Gara din Amsterdam

TIPĂREȘTE

Am o pasiune pentru gări. Pentru valoarea lor arhitectonică și artistică, așa cum este cea din Amsterdam, pentru organizarea fluxului de călători și nu în ultimul rând pentru dotările atât de necesare unui călător grăbit, poate chiar foarte grăbit.

Pentru a vedea Amsterdamul, la vremea respectivă am făcut o combinație care să fie convenabilă ca preț, dar în același timp, să pot vedea și spațiul larg, deschis al vestitelor poldere olandeze. Și mi-a reușit. Am rezervat cu ceva timp înainte bilet de călătorie low-cost București-Bruxelles la valoarea de 70 euro cu plecare dis-de-dimineața din Otopeni și am rezervat cazare în Amsterdam. A fost mai avantajos așa, decât dacă aș fi luat bilet direct Amsterdam, chiar punând la socoteală și transportul cu trenul Bruxelles- Amsterdam. Dar cum, ”cineva” trebuie să-și bage coada, din neștiință, am călătorit la întoarcere într-o Duminică, atunci când trenurile ”ordinare” nu călătoresc și am mers cu Thalis până la Bruxelles, care ne-a costat o grămadă de bani. Cu alte cuvinte, ”socoteala de acasă, nu s-a potrivit cu a din târg”!

Dar nu-i bai, că totul a fost răsplătit!

Primul contact cu Amsterdamul a fost gara-Centraal Station.

Este locul de plecare spre toate destinațiile din țară, dar și din afară, locul de unde vin și pleacă zilnic în jur de 1.400 trenuri interne și internaționale și pe unde se perindă zeci de mii de călători.

Am călătorit comod, civilizat și rapid. Prin fața ochilor s-a derulat cu repeziciune țara lalelelor, a polderelor și a morilor eoliene. Țara canalelor, a lacurilor și a porțelanurilor de Delft, a roților de cașcaval, a saboților din lemn și a lui Rembrandt.

Trenul s-a oprit la unul din peroane. N-aș putea spune care. Aglomerația și hărmălaia din jur te amețesc, dar încet, cu băgare de seamă, nu există să nu te descurci.

Noi, trei persoane, toate de sex feminin, cu vârsta medie în jur de 70 ani, plecate de capul nostru, fără grabă și pe îndelete, scoatem din buzunar ghidul tradițional și ne informăm. Citim, admirăm și fotografiem gara, care este o splendoare!!

Am citit cum că, pentru construcția sa, în 1880, au fost create trei insule artificiale, susținute pe mii de piloni de lemn. (Wow... ca la Veneția, nu degeaba orașului i se mai spune și Veneția Nordului). Gara fost proiectată de același Cuypers, autorul construcției în care se află Rijksmuseum.

În 1889 a fost dată în funcțiune și de atunci, să te ții, modernizări peste modernizări!

Gara Centrala este locul unde mii de navetiști vin și pleacă spre locurile de munca din oraș și din afara orașului, motiv pentru care, aici, în fața sa, am văzut cea mai mare parcare de biciclete.

Din spatele gării pleacă ambarcațiuni spre locurile aflate în zona de nord, precum Edam, Volendam și alte localități de un pitoresc deosebit.

Din fața gării pleacă toate mijloacele de transport spre oraș: tramvaie, autobuze și trei linii de metrou. Dar și vaporașul-bus pentru o plimbare pe canale. Din imensa parcare pentru biciclete, tineri și mai puțin tineri, pleacă pe două roți spre zonele împânzite de străduțe și canale, ale orașului. Rotind numai privirea în spațiul din fața gării, acel Stations Plein, faci prima cunoștință cu Amsterdamul.

Gara merită atenția turiștilor, înainte de orice. Fațada sa din cărămidă, în stil neorenascentist descrie scene din istoria orașului, din navigație și comerț, reliefate în nuanțe aurii. Partea centrală a fațadei, acolo unde este intrarea principală, prezintă un ansamblu format din două turnuri prevăzute, unul cu o imensă busolă, altul cu un imens ceas. Pe frontonul central se observă emblema orașului și coroana regală. Nu lipsesc nici emblemele breslelor.

Combinația de culori, de la cărămiziu, gri, ușor verzui și auriul de fond (toate culori reci), dau strălucire și farmec întregii suprafețe, de altfel bine pusă în valoare de imensul spațiu liber, ce formează Stations Plein.

Gara din Amsterdam invită vizitatorii la o plimbare cu vaporașul-bus pe canalele sale.

Vă doresc, călătorie plăcută!

---

VIZUALIZĂRI: 1724 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI