Van Gogh, Cartierul felinarelor rosii, Canalele, Central Station, Cafeneaua si noi...

TIPĂREȘTE

Si a venit randul Amsterdamului pentru a fi batatorit de cate noi, in doua dintre minunatele zile de august dedicate vacantei anului 2011. Deoarece am realizat noi un fel de tur al Germaniei, am circulat cu masina personala si ne-am permis ca, pe alocuri, sa mai intram si prin tarile invecinate. Asa ca, aflandu-ne prin Koln, am dat o tura si prin Tarile de Jos. Inital i-am spus Olanda dar, managerul hotelului unde am fost cazati ne-a corectat: Tarile de Jos.

Desi nu am stat in Amsterdam, am cazut de acord ca, ar fi pacat sa nu vedem si noi minunata capitala a tuturor libertatilor. Am parcat masina undeva prin Amsterdam Arena unde se afla, pe langa un imens stadion, malluri, cinematografe si cateva imensitati de parcari unde ne-am lasat masina in siguranta. Am luat de acolo un tren rapid care ne-a dus in maxim 10 minute la Central Station, adica gara centrala, din Amsterdam.

La inceput am fost cam reticenti despre ce ar putea sa insemne o plimbare prin Amsterdam pe jos; pana la urma pot sa va spun ca a fost o alegere corecta; asa am putut sa vedem orasul, sa-l simtim, sa-l pipaim daca imi permiteti o asemenea exprimare. Forfota strazilor este minunata; oamenii care curg intr-o veselie debordanta, lejer, fara griji. Am putut admira fara nicio restrictie cladirile cu o arhitectura interesanta, sobra, corecta si totusi vesela, calduroasa. Caldura si un firesc neasemuit in absolut orice, chiar si in mersul cu bicicleta, chiar si in cantatul pe strazi; personal mi-a placut tare mult. Deci, coborand in Cetral Station, am luat-o la pas fataindu-ne pe strada Damrak fara un scop precis si incet, incet, am ajuns in Orasul Vechi unde am vizitat o impunatoare biserica in stil gotic. Peste cateva stradute, canale, poduri, am dat peste faimosul cartier al Felinarelor Rosii, plin ochi de turisti ca si noi care cascau gura prin vitrinele mai mult amuzante (cel putin asa ni s-au parut noua). Bine, avand in vedere faptul ca ne aflam in miezul zilei, nu era alt gen de activitate prin preajma. Oricum, pot sa va spun ca am luat dintr-un magazinas de dulciuri aflat in acel cartier, niste bomboane extraordinar de bune.

Deoarece incepuse ploaia, am optat pentru o excursie pe canale cu vaporasul. Astfel am vazut minunatele casute-barca, pline de flori si culoare, cladirile insiruite de-a lungul canalelor, drepte si solemne ca niste soldati ce schimbau garda, am trecut prin cartierul bancherilor unde cladirile aveau un "ceva" luxos, casele cu doua usi: usa de deasupra pentru stapani si cea de dedesubt pentru servitori si podul Surorilor Slabe care avea in fiecare capat cate o casa unde au locuit doua femei slabe si... surori.

Am uitat sa va spun despre magazinele de suvenituri pline de saboti, incepand de la sabotii-magnet de pus pe frigider si pana la sabotii-saboti de incaltat cu ei (din lemn binenteles). Fireste ca erau si saboti din platic sau material textil dar nu aveau acelasi farmec.

Am incheiat ziua la celebra cafenea de langa Central Station unde ne-am savurat, normal, cafelele.

Lalele nu am vazut si nu am vizitat nici muzee, asa ca ne-am intors si a doua zi. Binenteles ca ne-am trezit si mai "cu noaptea'n cap" pentru a putea cuprinde mai multe si am mers glont in Cartierul Muzeelor unde am intrat intai in Coster Diamonds, frumos muzeu, deosebit, unde se poate vedea cum se slefuiesc diamantele dar sa nu va ganditi sa cumparati ceva de acolo: nu am gasit nimic sub 2500 euro. Peste drum si dupa binecunoscuta "coada" am intrat la Muzeul Van Gogh. Impresionant, magnific pentru cine apreciaza pictura lui Van Gogh; noua ne-a placut tare mult. Mi-am gasit panzele preferate "Noapte instelata", "Vaza cu floarea soarelui", "Copacul inflorit". Am petrecut o gramada de timp in acest muzeu si n-am mai apucat sa vedem si Rijksmuseum, in schimb am reusit sa facem cateva poze la "I Amsterdam" si sa ne plimbam prin Vondelpark. Parcul foarte mare, verde, un verde crud, cu pamant reavan, fapt care se datoreaza climei, linistit si plin de papagali care se plimbau (liberi?!) si nestingheriti. Liniste, calm, relaxare, o alta tara, alti oameni, alta clima, alte... obiceiuri.

Si tot nu am reusit sa vad lalelele si de aceea mi-am promis ca o sa mai trec, cu siguranta, prin Amsterdam si mai ales pentru ca nu m-am saturat de el. Chiar mi-a placut.

---

VIZUALIZĂRI: 3562 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI