puse în clepsidra cu nisip, la soldații care purtau kilograme de armuri, pe cai acoperiți cu zale de fier, în lupta cu dușmanul, râdeți și voi de chinurile imaginatiei mele care scutură hainele grele de umerașele grele ale secolelor... costume de cavaleri pot fi probate înăuntru.

Prima execuție sângeroasă e la casa de bilete, înfigeți cu curaj sabia în portofel, preț bilet 15.50, include și un tur organizat de 30 de minute.

Trec podul, doi străjeri tineri la costume negre ca cioclii, pașnici și politicosi, ne salută la poarta de intrare, deasupra ei sunt găurile ucigașe... bine că nu sunt în postura de dușman, pe găurile alea curgea odata ca niciodată apă fierbinte, ulei încins, bolovani și alte chestii belicoase.:(

Turnul de intrare, inima de apărare a castelului, cu gura lui amorțită peste un trecut misterios, e parte din poveste, mă uit la celelalte patru, impresia mea e că mă aflu la închisoare si nu sunt departe de adevăr.

Pe exterior ar fi 48 de deschizături, pentru mine sunt doar găuri :)... după 3 ore de zbor, nu sunt într-o dispoziție prea academică, acord istoriei circumstanțe atenuante.

Ma bat vânturile istoriei și intru cu ai mei în curtea interioară, unde e o fântănă a dorințelor, eu sunt cu ochii pe la turnuri, poate împușc vreun cavaler cu păr grisonat fără domniță în dotare :), zăresc doar un moț negru de copchil olandez căruia îi sfârâiau piciorușele la etaj, pe o pasarelă metalică îngustă, suspendată deasupra capului meu... îmi mut mitraliera de pe aparatul foto în altă direcție de atac, mai pașnică.

Fac bilanțul pierderilor de natură strategică, elimin turul turnurilor, le jour de gloire est arrive’’, minunătiile astea sunt pentru oamenii normali...rog frații de pe Afa, precum prietenul Bogddan DSN, să mentioneze pe viitor /castel /acces ușor /dificil pe scări pentru persoanele cu probleme de vertij.

Rămân apoi ca popa prostul în curtea interioară, unde e o mică cafenea, numită tavernă, cică ar fi fosta închisoare... studiez planul castelului și încep să fac haz de necaz... ce-mi oferă ghidul? trei rute, prima e Ruta cavalerului în Turnul de vest, ușor înclinat, el e cel mai înalt, acord deja prima bilă neagră... olandezul zburător al familiei, suplu și vioi, o ia în sus pe cele 83 de trepte simpatice, înguste, spiralate, medievale... să vă ia naiba de scări, alo aterizează Mireille, vreau un baba mobil :), da nu s-a inventat... scările astea deștepte trebuiau sa fie o capcană pentru dușmani, am cazut în plasă și am spus adio, fuga e rușinoasă, da e sănătoasă.

Popas 15 minute în magazinul castelului unde răsfoiesc o carte cu poze și istoria sa, bilă neagră pentru preț, 16 euro, nu vreau gaură la bugetul personal de pensionar tânăr... acolo, am spionat doi copilași vitezi care primiseră o carte, ei lipiseră timbre prin camerele vizitate pe ruta cavalerului, au îngenunchiat pe o perniță și au fost botezați cavaleri, cu o sabie de lemn deasupra capului, primind și o medalie... ce castel prietenos pentru puștii cu piciorușe vesele.

Mă mut apoi fizic spre turnul de est și de sud pentru ruta Epocii de Aur, punându-mi sângele în mișcare pe alte trepte mai domoale, unde sunt împinsă de ai mei la eșafod cu ghionturi și lipsă de simpatie:(... vreau un scaun delicat de rugaciune să stau în el, să fiu împinsă. :)

Să vă lingusesc acum cu povestea castelului Muidersloot, fără să vă îndoctrinez cu multe date, că mă apucă somnul.

Suntem în anul de grație 1296, contele olandez Floris V, aliat al regelui englez Edward ridică o fortareață pe ape, prevazută cu șanturi de apărare, amfitrionul nostru nu e acasă, s-a pierdut prin sanțurile sec. 13, a plecat la vânatoare de șoimi, a fost capturat de dusmani și închis în propria lui închisoare de la castelul fortareață.

Contele legendar pusese gând rău vaselor care treceau râul Vecht, fără să plătească taxe, el a fost iubit de săteni și cetățeni, dar un nobil dușman l-a prins în capcană și l-a omorât fără milă cu 20 de lovituri, într-un complot.:(

Castelul original a dispărut, ghidul îmi suflă în ureche că el a fost demolat și în 1370 a fost ridicat altul mai frumos și mai solid de către Albrecht de Bavaria.

In 1576 el e întărit cu un bastion, devine apoi resedință de șerif, închisoare de stat în secolul 18, apoi e abandonat, scos la vânzare și salvat de la distrugere de regele William I prin restaurare.

Castelul în epoca medievală, frig, întuneric, toalete medievale in perete

Castelul a fost resedință medievală, era frig, întuneric, plângeau și țipau bieții prizonieri, ferestrele nu aveau geamuri, iarna locatarii puneau în ele scânduri sau piei de vită, bătea vântul turbat și era curent.

Ce mai aflu... ca puține camere erau încălzite, castelanii foloseau lumânări și torțe pentru iluminat, mobilierul era sărac, nu existau dulapuri, doar cufere mari de lemn și bănci în loc de scaune.

Observ o gaură mare în perete, era toaleta medievală reconstituită chiar într-o cameră locuită, ea atârnă spre exerior și micile slăbiciuni omenești imposibil de stăpânit, cădeau direct în șantul cu apă care înconjura castelul, hrănind pestii. :((

Aud hohote de râs printre olandezi și ai mei intră în horă... soro, traduceți și pentru mine, ce e cu distracția asta? păi desenăm un portret șezând, iertate fie canalele gândirii și șuvoaiele noroioase care se scurg din ele... :)

Se pare că toaletele medievale au trezit fantasme, examinez și eu deschizătura în piatră cu tron, chiar nu are ușă, nu e nici un sentiment de privacy :)... cum o fi să intri cu jupoanele înfoiate acolo, să te vadă lumea :)... olandezii veseli au viziuni cosmice cu șantul de apă de afară unde plutesc chestii, scuzați vă rog paranteza frivolă.

Dacă nu am putut să mă sprijin în coate pe vreun crenel la cucurigu, după ce am aruncat priviri ucigașe turnurilor, am dat totuși o tură pe ruta de aur... în prim plan e poetul olandez P. C Hooft, un fel de Skakespeare al olandezilor... la Amsterdam mă plimbasem pe strada lui cu magazine de lux si intrasem odată pe la Chanel, să casc gura.

In 1609 scriitorul se mută la castel dupa decesul primei soții, avea omul 28 de ani... la trei ani după tristul eveniment Hooft găsește fericirea alături de a doua soție Eleonora, care va mobila castelul, asigurându-i comodități moderne.

Trec prin holul de onoare, dormitor, bucătarie, camera prințului... nu sunt multe camere expuse, poetul nostru a fost șeriful castelului aproape 40 de ani, până la moartea sa. El este cunoscut pentru proza sa, sonete și o istorie impresionantă a Olandei.

Pe vremea sa castelul cunoaște splendoarea și luxul, admir un șemineu împodobit cu ghirlande proaspete de flori aduse chiar din grădina castelului, ele sunt realizate de voluntari care respectă o veche traditie.

Admir piese vechi de mobilier, autentice, relicve ale măretiei epocii de aur, sotia scriitorului a adus schimbări înlocuind ferestrele, zugrăvind peretii, a pus să se monteze candelabre, mese, dulapuri si scaune scumpe din Spania.

In camera sa șeriful se uită spre grădinile castelului și livezile sale, scriind sonete inspirate... domnul pune chiar bazele unui salon literar cunoscut sub numele de cercul de la Muiden , invitând poeti, artiști, scriitori ale căror portrete le vedem în sala cavalerilor, unde ei se adunau pentru mese fastuoase și recitări... ce vremuri, sa fie fericiti că după atâtea secole au chipurile puse pe pereti.

In camera prințului a locuit familia lui Hooft... am intrat și în bucătaria de epocă, deasupra mesei atârnau jamboane false, eu cu ochii pe un cufăr de lemn vechi, pictat cu scene pastorale la un picnic... la bucătărie dragostea trece prin stomac.

Atunci când trimitea epistole sau se despărțea de oaspeți șeriful poet obișnuia să spună, ne vedem cand se coc prunele’’, adică prin septembrie, când aveau loc petreceri.

PC Hooft, mare iubitor al naturii a populat gradina castelului cu nuci, pruni, aluni, mesteceni, pe care le admira din camera de lucru din Turnul de est.

Atunci când am părasit castelul am descoperit pe o alee cu arcuri de verdeată cele 2 grădini, una cu ierburi medicinale și plante decorative, alta cu legume, cu o atmosferă de Renastere olandeză.

In secolul 17 Muiden era departe de piețele din Amsterdam, a fost creată la moșia castelului o gradină cu legume, unde culturile erau rotate anual și o gradină cu plante medicinale, galbeneaua de exemplu era la mare căutare, într-o vreme când nu se folosea paracetamolul, recomandat astazi de doctorii de familie olandezi la mai toate afectiunile... sa te ferească domnul să ajungi pe mana lor, ca te îmbolnăvesti de cap.:(

Acolo am zâmbit drăgălaș unei mămici tinere cu doi copilași, care cu năsucul lor curios miroseau plantele necunoscute.

Am găsit fericire mare în gradina cu plante decorative, fiecare rond de flori era etichetat cu denumirea plantelor.

Pierdută într-un extaz relativ mi-am vârât nasul delicat într-o tufă cu tuberoze, am dat vârtos din aripi ca la morile de vânt să alung bondarii. :)

Am ocolit castelul și am ajuns la Bastion, unde un nene făcea demonstratii cu păsările de pradă, spre bucuria copiilor, e prima dată cand am stat față în față cu o bufnită uriașă și cu un șoim.

In spatele castelului e un Scut de Apă în livada istorică, unde înveți despre istoria castelului și a apei... sloganul, apa, prieten și dușman’’ nu era ceva nou pentru mine.

Repet Castelul Muiderslot e parte a Liniei de apărare a Amsterdamului aflată în patrimoniul Unesco , voi nu va luați dupa mine, mergeti acolo cu entuziasm că merită.

Am părăsit castelul trecând în revistă burgul Muiden, printr-o plimbare de-a lungul canalului mărginit de bărci vechi, am taiat-o scurt pe o alee în drum spre parcare, admirând mașinile scumpe ale locuitorilor... peste o lună de zile urma să vizitez în premieră cel mai luxos castel olandez, unde am fost în culmea fericirii.

Transport public pentru turiștii interesați

Tren – Amsterdam Central –Weesp... vezi 9292.nl, de la Weesp se ia autobuzul 110.

Vă rog atașati un clip video - youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4716 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI