Alger - orasul alb-albastru!

TIPĂREȘTE

M-as intoarce vara in acest oras, pentru ca sunt convinsa ca vremea mohorata de inceput de decembrie pe care l-am vizitat nu i-a facut dreptate!

Intrarea in Alger, venind dinspre aeroport, iti face cunostinta cu orasul intr-un mod placut: in dreapta ai marea, in stanga blocuri albe, in stil arab fara nicio indoiala, cu sute de antene parabolice la geamuri si pe acoperisuri… Iar in fata… in fata ti se descopera orasul alb-albastru care priveste neobosit spre infinitatea apei!

Am ajuns in acest oras acum aproape trei ani, intr-o scurta delegatie de doua zile si jumatate. Zbor direct Madrid – Alger, duminica la pranz, si imediat vizita de lucru, pentru ca acolo cea de-a saptea zi a saptamanii este zi de lucru. La recomandarile celor de la Ambasada Spaniei in Algeria, am luat legatura cu un taximetrist inca de acasa, care urma sa ne astepte la aeroport si sa ne insoteasca in tot “periplul” nostru pe acolo. Domnul Majid ne-a placut mult. Era un domn cu parul carunt, tenul de culoarea migdalei, foarte amabil, calm si cu un timbru placut. Ne-a povestit cu mandrie despre cei trei copii (doi baieti si o fata), toti studenti, si carora se straduia sa le ofere tot ce putea. Ne-a povestit, mai mult in soapta, ca nu era deloc de acord cu regimul politic si ca spera intr-o schimbare in viitorul apropiat (cat mi-am adus aminte de dvs., dl. Majid, in aceasta primavara araba…). Ne-a dus si adus la hotel de cate ori am avut nevoie (contra cost, da, dar cu o amabilitate deosebita). Si, printre picaturi, ne-a facut pe ghidul. Drept sa va zic, eu si colegul meu aveam oarece retineri in a profita din plin de timpul liber, si asta din cauza sfaturilor celor de la Ambasada, care ne-au recomandat sa incercam sa nu ne aventuram prea mult in oras. Mi-a parut rau mult timp in urma, dar, cand ti se cer datele exacte ale calatoriei, locurile si zilele in care vei merge acolo, telefoanele persoanelor de contact, etc., cand ti se da un telefon de urgenta (din partea Ambasadei noastre, de data aceasta, carora le multumesc pentru atentia deosebita), altfel se vad lucrurile.

Nu am vazut atat de multi politisti pe metru patrat in viata mea. Patrule din 50 in 50 de metri, iar pe autostrada controale peste controale. Cu mitraliere si pistoale care impresionau, va asigur… In cele 3 zile am efectuat doua iesiri si in afara Algerului (Ouled Yaich si Rouiba) si, cum se pregateau de Sarbatoarea Mielului, am vazut tot la fel de multe oi si miei ca si politisti… :)

Despre hotelul Safir Alger nu va pot spune decat ca este cel mai prost calitativ hotel la care am stat vreodata. 4 stele total nemeritate. Hotelurile bune, am aflat ulterior, erau si foarte foarte scumpe (ceva la 300€/noapte). Asta cred ca a costat in jur de 80-100€, insa a fost de jale. Hotel arab cat incapea, ne-a spus dl. Majid ca apartine inca statului. Da, frumos, arhitectura arabeasca cu mozaicuri colorate din lobby… era minunata. Insa in camera nu am indraznit sa calc pe mocheta nici macar in sosete :), iar in baia unde era cada (caci wc-ul era separat, ca in multe hoteluri musulmane), era o gaura enorma in peretele care dadea intr-o curtisoara interioara, de se vedeau geamurile celorlalte camere si prin care se auzeau continuu doar voci barbatesti. Brrrr… Din balcon se vedeau cladiri de un alb murdar si, pe un lateral… portul. In seara in care am ajuns a fost singura masa pe care am luat-o la restaurantul hotelului. Eram singura femeie din salon si mai mult de unul se uita luuung... Imi aduc perfect aminte de “teapa” pe care am luat-o cerand doua feluri de mancare tipice… ca de, din start ma reped la gastronomia locala. Abia asteptam sa incerc “dolma”, despre care citisem ca erau un fel de sarmale, si “burek”-ul, coca umpluta cu branza si carne tocata, insa parca si acum am gustul acela aiurea in gura, sleios si ranced, si nu ca n-ar fi fost bune felurile respective, ca in urmatoarele zile mi-a placut foarte mult mancarea lor, insa cu siguranta erau preparate vechi si prost pregatite. Asa ca am terminat impartind cu colegul meu niste oua prajite… Nu as recomanda acest hotel nimanui. Nu era de mirare ca toti potentialii clienti pe care i-am vizitat ulterior ne intrebau de ce am ales acel hotel, probabil stiau ei ce stiau… Deh, agentia noastra, careia ii incredintasem intotdeauna organizarea delegatiilor, nu cred ca avea habar de altele, nu e un destin foarte comun pe aici… Am invatat insa lectia, si de atunci caut eu hotelul cand am dubii.

Amabilul taximetrist ne-a facut un tour prin centrul orasului, sfatuindu-ne sa fim precauti cu aparatul foto!!! In niciun caz nu a vrut sa ne duca in labirinticul Casbah: ne-a zis ca nici el nu indrazneste sa urce acolo, asa ca ne-am conformat, cu oarecare parere de rau, in a nu vedea bijuteriile de arta maura despre care citisem inainte. Si nici faimoasele moschei Jamaa al-Jdid si Ketchaoua.

Ne-a dus, in schimb, in Bab El Oued, un cartier foarte popular, cu multe ateliere si pravalii, si un targ foarte faimos. Acolo am vazut o multime de algerience, femei la 50-60 de ani, imbracate in negru din cap pana in picioare, care… vindeau bijuterii din aur. Ne-a explicat omul ca au mainile pline de bratari, inele, etc., insa, cum este interzisa vanzarea ambulanta de aur, le ascund in caftanele lor lungi si le scot in fata potentialilor clienti, asa… pe sub mana cum s-ar zice. Basílica Notre-Dame d’Afrique, construita in stil neo-bizantin, “domina” acest cartier. Am fost informati ca deasupra altarului se afla statuia Fecioarei, reprezentata printr-o femeie neagra. Perfecta incercare de integrare religioasa (in opina mea) !

Am trecut pe Bulevardul Che Guevara, cu cladiri noi, precum Primaria, Tribunalul, Teatrul, Palatul Guvernatorului… Cladiri elegante, insa am ramas cu senzatia de “alb murdar” pe care mi-a oferit-o intreg orasul. Nu am vizitat absolut nimic din pacate, cu siguranta asta mi-ar fi dat o alta imagine…

Marea Moschee Jamaa-el-Kebir, construita in 1097, este cea mai veche moschee din Alger si dl. Majid ne-a spus ca a fost reconstruita in nenumarate randuri. Noua moschee, Jamaa-el-Jedid, dateaza din secolul XVII si are un minaret inalt de 27m. Tot in inima orasului am trecut si pe langa cladirea Postei, construita in stil neo-musulman la inceputul secolului trecut, si pe langa Universitate, aflata intre Piata Audin, Posta si Bd. Pasteur, si unde invatau copiii dlui. Majid.

Se pot vizita diverse muzee, precum Muzeul Le MaMa, de arta moderna; Muzeul National de Arte Frumoase, cu tablouri ale lui Delacroix sau Monet, sculpturi ale lui Rodin, printre altele; si Muzeul national de Antichitati clasice si musulmane. De asemenea, Palais des Raïs sau Bastion 23, unul dintre polii de interes al istoriei vechiului Alger. Sau Palatul Poporului, o cladire frumoasa cu arhitectura otomana din sec. XVIII.

Punctul final al scurtului tour a fost in Piata Martirilor, situata pe o colina a orasului, cu un monument dedicat martirilor din Razboiul de Independenta, si unde am avut parte de o anecdota care ma face sa zambesc si acum: taximetristul ne-a lasat sa coboram si am crezut ca merge sa parcheze masina un pic mai in fata. Cand… il vedem ca dispare cu masina cu tot. In masina valizele cu calculatoare, agende si ce mai aveam… Am ramas, eu si colegul, cu o fata luuuuunga, de nu ne venea sa credem!!! Nu stiam cum sa reactionam. Dl. Majid s-a intors dupa vreo cinci luuuungi minute, zambind. Parcarea era interzisa langa monument, asa ca omul se dusese ceva mai departe. Am incercat sa nu ni se vada pe fata ingrijorarea, insa… cu siguranta era imposibil sa ne stergi expresia de “popa-prostu’” de pe chip, asa ca omul a zambit in continuare. Monumentul este inalt de 92 de metri si sub el se afla o cripta, un amfiteatru si un muzeu subterane. Maqam E'chahid, cum se numeste, face parte din Parcul Victoriei.

Sunt si vreo doua parcuri mari unde va puteti plimba in voie: Jardin d’Essai, cu plante si copaci exotici, si Parc Zoologique et des Loisirs d’Alger, care ocupa o suprafata de peste 300 de hectare.

In singura zi in care a trebuit sa mancam singuri, ne-am plimbat prin centru, pana aproape de Marea Moschee, si am intrat intr-un restaurant plin ochi de pe o strada plina de magazine, unde, la tot pasul, se aflau barbati care se ofereau sa-ti stearga pantofii!! Ca pe vremurile lui Caragiale!! Am mancat bine si ieftin, o salata extraordinar de buna si un fel de shaworma. Mi-a placut sa trag cu ochiul la vecinii de masa :) si sa constat ca, desi o tara mult mai stricta decat Marocul, de exemplu, din punct de vedere al relatiilor socio-umane, ca sa zic asa, erau perechi de tineri (ele mai toate cu voal pe cap, desi frumos machiate) care-si susoteau cuvinte de indragostiti. Asta mi-am imaginat eu, si nu cred ca eram departe de adevar.

Intr-una din seri am fost invitati intr-un restaurant francez din cartierul rezidential al orasului. Acolo nu am ezitat sa cer mancare algeriana, mai ales ca avea cine ma sfatui. Ce diferenta cu restaurantul hotelului… Am mancat un merluciu “à la algeriana” atat de bun ca si acum imi vine apa-n gura cand imi amintesc… Nu am baut vin din respect pentru amfitrion, desi am fost intrebati daca dorim. Si stiti ce mi s-a zis in seara aia? Ca… sunt o femeie curajoasa. Am preferat sa nu cer detalii, pentru orice eventualitate :)

Din Alger am plecat spre Tunis, cu oarecare parere de rau pentru cat de putin reusisem sa ma… amestec cu orasul. Raman insa cu linistea oferita de chemarea la rugaciune pe care o auzeam in hotelul de “mala muerte”, cum ar zice spaniolii, si cu gustul dulce al prajiturerelor pe care insotitorul nostru ni le-a facut cadou cand ne-am despartit, in aeroport.

Iar, cand la ceva timp dupa, am citit “Ce que le jour doit à la nuit” (Yasmina Khadra), o carte a carei actiune e situata in epoca de splendoare a Algeriei, mi-a revenit un chef nebun de a ma plimba agale pe strazile acestui oras ale carui culori alb-albastre sunt convinsa ca stralucesc atunci cand e soare!!

---

VIZUALIZĂRI: 7970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI