Ce am făcut 3 zile în Amsterdam

TIPĂREȘTE

Fiecare turist care vrea să vadă cât mai multe din lumea asta are o listă lungă. Dar dacă pentru unele destinații citim, ne dorim și planificăm din timp, altele sunt la voia întâmplării și a ofertelor.

Așa a fost și în cazul nostru cu Amsterdam. O ofertă de mărțișor și un orar de zbor avantajos, a făcut ca într-o sâmbătă, după un zbor foarte devreme și o diferență de fus orar să pășim pe aeroportul din Amsterdam puțin înainte de 8 dimineața. Iar un zbor foarte târziu luni noaptea (aproape de 21 din Amsterdam), a făcut să plătim doar 2 nopți de cazare, dar să avem un sejur de 3 zile pline.

Pentru că nu ne-am îndurat să dăm pentru o cazare rezonabilă, în jur de 100 de EUR în Amsterdam, am ales Ibis Budget din Zaandam, o suburbie a Amsterdam-ului, de unde am ajuns foarte ușor, cu un autobuz direct, la Gara Centrală din Amsterdam, acolo unde duc și de unde pornesc toate drumurile.

După ce ne-am dezmeticit puțin în ditamai aeroportul Schiphol, în holul mare cu intrarea în gară, am găsit un ghișeu cu oameni, unde ne-am lămurit cu varianta cea mai potrivită pentru deplasarea noastră prin Amsterdam. Indiferent de ce/cât citesc, eu tot la fața locului desțelenesc ițele mai bine.

Cea mai bună variantă de transport a fost pentru noi cardul de 3 zile, valabil în Amsterdam și împrejurimi, care includea transferul de la/la aeroport și care a costat 36 EUR/persoană. Dacă ne-am fi învârtit doar prin Amsterdam cardul de 3 zile costa 28 de EUR.

Ne-am scos banii cu cardul ăsta și am mers cu metrou, tramvai, autobuz și tren pentru transferul la/de la aeroport. Citeam pe AFA că în Amsterdam este greu sa alegi dintre multiplele variante de bilete și chiar m-am încurcat în toate denumirile de companii, culori și linii. Eu aș zice că nu este așa de greu dacă ții seama de unde te-ai așezat și cam ce vrei să faci. Chiar dacă n-am fi știut nimic de acasă, la fața locului ni s-au prezentat 3 variante pe care le aveam la îndemână și n-am avut decât s-o alegem pe cea care ni se potrivea.

Până la Zaandam am ajuns cu trenul care în acea perioadă venea la fiecare 30 de minute și am mers cu el 3 stații, aprox 20 de minute. De acolo trebuia să luăm bus-ul 392 care venea la fiecare 15 minute și ne ducea până la hotelul nostru.

Numai că după ce am ieșit din gară, aruncându-ne un ochi către oraș ni s-a părut atât de frumos ce vedeam încât nu ne-a mai venit să o luăm spre bus ci am luat-o pe lângă canal ca să aruncăm un ochi Zaandam-ului. N-am mers chiar mult, poate 10-15 minute și ne-am îndurat să plecăm numai gândindu-ne că o să revenim. Din păcate, în zona aceea n-am mai ajuns și ne-a părut rău, dar să știți că este frumoasă.

După cum am spus și în articolul de cazare, după ce ne-am instalat la Zaandam, legătura cu Amsterdam (Gara Centrală) am făcut-o direct, cu autobuzul 391, care avea stație la 3-5 minute de mers pe jos, autobuz care circula la fiecare 15 minute, iar seara, târziu, la 30 de minute. Sau o combinație de 392 o stație cu 394, care ne lăsa tot la Gara Centrală în Amsterdam. În orice variantă ajungeam în Amsterdam în 25-30 de minute.

Oficial, biletele de transport nu se mai cumpără de la șofer dar am văzut destule excepții pe anumite tramvaie (12, de ex, unde era o taxatoare) și chiar în autobuzele din Zaandam se mai vindeau bilete și de către șofer. Biletele se validează musai și la urcare și la coborâre și aveți grijă să faceți cu mâna la bus ca să oprească. Dacă nu coboară nimeni și nimeni nu face cu mână să urce, nu oprește.

Despre vreme am citit numai de rău înainte să plecăm, dar nu era ceva nou sub soare, fiind vorba de Amsterdam. Am avut însă surpriza să nu se potrivească în totalitate. Cu toate că eram pregătiți pentru ploaie în fiecare zi am avut surpriza să avem o primă zi extrem de frumoasă, cu soare, nici pic de vânt, nu nor și 13-15 grade. A doua zi a burnițat mai toată ziua dar n-a fost o ploaie care să ne ude, ci o burniță fină care se tot pornea, se tot oprea, dar ne-am pus pelerinele și ne-am văzut de program. Am făcut cunoștință și cu vântul a doua zi dar să zicem că nu ne-a deranjat prea tare. Spre seară însă s-a întețit, am resimțit gradele de afară mult mai puține decât erau, iar a treia zi a ieșit soarele din nou, însă a bătut un vânt de am crezut că ne ia pe sus, câteodată. De vântul ăsta vă recomand să țineți seama când vă faceți bagajele pentru Amsterdam.

În ceea ce privește obiectivele, prea multe planuri de acasă nu ne-am făcut. Eu nu sunt adepta cumpărării de bilete online pentru intrările la obiective, chiar deloc. Dar în urma comentariilor de pe net, cum că la fața locului sunt unele obiective foarte căutate, la care este puțin probabil să găsim bilete, bașca sunt și mai ieftine, am cumpărat și noi bilete online la Riskmuseum (19 EUR/persoană) și la Heineken Experience (18 EUR/persoană), achiziții care nu ne încurcau programul.

La fața locului însă am descoperit că temerile noastre nu erau justificate, Bilete se găseau și la una și la alta, și la agențiile din oraș și la fiecare obiectiv. La Rijsk erau tot 19 EUR iar coada deloc așa mare cum se comenta pe net, dar eram și în extrasezon, ce-i drept. La Heineken Experience, într-adevăr am făcut o afacere pentru că am luat biletele cu 18 EUR, iar la fața locului erau 21. Această economie de 2-3 EUR contează, nu zic nu, dar pe noi nu prea ne aranjează, pentru că asta presupune să ne ținem de un program impus iar noi nu suntem în stare, la mijloc fiind mai multe variabile. Cel mai adesea că una vorbim dimineața și alta se întâmplă peste zi.

Tot ce mi-a fost clar înainte de plecare a fost să știu că Amsterdam este un oraș mic pe care îl poți bate cu piciorul, iar 3 zile ale noastre speram să fie suficiente ca să ne facem o idee. Așa că, fără nici un plan cât de cât concret, ne-am făcut programul din aproape în aproape, umblând de colo-colo (și ce bine a fost!), fără o listă prealabilă. Cu harta în mână ne-am propus ca în fiecare zi să atacăm câte o zonă. Am lăsat pe listă Riskmuseum și Heineken Experience pentru care cumpărasem biletele online, am tăiat Madame Tussauds pentru că în nici o săptămână jumătate urma să plecăm la Londra și voiam s-o vedem la mama ei, am mai tăiat de pe listă Casa Annei Frank, un loc tulburător în Amsterdam, o casă unde s-au ascuns fetița Anne Frank împreună cu familia ei și alți patru prieteni evrei în timpul ocupației naziste, dar pe care soțul n-o voia sub nici o formă și am tăiat mai multe muzee. Iată ce am reușit să facem în cele 3 zile, într-un ritm lălăit care nu ne e deloc familiar, încercând să ne contopim cât mai mult cu logo-ul oficial al orașului de care ne-am lovit peste tot: I Amsterdam.

În prima zi autobuzul de la hotelul nostru ne-a lăsat chiar în fața gării centrale unde este o stație pentru bărcuțe. Ulterior am văzut multe stații, mai multe companii care mergeau pe Inelul Canalelor dar era ora prânzului și o zi cu soare, fără pic de vânt sau nor și cum la Amsterdam nu se știe niciodată cu vremea abia am avut timp să sărim în bărcuța care tocmai se pregătea de plecare. Cu 11 EUR/persoană am făcut o plimbare de o oră pe canale, trecând pe sub poduri, pe lângă obiective importante ale orașului, pe lângă tot felul de muzee, sediul prietenului tuturor, booking.com, admirând arhitectura celor mai impunătoare clădiri ale orașului pe lângă care treceam și mai ales admirând casele plutitoare, care mai de care mai interesantă. În plimbarea noastră, pe la marginea carierului Jordaan, chiar am trecut pe lângă un vas amenajat ca Muzeul Vaselor plutitoare și am sperat să ne întoarcem pentru că eram curioși, dar ne-am luat cu altele și abia acum când scriu mi-am adus aminte de asta. Oricum, citisem că sunt aprox 3000 de case plutitoare pe canalele Amsterdam-ului și ceea ce ne-a șocat a fost să aflăm că abia din 2005 s-a interzis prin lege deversarea apei menajere în canale.

165 de canale cu o lungime de aprox 100 de km străbat Amsterdam-ul. Dacă mai socotim și cele 1200 de poduri nu-i de mirare de ce este supranumit Veneția Nordului. Din 2010, Inelul Canalelor, care reunește cele mai frumoase dintre cele 165 de canale, dintre care chiar cel mai frumos este Herengracht, este monument de patrimoniu UNESCO, alături de cartierul Jordaan.

Gara Centrală, care a fost locul în care am ajuns în fiecare zi, este o clădire foarte frumoasă, cu decorațiuni aurite și scene din istoria orașului și este principalul nod de transport unde ajung aproape toate liniile de tramvai, metrourile, autobuze sau feriboturi fără conductor care separă orașul de port și fac legătura gratuit cu Amsterdam Nord. Ne-am urcat într-o seară pe un astfel de feribot ca să mergem în partea cealaltă, dar era prea târziu și ne-am dat seama că n-o să vedem mare lucru la ora aceea. E bine să știți de aceste feriboturi de navetă, foarte dese și unde mai pui gratuite.

Din fața Gării pornește principala stradă cu magazine pe care circulă și tramvaiele și ea ajunge în Orașul Nou în Piața Dam mărginită de clădiri care mai de care mai impunătoare: Palatul Regal, Biserica Nouă (Nieuwe Kerk), Madame Tussauds și Monumentul Național, un obelisk străjuit de doi lei, care a fost ridicat în memoria eroilor care au luptat în cel de-al doilea Război Mondial. O piață frumoasă în care am mai revenit în drumurile noastre. In spatele Palatului Regal este altă clădire impunătoare, Magnaplaza, un mall în care speram să intrăm și noi dar n-a fost să fie. Cu toate că am trecut de mai multe ori pe lângă el, n-am reușit să-i trecem pragul, ci doar am admirat clădirea pe afară. Clădirea a fost a Poștei și cred că trebuie reținută de către amatorii de shopping.

Tot din fața gării te poți abate pe partea stângă pe străduțele ca un evantai din Orașul Vechi. Toate drumurile noastre au început de la gară și ba o luam prin orașul vechi și treceam în cel nou închizând cercul tot la gară, seara târziu, sau invers, porneam spre orașul nou și veneam spre casă prin orașul vechi.

Am mers la Rijskmuseum în prima zi, după plimbarea cu bărcuța pe canale. Nu a fost o decizie înțeleaptă pentru că afară era soare și frumos și în muzeu puteam să stăm și pe o altfel de vreme, dar asta a fost inspirația de moment. Am lăsat rucsăcelul la intrare într-o casetă pentru că nu ai voie să intri cu bagaje în muzeu.

Rijskmuseum este Muzeul National care adăpostește pe lângă numeroase opere, porțelanuri (de Delft), bijuterii, statuete, galerii de portrete, artă asiatică, corăbii… și capodopera lui Rembrandt, Rondul de Noapte. Trebuie să vă spun că eu am auzit de această lucrare cu ocazia acestei excursii. O vreme am avut un complex legat de neștiința legată de artă dar mi-a trecut pentru că nici toți artiștii nu știu contabilitate;) și acum doar sunt bucuroasă că învăț câte ceva cu ocazia fiecărei excursii. Fără nici un fel de complex. O lună mai târziu auzeam pentru prima dată de Primăvara lui Boticelli la Uffizi, în Florența, iar acum o copie după acel tablou, pentru că mi-a plăcut foarte mult, îmi bucură ochii în fiecare zi.

Trei ore am stat la Rijskmuseum, renunțând la subsol unde era o Galerie Rembrant. Ne-am mulțumit cu cele două etaje imense, unde l-am găsit pe Rembrant suficient pentru noi. La ieșirea din Rijskmuseum, am asistat la un concert frumos, susținut de o mini orchestră.

Seara, destul de târziu, ne-am îndreptat spre gară pentru a lua autobuzul, iar drumul a fost prin Cartierul Felinarelor Roșii. Eu, una mă așteptam la cu totul altceva de la cartierul ăsta. Nu am văzut decât 2-3 fete îmbrăcate în costume de baie, cam blazate și chiar dacă am mai trecut și pe zi și din nou în seara plecării, a fost la fel. Erau foarte multe vitrine, seara o explozie de roșu, dar fără fete. Poate tot din cauza extrasezon-ului, cu toate că n-aș zice. Oricum din cele 4-5 pe care le-am văzut în cele 3 vizite, doar una era frumoasă:(.

A doua zi, am luat autobuzul 391 din Zaandam plus metroul S2, o stație, pentru că era închis tunelul pe sub apă care leagă Zaandam de Amsterdam, nu știm din ce motiv doar în ziua aceea. La fel ne-am întors și seara.

Ca să nu mai batem pe jos același drum ca în ziua precedentă, am luat din fața gării tramvaiul 12 (2-3 stații), până la Biserica Westerkerk. Și am plecat din Amsterdam fără să văd și eu biserici. Toate bisericile mari erau închise în perioada noastră, nu neapărat că era extrasezon. Westerkerk, cea mai importantă biserică din Amsterdam, din sec XVII, era în renovare, dar dacă s-ar fi vizitat oricum sezonul începea la 1 aprilie. Am admirat doar clădirea impunătoare împreună cu Westertoren, turnul catedralei, pe care îl vezi din multe puncte ale capitalei, în care mi-ar fi plăcut să urc. De asemenea, Biserica veche este deschisă publicului doar în perioada aprilie-octombrie, iar noi eram în martie. Singura biserică în care am putut să intrăm a fost Biserica Nouă (Nieuwe Kerk) din Piața Dam, Orașul Nou. M-am repetat cu "biserica" și "kerk" dar așa mi s-a părut mai clar...

Vis-à-vis de Westerkerk este Casa Anei Frank pe care, cum spuneam, soțul nu a vrut deloc să o vedem. Oricum pentru ea se cumpărau bilete exclusiv online.

Pentru că eram în cartierul Jordaan, pe strada cu mai multe muzee am intrat și noi la Muzeul Brânzei (gratis) și la Muzeul lalelei (5 EUR). Nici unul, nici altul nu mi s-a părut ceva wow. Sunt mici, la parter au magazine (la branză am putut să degustăm din brânzele lor bune), iar la subsol, un spațiu destul de mic unde erau expuse diverse, legate de istoria brânzei sau a florilor. La flori a fost mai interesant.

Am mai căutat prin Amsterdam străzile cu piețe în speranța că ne vom pierde prin vreuna în căutarea chilipirurilor, dar nu am găsit nimic deschis. Cred că vremea încă nu era potrivită pentru piețele mobile. În fața bisericii protestante, Noordekerk, am văzut țărușii pentru una dar nu și piața.

Aproape de ora 13 a trebuit să lăsăm toate baltă și să ne îndreptăm către Heineken, prima fabrică de bere din oraș, care a fost transformată încă din 1988 în muzeu, pentru că aveam rezervare online, iar ora trebuia respectată. Muzeul este deschis 365 de zile pe an, ca și Rijksmuseum, deci tot timpul. Trebuie să ajungi mai devreme cu 15 minute pentru că sunt tururi la ore exacte și ți-ai pierdut șansa dacă nu ajungi. Coada la bilete nu era așa mare și mergea destul de repede. Turul durează 1,5 ore oficial dar am ieșit după două ore. La intrare primești o brățară cu 2 biluțe pe care le dai în două locații în schimbul a două beri, care au fost 3, de fapt. Acolo unde ne-a învățat cum să bem berea, cineva se plimba cu o tavă și ne servea cu bere, fără să ne solicite biluțele de pe brățară.

Heineken Experience ne-a plăcut foarte mult. Turul a început cu povestea fabricii, a familiei care a pus afacerea pe picioare, evoluția, implicarea în mai multe (fotbal, sănătate…), cum se face berea, cum se bea și apoi a urmat partea interactivă, foarte, foarte distractivă. Am făcut tot felul de poze haioase, am participat la karaoke iar soțul la un concurs de pus berea în halbă, pe care l-a și câștigat (grupa lui). Atâta i-ar fi trebuit, la cât este de cunoscător:).

A treia zi, am fi vrut să ne petrecem prima parte a zilei (până la check-out, ora 12), prin Zaandam pentru că ne plăcuse mult zona aceea din jurul gării, după care urma să plecăm în Amsterdam, să ne lăsăm rucsăcelele la bagaje de mână în gară și să plecăm spre aeroport seara, de acolo.

Dar pe ultima sută de metri ne-a picat sub ochi un pliant cu Zaanse Schans, un sat cu mori care se afla la 15 minute de hotelul nostru așa că ne-am schimbat planurile și am mers în satul ăsta.

După check-out-ul întârziat am plecat la gara centrală din Amsterdam unde descoperisem în zilele anterioare niște casete de valori la 7 EUR/caseta pentru 24 de ore și am avut noroc că în ea ne-au încăput toate cele 4 rucsace pe care le-am avut. Mai aveam de stat câteva ore prin Amsterdam până la avionul nostru de la 20,45. Caseta se plătește doar cu cardul.

Ceea ce mai voiam să facem în Amsterdam era să ajungem în Cartierul Jordaan, în căutarea unor hofjes, casele azil cu curți frumoase, construite de negustorii bogați pentru oameni sărmani și fără adăpost. Asta era cam singura lecție pe care mi-o făcusem de acasă. Am recitit în mare viteză, chiar înainte de plecare, articolele colegei @mireille, pe care o știam cu multe drumuri la Amsterdam (colega, sper să nu fi scris ceva nelalocul lui în articolul ăsta) și din tot ce am citit mi-a răsunat în cap Jordaan și curțile alea extrem, extrem de frumoase, așa cum le-am văzut în pozele ei.

Am ajuns la prima, Van Brienen Hofje și apoi am mai încercat cu una, Karthuizerhofje care avea pe fațadă anul 1650. După aceea ne-am oprit. Este clar că aceste hofjes trebuie văzute vara. La Amsterdam nu era iarnă dar nici natura nu explodase. Am găsit curțile acelea pustii, neîngrijite, fără vegetație, ghivecele cu flori uscate, în cea mai mare parte, aliniate pe lângă pereți, așa că am abandonat pentru o dată viitoare.

Am luat-o iarăși de voie prin Cartierul Roșu, ca să-l vedem și ziua și apoi prin Piața Nouă (Nieuwmarkt) , care deși ai zice că se potrivește ca denumire Orașului Nou este inima Orașului Vechi. Nici aici nu am putut să intrăm în Oude Kerk, cea mai veche biserică din oraș, dar deja îmi luasem gândul de la biserici. Și iarăși prin cartierul chinezesc prin care mai trecusem, unde sunt multe restaurante specifice și prețuri bune și pentru că am ajuns devreme la gară, am luat-o în dreapta preț de câteva minute, ca să vedem mai de aproape Sea Palace, un restaurant plutitor chinezesc, pe care îl văzusem în plimbarea cu bărcuța și de câte ori am ajuns în zona gării. Arată ca un templu și o reclamă spunea că este primul restaurant plutitor din Europa.

Am ajuns și mai departe puțin, la clădirea în formă de vapor care se vizitează și care, de asemenea, atrage atenția în zonă.

Dintre regrete a fost Casa Rembrandt mai ales pentru că era anul lui, dar ne-am mulțumit cu ce am văzut la Rijksmuseum. Și, de asemenea, dintre muzee ne mai gândisem la Van Gogh dar n-a fost să fie. În Piața Dam a fost cât p-aci să intrăm la Believe it or Not, dar după ce am văzut parterul care era gratuit ni s-a părut slăbuț. Adevărul este că după ce am văzut Camera Obscură din Edinburgh, care este același lucru, nu mai intrăm cu ușurință în locuri asemănătoare. În plus ni s-a părut prea scump. Tot pachetul pentru 4 etaje era 21,50 EUR/persoană iar Camera Obscură din Edinburgh se întinde pe 6 etaje și cred că am dat comparabil, dacă nu o idee mai puțin. La fel, pentru că am avut la Edinburgh experiența Dungeon a fost ușor să renunțăm la The Amsterdam Dungeon (23 EUR/persoană), dar să știți că ambele sunt experiențe grozave.

Mâncarea ni s-a părut ok în Amsterdam chiar dacă ne-am dus cu gândul de scump, spre foarte scump. Am mâncat în zona pieței Dam, la Argentinos II Grill și la La Pampa Argentinian, cam variațiuni pe aceeași temă: coaste de porc sau vițel, vită excelent făcută, cu cartofi prăjiți și salată, porții la 11-16 EUR, sau un meniu cu supă de ceapă + somon cu orez și salată plus înghețată (16 EUR). Am mai mâncat la chioșcurile de pe stradă hering prăjit la 7,5 EUR/porția, stând la ditamai cozile și ne-am oprit des, cel mai des din excursiile noastre, ca să ne încălzim cu un Jägermeister, cu strămoșul ginului pe care l-am descoperit într-un bar vechi și apoi l-am tot căutat, sau să bem câte o cafea în barurile lor, după care ne-am înnebunit. Cel mai mult ne-a plăcut Hanul de la 1670, Café Kalkhoven, cu prețuri mici în comparație cu alte baruri în care am intrat și cu o atmosferă extraordinară. Păstrau în spatele barului încă din vremurile de început niște butoaie care erau folosite pentru depozitare sau din care se servea băutura, care dădeau un aspect foarte diferit barului. De reținut, că în toate cârciumile în care am intrat noi, am găsit WiFi și cablu pentru încarcarea telefonului.

Hai să amintesc tot la capitolul mâncare de toate brânzătoriile cu degustare unde am tot gustat și degustat și de unde am plecat cu tipuri de brânză și dulcețuri asortate din care mai mâncăm și acum.

Ar trebui să spun și că apa este potabilă peste tot în Olanda, iar Amsterdam este plin de țâșnitori de unde poti realimenta. La supermarket apa era de la 1,80 la 2,50 EUR sticla mica de 0,5 l. Foarte scumpă!

Am făcut cam 20 de km zilnic și am avut o chimie extraordinară cu orașul ăsta. Este destul de mic, cum spuneam și în 3 zile, am călcat de mai multe ori prin aceleași locuri din orașul vechi sau nou. Mi-ar plăcea să mă mai întorc la Amsterdam, cu toate că așa cum încheiam articolul despre cazare, odată cu plimbarea neprevăzută prin satul cu mori am descoperit o altă Olanda spre care vreau să mă îndrept în viitorul apropiat.

În ciuda multor zboruri anulate în seara aceea, din cauza vântului puternic care se abătuse pe continent, în special către țările nordice sau cele de coastă, zborul spre București a fost unul foarte bun. Ba chiar trebuia să aterizăm la 12,30 și am aterizat la 12,10. Un bun imbold ca să mă întorc liniștită la aeroport pentru că în nici o săptămână jumătate urma să zbor din nou.

---

VIZUALIZĂRI: 9485 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI