O cazare bună la poalele munților Tatra Mică, cu foarte multe atracții în jur, pentru mari și mici

TIPĂREȘTE

Când am ales Slovacia pentru 8 nopți ne-a fost clar doar cele 2 nopți de la Košice. Una pentru că ajungeam târziu și una pentru că aveam nevoie de o zi ca să ne dezmeticim și să vedem încotro o luăm mai departe.

Pe baza a ceea ce i-am spus că dorim, doamna de la centrul infoturistic pentru Regiunea Košice, cu care ne-am conversat, ne-a sugerat și noi am fost de acord, că Regiunea turistică Liptov, la poalele munților Tatra Mică va fi pe placul nostru și ne-a găsit și o cazare în localitatea Demänová.

Înainte de a-i da răspunsul doamnei, am căutat studioul și pe booking ca să vedem ceva comentarii, pentru că dânsa ne făcuse rezervarea pe un sait slovac și nu înțelegeam nimic. Pe booking avea nota 9,5 iar prețul de 108 EUR, pe 3 nopți, adică 36 EUR/noapte, ni s-a părut super convenabil, așa că am dat răspunsul pe loc. Oricum, orice timp pierdeam pentru alte căutări ar fi fost în defavoarea noastră, pentru că ne lua din vacanță, nu mai eram acasă și aveam tot timpul din lume ca să căutăm. Așa că, ne-am mai și asumat una-alta și ne-am mulțumit cu alegerea doamnei, care era și pe placul nostru.

Din Košice am ajuns la Demänová după un drum de aprox 170 de km și o oprire de câteva ore la un obiectiv UNESCO, care era chiar în drumul nostru, fără abatere. Traseul a fost Kosice – Presov – Levoca – Poprad – Strba – Liptovský Mikuláš – Demänová, cea mai importantă localitate de pe acest traseu fiind Poprad, ales în cele mai multe cazuri atât de cei care vor să descopere Tatra Mică, cât și de cei care optează pentru Tatra Mare. Cum am zis, și noi fusesem în Poprad cu vreo 10 ani în urmă, când am făcut niște drumeții lejere prin Tatra înaltă.

Tot traseul a fost pe drumuri naționale, cum de altfel a fost toată vacanța prin Slovacia, prin urmare, nu am plătit taxe de drum. Drumurile au fost bune, cu mici excepții de porțiuni peticite, dar mai ales a fost lejer. Erau porțiuni când nu vedeam pe nimeni nici în față, nici în spate, pe km întregi.

Ultima localitate importantă pe DN18 al nostru, pe care am tot mers prin Slovacia, a fost Liptovský Mikuláš. De acolo, urma să părăsim drumul principal și să o luăm la stânga, pe Valea Demänovska, spre localitatea noastră, aprox 3 km.

Am ținut legătura cu gazda noastră prin whatsapp, îi spusesem că ajungem mai târziu și când ne-am apropiat ne-a mai dat câteva indicații de orientare.

Demänová este o stațiune mică și ne-a sugerat să ținem șoseaua principală după ce am făcut stânga la Mikuláš și să ne orientăm după APT Yansa, care aveau o siglă foarte mare. Imediat după apartamentele Yansa, am făcut dreapta pe strada Rovnosti și la 150-200 de m am găsit căsuța.

Am parcat, gratuit, în fața casei unde nu mai era nici o mașină și am așteptat să ne preia cineva, o vecină, cel mai probabil, din câte ne-am dat seama, gazda noastră nu locuia acolo. Nu era mare lucru de făcut, ne-a pus în brațe cheile, ne-a arătat camera, curtea și ne-am mai văzut când am plătit și ne-a adus factura.

Chiar în prima seară, după ce ne-am cazat, ne-am întors cei 3 km la Liptovský Mikuláš, unde era punctul infoturistic ca să ne dezmeticim cu zona. Când ne-am dat seama câte aveam de văzut, la distanțe foarte mici față de casa noastră, ne-am răzgândit pe loc și nu ne-am mai dorit întoarcerea acasă prin Bratislava. Am hotărât să mai prelungim o noapte la Demänová, dacă o fi posibil și apoi să ne întoarcem din nou în Kosice, de care și-așa ne-am despărțit cu greu și să plecăm spre casă tot dintr-o bucată.

Am avut mare noroc pentru că eram în cursul săptămânii și am putut prelungi o noapte, pentru că în week-end, spunea gazda, nu aveam nici o șansă.

Demänová 238 este o căsuță care ne-a plăcut mult la prima vedere, dar și după aceea. Și ea, și strada pe care se afla și împrejurimile au un aer de vacanță la munte. Este o casă de munte cu parter, etaj și mansardă și în jur de 10 camere după matematica și părerea noastră. Se află într-o mică intersecție de străzi și este una din casele de pe colț.

Fiind în cursul săptămânii, am fost singuri în parcare când am ajuns, într-o zi de marți, miercuri a mai venit o mașină, joi încă una și vineri cînd am plecat încă una, deci vreo 4 camere ocupate. Așa cum ne spusese gazda în week-end era full, dar cât am stat noi a fost foarte lejer. Apropo de parcare, în fața casei se parchează 4 mașini, în dreptul grădinii una-două, iar dacă sunt mai multe vis-a-vis este un spațiu viran unde se poate parca.

Camera noastră, de fapt un studio, a fost la parter, în stânga. Am intrat de afară pe ușa cu interfon, într-un hol mic, unde la loc de cinste stătea nota acordată de booking, 9,5, în 2014. Cam mult de atunci dar o verificasem și la zi și avea aceeași notă din multe comentarii.

Apoi a mai fost un hol unde era o bicicletă și cuiere pentru echipamente de schi și abia după aceea am intrat în camera propriu zisă. Din nou un hol micuț care avea o ușă și în capăt, pe unde ieșeam în curte.

Pe acest hol micuț de la intrare era o oglindă mare, pantofarul și alte 2 uși în dreapta spre baie și în stânga spre dormitor. Această împărțire a camerei cu baia separată de dormitor de micul hol mi-a plăcut maxim. Un plus au fost și senzorii de lumină de pe hol astfel încât să nu bâjbâi după întrerupătoare.

În camera studio era un pat dublu mare, cu lenjerie albă, apretată, care mi-a plăcut foarte mult, un fotoliu, un șifonier cu două uși, cam îngust, dar suficient pentru nevoile noastre, iar în partea de chicinetă o măsuță în perete cu 2 scaune și câteva dulapuri de bucătărie cu cele trebuincioase înăuntru, frigider, plită, cuptor cu microunde, fierbător, … … minimalist, nu ca la studioul de la Kosice, dar nici aici nu ne propusesem să ne autogospodărim.

Mi-au mai plăcut pervazele largi pe care am putut să ne punem hărțile, pliantele, cheile, mărunțișurile … și să le avem la îndemână mereu.

Studioul nu avea aer condiționat, dar nu era cazul. Eram în mijlocul lui august și ziua mai era cum mai era, dar seara se răcorea de-a binelea și nu s-a putut în nici o seară fără geci. Ziua eram în maieuri/tricouri, iar seara cu geci la 6-7-10 grade. Din această cauză pereții casei nu se încălzeau niciodată, pentru că și ziua era destul de răcoare în cameră.

La neplăceri ar fi frigiderul care făcea puțin zgomot, dar nu cât să nu ne lase să dormim și coșul de gunoi care stătea în afara dulapurilor, în cameră adică, ceea ce nu prea îmi place. Nu ne-a deranjat în vreun fel, dar nu-mi place când coșul de gunoi este etalat așa, la vedere, chiar și gol fiind.

În holul mic de la intrare mai era o ușă care dădea în curte, cum spuneam. Acolo era o zonă de grătar, cu 2 mese lungi din lemn și o pajiște verde foarte bine întreținută, unde era un topogan pentru copiii mici, mici, câteva jucărele și un balansoar. Acolo era practic terasa noastră. Nu era doar a noastră, pentru că doar câteva camere aveau balcon propriu, așa cum vedeam noi de la stradă, cert este că nu am văzut pe cineva uzând de spațiul acela. Din casă doar noi aveam acces către această terasă și am folosit-o dimineața ca să ne bem cafeaua, dar puteau ajunge la pajiște și ceilalți oaspeți numai că din stradă, pe o portiță.

Baia a fost suficient de mare, cu cadă, un suport de uscat rufe pe care noi l-am pliat și l-am rezemat de perete pentru că nu ne-a trebuit și o poliță de lemn lată, între chiuvetă și vasul WC-ului ca să ai la îndemână prosoapele sau altele.

Chiar dacă nu ne propusesem, la Demänová nu am avut ce face și ne-am autogospodărit pentru micul dejun. Nu aveam nimic în jur, ca la Kosice, așa că, încă din prima seară am intrat într-un supermarket și ne-am cumpărat câteva mezeluri/brânzeturi și legume/fructe și am mâncat câte un sandvich pe terasa noastră.

Restaurantele din zonă nu prea erau deschise din cauză de pandemie, cred, sau aveau program scurt. Așa că, din acest punct de vedere a trebuit să facem un pic de studiu de piață ca să ne asigurăm cu celelalte mese și n-a fost o problemă. Pentru micul dejun am avut la îndemână mai multe supermarket-uri, dintre cele cunoscute pe lângă care treceam zilnic, în drum spre casă, dar și băcăniile lor, Protrivany. Kaufland, de ex, era deschis până la 21, iar Protrivany, care se găseau în absolut toate localitățile mai mici sau mai mari, erau deschise până la 17, max 19.

Strada și stațiunea sau satul, ce o fi fost, foarte liniștite, cu case frumoase de munte și miros de iarbă, dar cel mai mare avantaj a fost că aveam foarte multe atracții jur-împrejur, de la 6 la 25-30 de km: imensul parc de distracții, Tatralandia, la 6 km, zone termale de jur împrejur, cascade, lacul Demänovska cu multe atracții în jurul lui, MiniSlovacia, peșteri, monumente naționale, sate UNESCO, Casa Răsturnată, Labirint, drumeții în Tatra Mică... timp și dispoziție să ai. Cea mai apropiată localitate mare, unde puteai să rezolvi orice fel de problemă, era Liptovský Mikuláš, la 3 km de noi.

Iar dincolo de Demänová, spre munte, este stațiunea binecunoscută pentru schi, Jasná, sunt panouri de reclamă foarte dese și toate panourile și denumirile cuprind Jasná.

Și ceva curios… Stâlpii de lumină de pe stradă aveau niște difuzoare, cred că am mai văzut și pe la noi așa, pe vremea comunismului. Joi, dimineață, înainte să plecăm de acasă s-au pus difuzoarele alea de pe toată strada pe cântat. N-am înțeles ce era, în slovacă în orice caz, era o muzică mobilizatoare, foarte ritmată. S-a oprit în câteva minute, n-am înțeles cu ce scop a fost dar muzica era antrenantă.

Casa asta este o bază bună pentru a descoperi Regiunea turistică Liptov, cu toate atracțiile ei, care nu sunt puține deloc. Un bonus a fost un vecin de cazare, slovac, care ne-a ajutat foarte mult să ne orientăm, plus că ne-a dat și alte ponturi de care nu auzisem la punctul info, ba mai mult, ne-a trimis la alte obiective decât cele pe care le aveam pe listă.

---

VIZUALIZĂRI: 998 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI