Israel la început de februarie – Oraşul vechi din Acra

TIPĂREȘTE

De la Sinagoga Tunisiană am plecat tot pe aceiași stradă, Kaplan, apoi am luat-o puțin la dreapta și am mers pe strada David Pinkas, circa 500 de metri în total. Am ajuns într-o frumoasă intersecție unde era Grădina Sha’ar la-Shalom cu Centrul Cultural și Monumentul Yitshak Rabin și am urcat ușor pe strada Weizman spre zidurile Orașului Vechi, aflat în patrimoniul universal UNESCO din anul 2001. Am trecut și pe lângă o zonă amenajată între ziduri, era un teren de sport și am ajuns într-o parcare pentru autocarele turistice.

De aici am plecat traversând-o la primul obiectiv important, Cetatea Cruciaților. Se intră printr-o poartă într-o curte și grădină frumoasă unde în stânga era un centru de turism și în față casa de bilete. Am cumpărat un bilet combinat cu alte trei obiective, 34 NIS de persoană, orar de vizitare, iarna 8:30-17:00, vara 8:30-18:00.

Am intrat în cetate, nu înainte de a lua harta și câte un audioghid, erau disponibile în 10 limbi, dar nu şi în română. Am hotărât să mergem pe drumul cel mai lung scris cu roșu și marcat și pe podea. Este renovată complet și utilată cu mijloace moderne de prezentare a vieții cetății și a cavalerilor ei: proiecții pe pereți cu imagini și filmulețe explicative, cu ecrane, displayuri, cu expoziții, site-ul este akko.org.il/en/%D7%90%D7% ... A6%D7%99%D7%9D-

Cetatea a aparținut Ordinului Cavalerilor Ospitalieri ce se ocupau mai mult cu îngrijirea bolnavilor, deveniţi mai târziu Cavalerii de Malta, dar a fost şi ordin de călugări soldați ca și Ordinul Cavalerilor Templieri. Instalat mai întâi la Ierusalim, a fost mutat în Acra în 1191 și a rămas acolo până în 1291. Această cetate a fost ridicată pe mai multe niveluri în jurul unei mari curți centrale de 1200 de metri pătrați, cu un puț.

Am coborât în cetate și am vizitat Sala prizonierilor, apoi Strada de Est cu frumoase proiecții din viața de atunci, Sala Frumoasă și am coborât la Criptele Bisericii Sfântului Ioan, am mers pe Strada de Sud, mai lungă și tot cu mari proiecții și am intrat în cea mai impresionantă încăpere, Sala Coloanelor, sala de servit masa cu coloane imense și o expoziție de vase. De aici am ieșit în marea curte, am vizitat Latrinele și am intrat în Sala Stâlpilor, de 1300 metri pătrați cu o piață artistică și artizanală, ce încearcă să învie artizanii din epoca cruciadelor, suflători de sticlă, olari, țesători, meșteri în piele, împletitori în nuiele, meșteri în parfum, săpun... Prețurile erau cam mari, acum regret că nu am cumpărat nimic, erau exponate deosebite pe care nu le-am mai găsit în altă parte, aș fi avut o amintire frumoasă și specială. Am plecat în partea de nord la Sălile Cavalerilor la fel de mari și cu prezentarea perioadei otomane.

Am revenit la ieșire cu mulțumirea că am descoperit o cetate veche și atât de bine refăcută cu o prezentare foarte modernă a istoriei și obiceiurilor trăite aici în perioada cavalerilor...

Am plecat la următorul obiectiv, se vedea în apropiere, Moscheea Al-Jazzar, numită și Moscheea Albă, construită în anul 1778 de Al-Jazzar, guvernator al Acrei între 1776-1804, una dintre cele mai importante și mai frumoase moschei ale Israelului, modelată după moscheile din Constantinopol. Înainte de a urca scările spre moschee am admirat Fântâna Sebil, aflată în partea dreaptă, păcat că era puțin acoperită de marfa celor ce vindeau acolo….

Complexul moscheii cuprindea moscheea în sine, care este o clădire pătratică cu o cupolă, cu un portic la intrare format din cinci cupole și arcade susținute de coloane de marmură și cu un minaret. Este construită în centrul unei curți spațioase, înconjurată de o Madrasa, de o bibliotecă, de locuințe pentru pelerini și elevi, precum și de frumoase coridoare și coloane. Materialul de construcție folosit pentru complex a fost adus și de la ruinele antice din Acra, Caesarea... Am pozat Sardivan, Fântâna de Abluțiune, apoi Ceasul Solar și am vizitat moscheea, plătind 10 NIS de persoană. În dreapta este o încăpere unde prin gard se vede Mormântul lui Ahmed Al-Jazzar și al fiului său.

De aici am plecat pe străduțe, coridoare, piațete să vizitez orașul vechi. Erau peste tot indicatoare, unele străduțe păreau labirintice, case vechi încă locuite, zone mai mult sau mai puțin cosmetizate păstrând autenticitatea orașului vechi… Am trecut de Hamamul turcesc, se putea vizita, și am ajuns la Khan al-Umdan fost han al negustorilor, construit de al-Jazzar în 1782. Hanul are două etaje și este construit în jurul unei curți centrale. La parter se afla vama portului și depozitele comercianților. La etaj se aflau camere de cazare. În 1906, la fațada nordică a khanului a fost adăugat un turn cu ceas pentru a comemora jubileul de argint al domniei sultanului otoman Abd al-Hamid al II-lea. Nu se vizitează pentru că trebuie recondiționată. Se așteaptă fonduri, clădirea a scăpat de la distrugere totală, datorită localnicilor, s-a încercat să fie transformată într-un hotel. Se află lângă Piața Veneția unde vizavi este Moscheea Sinan Basha și imediat Cheiul Pescarilor și Portul Acra.

Portul maritim de astăzi este situat în portul vechi. Turnul de muște, vechiul turn de veghe al portului de la marginea fostului dig, este vizibil la est de digul sudic. A fost construit în perioada elenistică în secolul al III-lea și a rămas intact. În Evul Mediu, portul a servit ca un port vital în care navele încărcate cu mărfuri, luptători și pelerini au sosit din toată Mediterana, când cruciații au condus Acra (1104-1291).

Ne-am plimbat pe chei, am admirat statuia unei balene – reprezentare a ”Marelui Pește” din povestea biblică a lui Iona, cel care a găsit adăpost în burta unui pește uriaș. Tot de aici se pot face mici croaziere pentru a admira zidurile orașului vechi sau altele ce merg pe mare la Haifa, 30 NIS de persoană cu plecare la ora 15:00.

Am revenit în vechiul oraș, foarte aproape, tot pe indicatoare pentru a vedea Tunelurile Templierilor, aveam bilet combinat, altfel se plătea separat intrarea de 15 NIS. Am coborât în subteran, sunt și porțiuni unde trebuie să ai grijă, în rest este o plimbare interesantă în timp. În aceste tuneluri se merge doar printr-unul, au 350 metri și legau vechiul port pe care îl văzusem cu Cetatea Templierilor, acum se văd doar ruinele ei căzute în mare, în partea de vest a vechiului oraș.

Am ajuns și la un alt punct de belvedere de pe strada Ha-Haganna, am admirat marea cam năbădăioasă în acea zi cam mohorâtă și farul, am urcat pe zidurile de vest ale orașului doar pentru poze. Merita stat mai mult și mers în mai multe locuri pentru a putea face poze cu zidurile orașului vechi… Am trecut pe lângă Casa Baha’i intrând iar pe străduțele vechiului oraș și ajungând prin Piața Orașului, acoperită, cu produse destule, multe chinezisme, altele cu produse alimentare, cu pește, măcelării, mirodenii, legume, nu prea am avut ce cumpăra, nu erau suveniruri deosebite.

Am revenit în zona Moscheii Al Jazzar, în zona cu terase și restaurante, aproape de parcarea pentru autocare, tot aici era și Muzeul de artă Okashi la care aveam bilet deja plătit dar eram cam obosiți și cu părere de rău nu l-am văzut. Muzeul prezintă expoziții rotative de artă israeliană, alături de o expoziție permanentă a operelor artistului Avshalom Okashi, unul dintre cei mai proeminenți pictori ai Israelului. El și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale în Acra, unde și-a înființat atelierul de pictură și care a devenit Muzeul Okashi după moartea artistului.

Lângă parcarea turistică erau acum multe autocare ce își așteptau turiștii dornici să viziteze orașul vechi și să servească masa la terasele și restaurantele din zonă. Tot aici era și un mare magazin cu suveniruri cu prețuri mari și nenegociabile. Prin oraș se pot face mai multe tururi pe jos tematice, inclusiv cel ce vizitează zidurile acestuia, site-ul este akko.org.il/en/Old-Acre-T ... -and-Wars-Route.

Cu părere de rău am hotărât să ne întoarcem la gara de trenuri pe jos, era circa 1 kilometru, știam acum drumul… Ca în orice oraș din Israel Stația de autobuze este aproape de Gara de trenuri, de aici se poate lua autobuzul 271 ce merge la Haifa. Am trecut întâi pe lângă ea și apoi printr-o scurtătură, pe lângă o piață de fructe de unde am cumpărat mandarine dulci și zemoase, 5 NIS kilogramul, preț afișat, am ajuns din nou la tren. Aveam biletele cumpărate de dimineață pentru că altfel luam autobuzul mult mai ieftin. Nu am mers până la Stația de Tren HaShmona și am coborât mai devreme la Stația de Tren Lev HaMifrats. Am mers pe peron până la capăt pentru a ieși pe o poartă ce ducea direct în zona stațiilor pentru autobuze. Se introduce biletul, acesta este păstrat, se deschid ușițele și se merge spre zona dorită…

De aici știam drumul, am luat iar autobuzul 115 până la cazare… Cu părere de rău că ziua a fost atât de scurtă, în excursii parcă nu îți ajunge timpul niciodată, am reușit totuși să mi-l drămuiesc bine și să văd cu mici excepții toate obiectivele propuse. Dacă ajungeți acolo nu ocoliți acest frumos și vechi oraș, nu veți regreta…

---

VIZUALIZĂRI: 2562 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI