O punte între lumi

TIPĂREȘTE

O punte între lumi

Citatul zilei- nu te lăsa orbit de fumul casei altuia- proverb malgaș

Vizita noastră pe această insula fabuloasă, vrând-nevrând se apropie de sfărșit! Urma să ne întoarcem în capital Antanarivo unde trebuia să mai petrecem două nopți. Aici ghidul a făcut ceva ce nu se face și anume a schimbat unitatea de cazare și în loc de hotel ne-a dus la casa unui localnic. Nici el nici șoferul nu știau de drept unde este situată, ci doar faptul că se află în apropierea reședinței primului ministru și din caest motiv prezenta două avantaje, respective zona era sigură și nici nu se opera lumina cum se întâmplă deseori prin Madagascar.

Sincer nu aveam mari așteptări. Ne-am întâlnit cu proprietarul la o benzinărie și de-acolo ne-a condus el până la casă. Am ajuns la Dera House într-o după-amiază luminoasă, după ce am urcat pe străduțe întortocheate și prăfuite care șerpuiesc spre dealurile Tananarivei. Străzile arătau ca după război și pe ultima porțiune am preferat să mergem pe jos, ca să ajutăm un pic șoferul și microbuzul.

 Cu fiecare pas mai sus, orașul rămânea în urmă: claxoanele, aglomerația, zgomotul piețelor. Când am trecut poarta, ne-a întâmpinat liniștea,  o liniște spartă doar de cântecul păsărilor și de șoaptele vântului.

Casa, mare și impunătoare, pare construită din povești. Se vede amprenta Europei respectiv ferestre mari, balcon cu fier forjat, dar și tradiția malgașă, în detaliile din lemn sculptat și în grădina plină de plante tropicale. Proprietarul, un localnic care și-a petrecut anii de studenție în Slovacia, a reușit să îmbine cele două lumi într-un spațiu unic: sobrietatea europeană și căldura africană. Apropo Authif ni-l prezentase ca fiind slovac, în schimb el doar a făcut facultatea acolo.

Ne-am luat în primire fiecare camerele. Era o casă impunătoare cu parter și două etaje. Noi aveam camerele la etajul al doilea, iar la etajul întâi era sufrageria și bucătăria deschise. Aveam camera individuale, dar baia era comună, câte una pe etaj.

După ce ne-am spălat și ne-am schimbat, ne-am făcut comozi și am coborât în sufragerie la masa. Acolo proprietarul se pregătise. Ne-a servit cu câte un șnaps și apoi friptură cu cartofi prăjiți, dar și alte bunătăți locale. Toate bune și frumoase, dar mâncarea era rece și colac peste pupăză proprietarul stătea călare pe noi, de nici nu puteam face vreo mișcare. Era genul acela care vrea să aibă control absolut în casa lui. Eu am rezistat până seara apoi am avut o discuție cu Authif și l-am întrebat de ce ne-a adus aici? Nu este hotelul despre care am vorbit și este și departe de restul orașului, nu aveai unde să ieși seara. După multe vorbe ne-a spus că peste tot în afara capitalei Antanarivo el și cu șoferul căpătau micul dejun gratis și de-asta avenit aici pentru că acest proprietar face o excepșie și dă și el mucul dejun gratis. Doar pentru ei firește, noi a trebuit să plătim toate mesele. Am vorbit cu partenerii mei de călătorie și le-am propus pentru ultima zi să le plătim noi micul dejun șoferului și ghidului, doar să ne ducă la hotel. S-a cam supărat proprietarul, dar asta e!

După prânz am ieșit pe balcon și am înțeles de ce locul e special. În fața mea, la picioarele dealului, curgea liniștit râul oglindind cerul, casele, și umbrele apusului. Priveliștea era spectaculoasă, orașul se desfășura ca un tablou viu, iar râul adăuga o notă de pace, ca o arteră care hrănește întreaga capitală. Vederea era într-adevăr impresionantă.

În acea clipă, am simțit că Dera House nu e doar o casă, ci o punte între lumi. O casă a unui om care a cunoscut două culturi și le-a adus împreună. Și un loc din care Antananarivo se vede altfel: mai liniștit, mai frumos, mai poetic.

Mai mi-a plăcut ceva la această cazare și anume faptul că am descoperit un joc African cu bile semi prețioase de origine franceză. M-am îndrăgostit de el așa că a doua zi nu m-am lăsat până nu mi-am achiziționat unul din târg. Solitaire francez se cheamă și este un joc de inteligență.

Despre condițiile de cazare ce să zic? Era așa ceva rustic. Era ca la mamaia pe la țară în anii 80! Nu am ce comenta la acest capitol. Pe mine m-a deranjat proprietarul care stătea călare pe noi și nu ne oferea vreun moment de respiro sau de intimitate, dar și poziția care era foarte departe de punctele de interes ale capitalei Antanarivo. Plus că ghidul a schimbat cazarea fără să vorbească și cu mine în prealabil. Oricum a fost o experiențăm dormitul într-o casă a unui băștinaș mai răsărit.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 29 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI