Hoorn, oraș portuar cu parfum maritim colonial

TIPĂREȘTE

Am evadat la Hoorn, oraș al provinciei Olanda de nord localizat pe Markermeer, nu ca negustor de mirodenii și nici ca navigator însetat de glorie, ci ca un pirat modern cu gânduri ascunse, fiind gata să prad cu privirea câteva corăbii vechi din lemn din porturile de odinioară ale acestuia.

Hoorn este un minunat oraș olandez cu o vârstă onorabilă fondat în secolul 8, el are miros colonial și recunosc că mi-a administrat în premieră filtre de bucurie turistică, deoarece nu e deloc agresat de turismul european. :))

Aveam chef să mă sui pe un iaht modern ca să explorez marea lui interioară, dar îmi lipseau banii din teșcherea și timpul, am rămas cu ochii larg deschisi la minunătiile de vase ancorate acolo.

Am plecat din Amsterdam într-o duminică, cu mașina familiei, împingându-i de la spate cu miorlăielile cunoscute, că era soare și cald, am ajuns în 30 de minute la Hoorn, dar orice turist aflat în capitală are posibilitatea să ia trenul din Centraal Station pentru 16 euro dus –întors … călătoria durează cam 30 sau 40 de minute, în functie de tren.

Străbat orașul Hoorn lenes și visător… localitatea are 72000 de locuitori și e o destinatie ideală pentru un weekend relaxant.

In cele mai bune ceasuri de istorie, Hoorn si-a descoperit vocatia maritimă scrutând zările si devenind un centru comercial înfloritor în epoca de aur …

In Hoorn mă plimb cu istoria la braț și surpriză mare sunt răsplătită cu mângâieri arhitectonice deosebite, oraselul e compact și pietonal, este calm și plin de personalitate, l-am îndragit pe loc, are case bâtrăne și uneori strâmbe, ca niște o babe cocoșaste care stau în toiag pe pe ici și colo … și a doua surpriză are porturi interioare ce clocotesc cu ambarcațuni istorice vechi dar si moderne … de tentatiile de shopping am scăpat, e închis peste tot.

In Hoorn am avut șansa să simt aievea parfumul puternicei companii a Indiilor orientale, cu ochii pe superbele corăbii care amintesc de relațiile comerciale ale Tarilor de Jos cu Estul îndepărtat în secolele 17 și 18 … am mirosit condimentele doar în farfurie la un restaurant local.

Orașul –port îmi dezvăluie treptat frumusețea, nu prea am avut eu timp să-i mânânc miezul, am testat doar coaja.

Descopăr într-un pliant descoperit pe o masută aflată în sala de asteptare de la toaleta unui restaurant :)) că pe cartea de vizită a urbei sunt listate peste 300 de clădiri istorice, declarate monumente naționale … după Amsterdam și Maastricht, Hoorn are cele mai multe case cu frontoane de piatră și decorații absolut minunate.

Ne îndreptăm pietonal spre orașul interior medieval care ne deschide pe traseul de pe Grote Oost imaginea unor case înclinate, pe unghiul dintre această stradă și Slapershaven, înregistrez vizual Boshuizen, o clădire ornată cu o friză în relief, care amintește de o bătălie navală pierdută de un conte –amiral Bossu prin secolul 16.

Fereastra medievală veche se deschide frumușel în piața centrală Roode Steen , după ce depășim deja Biserica gotică Oostekerk … aceasta piață este salonul de receptie local, de aici pornesc cam șase străzi înguste.

Pe vremuri Roode Steen reprezenta inima comertului cu mărfuri, fermierii aduceau la piață produsele, până în 1888 ea se numea Piața Brânzei, ulterior ea a devenit Piata Rosie, datorită executiilor publice.

Privirea mea este imediat captivată de o clădire ornamentată de la 1632, este fostul colegiu al statelor unde se întâlneau odată membrii consiliului din Frieslandul de vest, devenit Muzeul Westfries .

Admir clădirea și fațada ei exterioară munumentală, cu blazonul familiei de Orania Nassau, descopăr că unicornul este simbolul burgului încă din Evul Mediu.

Muzeul istoric amintește că Hoorn a fost una din cele 6 zone regionale ale Companiei Indiilor de est … de aici din port plecau corăbiile în jurul lumii, fiul orașului Jan Pieterszoon a fost guvernator al Companiei în secolul 17.

Statuia lui impunătoare domină piața centrală … muzeul expune trecutul maritim glorios al orașului în 27 de camere cu teme diferite și amintește de călătoria lui Willem C. Schouten care a ajuns în punctual sudic Americii de Sud în 1616, botezândul Capul Horn, după numele orasului natal.

Pe altă latură a pieței descoperim Casa Cântarului -Waag, o clădire din piatră cu două etaje și cu arcade, deosebită din punct de vedere arhitectonic, într-o nișă a ei remarc din nou simbolul licornei … lumea e la terasele ei, cântărind astăzi doar paharele de bere și numărând caloriile din farfurii.

Acest monument a fost restaurant de celebrul architect Hendrick de Keiser, despre care vă povesteam că e înmormântat în Zuidekerk la Amsterdam.

Trecutul maritim colonial palpită în zona porturilor, mă delectez cu un cocktail de culori pe luciul mării interioare, savurand vizual ambarcatiunile istorice vechi … sunt deja pe Oude Doelenkade , aproape de portul interior Binnenhaven, unde erau odată depozitele cu mărfuri, observ o casă cu geamuri și o barcă pictată pe o fațadă.

Următorul obiectiv pe harta turistică mergand pe acest chei este Hooddtoren Capul cu turn, un simbol de marcă al orașului; clădirea a fost restaurată de Hendrick de Keiser în 2003, acest turn cu formă semicirculară e situat chiar lângă portul orașului (1531), el avea rolul defensiv de a urmări intrarea principală în port.

Turnul cu un belfry în vârf mi se pare a fi deschis soarelui, vântului și glasului mării interioare, dar și iubitorilor de băuturi și păpică olandeză, deoarece el a fost transformat într-un restaurant foarte animat la ceas de duminică.

Clădirea mi s-a părut interesantă, mai ales capul ei cu un belfry cu ceas, el rămâne pentru mine misterios și tăcut într-o tăcere protectoare, rece, apărându-se parcă orgolios de agresiunea unui val de turisti care a invadat zona, mă ciocnesc chiar și de un grup haios de majorete, care anima atmosfera.

In spatele turnului descopăr o sculptură cu o altă licornă și în apropiere, pe un zid 3 băieți sculptati se uitau spre luciul apei.

Statuile de pe zid amintesc de personajele de roman ale unei povești romanțate despre o călătorie pe mare din secolul17 în Indiile de Est, bazată pe jurnalul căpitanului

Bontekoe un fiu legendar și real din Hoorn.

Olandezul de langa mine îmi spune că această carte a fost scrisă prin 1924 și pe baza ei s-a turnat un film în 2007.

Porturile interioare sunt bogăția orașului olandez, aici veneau în epoca de glorie vasele cu mirodenii și mărfuri, astăzi turismul și sporturile pe apă reînvie spiritul lor.

Grasshaven (portul ierbii) este un vechi punct de marină, plin de pitoresc si vino incoace, cu ambarcațiuni private, e la cinci minute de turn... am studiat linia orizontului, am privit apoi un parc cu monumentul imigratiei, reprezentat simbolic de niste saci argintii ciudați și mi-am scufundat cu plăcere ochii în marea de iahturi, oftand de necaz, că nu primesc nici o invitatie.

De regulă în portul din Hoorn este o replică a navei istorice De Halve Maen din 1609, o binecunoscută corabie muzeu, devenită simbol al contributiei olandeze la istoria Americii.

Din păcate nava nu m-a avut oaspete și nu am avut ocazia să păsesc direct în istorie, deși m-ar fi încantat întâlnirea cu ghidul căpitan ce mi-ar fi depănat probabil niscai povesti cu indieni, furtuni pe mare și miros de praf de pușcă.

Hoorn afișează cu mândrie legitimă o listă de biserici pe care le-am găsit duminica după prânz închise cu două excepții … regretul meu l-a reprezentat o biserică transformată în popularul magazin Action care pusese zăvorul, cu tot felul de produse low cost și Biserica Mare, care ascunde o piață de produse alimentare și magazine.

Am intrat în Koepelkerk , biserica Sfantului Cyriac și Sf Francisc din 1882 deschisă pentru vizită doar sâmbăta și duminica, între orele 12-16… mare noroc a căzut pe capul meu, această clădire e monument național și o pictură pe pereti ne luminează asupra legendei Mariei de Hoorn.

Legenda Mariei de Hoorn

În 1406, pe locul unde se află astăzi Biserica de nord a fost odată o casă de lemn unde era un loc de închinăciune construit în onoarea Fecioarei Maria.

Într-o noapte Claes Molendar și soția lui se uitau pe fereastra morii lor și au zărit pe sfânta Fecioară sus pe cer deasupra casei vecinului. Vecinii au auzit povestea și au simțit nevoia să construiască în acel loc o casă a lui Dumnezeu, dar proprietarul a refuzat să -și sacrifice casa pentru acest scop și la puțin timp a murit de ciumă.

Văduva lui a fost de acord să se ridice o mică biserică de lemn și atunci când constructia a fost gata, o corabie a intrat în port aducand cu ea statuia sfintei Maria, probabil tocmai din Friesland. Claus Molendar s-a uitat la statuie și a văzut că este exact ca imaginea din cer și atunci vecinii au adus-o în biserică. De-a lungul vremii statuia a dispărut misterios.

In interiorul bisericii am admirat vitraliile dedicate patronului sfânt Cyriac și ale Sfantului Francisc de Assisi, al doilea patron. Vitraliile descriu simbolistica credintei catolice și gloria lui Isus Cristos, orga este cea mai mare din Hoorn.

Am părăsit biserica după ce m-am rugat în capela închinată Fecioarei Maria, picturile murale datează de la 1949 și povestesc legenda Mariei din Hoorn.

Oostekerk și Noorkerk sunt două biserici medievale care au supravietuit evului mediu...

Oostekerk, biserica de la 1519 este prima biserică reformată din Hoorn, e aproape de port și are o fațadă manieristă, restul clădirii este îmbracat în stil gotic... ea a fost odinioară biserica marinarilor... un ceas e plantat sus pe frontispiciul clădirii, el iese în afara străzii numită Grote Oost, nr 60.

Nordekerk e a treia biserică a orașului (1426), e aproape neschimbată din Evul Mediu și ea se închină sfintei Fecioare -Kleine Noord 32.

Grote Kerk din Kerkplein este biserica mare ridicată în secolul 19... astăzi ea a fost transformată într-o destinatie comercială... dau roată voluminoasei clădiri și o salut prin câteva poze pe exterior, împiedicându-mă de un stol de biciclete parcate.

Mă trezesc apoi pe străduta Korte Achestraat, scurt popas vizual fotografiind un personaj ce zbura deasupra obiectivului Mariakapel ... în apropiere este Weeshuis , un vechi orfelinat, in cladire a fost închis amiralul Bossu, după înfrangerea lui într-o bătălie navală.

Cea mai vizitată si veche stradă este Grote Noord care atrage amatorii de shopping, la capătul ei este Rode Steen, inima orașului.

Orașul are pe listă 6 muzee, aș fi avut nevoie de cateva ore bune să le vizionez pe toate, dar eram sub papucul familiei, ce nu admite să rateze cerul însorit si hoinăreala.

Am șters de pe listă Muzeul secolului 20 cu sute de obiecte vechi, aflat într-o fostă închisoare pe un fel de insulă, Muzeul afisului, Muzeul jucăriilor... Hoorn –Medemblick Museum Steam Tram, Muzeul turc–olandez... îmi iau eu revanșa poate... într-o zi cu ploaie.

Am încheiat vizita turistică făra fandoseli, tândălind în stil olandez pe o barcă restaurant, care se legăna pe un canal cu apă verzulie. Pubul se chema La Bergere, am comandat rapid o gustare olandeză, înainte de a părăsi orasul și a merge spre parcare, la marginea orașului.

Da, Hoorn este o experiență autentică la 35 minute de Amsterdam... departe de lumea dezlăntuită a capitalei cu nebunii ei frumoși... mergeti acolo cu încredere, orasul se va greva precis în memoria turistică... în fiecare joi vara are loc în centru și o piață a brânzei, un spectacol vechi în aer liber cu roate de cascaval puse pe cântar, nu e nevoie să mai mergeti ca mine la Gouda sau Alkmaar... poate împuscati ceva și din traditiile locale... noi am avut parte de un concert de muzică live într-un parc, pe lângă apă.

Rugaminte -va rog atasati un video clip cu Hoorn -Beautiful authentic harbour :

youtube

Uploaded by Holland Holiday ,Febr.25,2017

---

VIZUALIZĂRI: 2520 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI