Ce are Antalya de oferit

TIPĂREȘTE

Distanta între Romania şi Antalya este mare. Cel mai comod este sa se mearga cu un charter (mai ieftin) sau cu o cursa de linie (Turkish Airlines), uneori dubla la pret. Alegerea sejurului ar trebui sa tina cont si de cursele de avion – unele nu circula in fiecare zi, sau la ore potrivite. Un calator neatent se poate trezi cu un zbor la prima ora a diminetii (ora 6) – cind e greu de ajuns în Otopeni, sau după prinz, in care caz ajunge la Antalya pe seară (după 9 PM) – iar la hotel pe la 10-11! Deseori, biletele de sejur vin tocmai cu astfel de curse charter la ore imposibile...

Iesirea din aeroportul Antalya nu este foarte dificila. Cei care merg cu bilete în statiuni beneficiaza, bineinteles (contra cost) de shuttle. „Dai un ban... dar stai in fată”, cum se zice. Cei care calatoresc pe buget, sunt nevoiti sa ia un autobuz pentru Antalya, indiferent unde ar vrea sa mearga. Ele sunt de doua feluri: cursele Havas, care costa 10 TL/pers, si autobuzul local (#600), 1.7 TL. Amindoua pleaca la fiecare cursa, in general la cca 30 min distanta (pe timpul zilei!) si duc la Autogara Centrala (Otogar). De acolo se poate lua autobuz pentru oras sau curse spre Kemer, Side, Alanya. Costul de a ajunge la hotel este cel mult jumatate fata de shuttle. Atlasjet ofera free shuttle la cursele lor, si de curind Havas a introdus curse spre est, pina la Alanya.

Pentru cei care se decid sa isi petreaca vacanta chiar in Antalya, cursa locala este cea mai buna. Nu numai ca este mai ieftina, dar are statie comuna cu statia de tramvai in Maydan, de unde tramvaiul (Antray) te duce direct in Centru (Kalekapisi), la statia Ismetpasa. E drept, daca aveti hotelul mai departe de Centru, e de preferat sa luati in loc de metrou, un taxi. Pentru 10 TL va duce chiar în fata hotelului. Cei ce nu se grabesc pot sta in Havas sau autobuzul local pina la autogara si de aici lua un autobuz sau Antray pina intr-o zona apropiata (ori Centru, ori Ataturk Ca.) – alti 1.7 TL/pers.

Istoric

Acest mare oras al Turciei (Antalya, peste 1.5 mil. locuitori), spre deosebire de multe alte cetati antice, se stie precis cind a fost intemeiat. Dupa ce regele seleucid Antiohus al III-lea a pierdut batalia de la Magnesia (176 îHr), a trebuit sa renunte la toata Anatolia în fata romanilor. Acestia insa au dat teritoriile aliatului lor, Pergamum, care a ocupat Anatolia din Asia pina in muntii Taurus, in Pamphilia. Pe cind regele Attalus II asedia cetatea Selge, in munţi, avea nevoie de un port, insa cetatile Perge si Side nu i-au deschis portile, astfel ca a trebuit sa-si faca propriul port. Asa a aparut Attaleia in 158 iHr, pe malul nordic al marelui golf natural (numit azi „al Antalyei"), intr-un loc unde exista un mic golf la picioarele falezei (azi, Portul de Iahturi, Marina sau Portul Roman).

Pe timpul lui Pavel, Attaleia era deja cel mai mare port al regiunii, profitind de faptul ca Perge isi avea docurile departe de oras (la 4 km) si riul incepuse sa se colmateze. De asemenea, lungul drum din Pergam la Side se scurtase, terminindu-se acum la Attaleia. In plus, (cetatea profita din plin de cimpia manoasa a Pamphiliei, care o inconjura.

Cind au mostenit regatul Pergam, romanii au primit si cetatea, astfel ca au dezvoltat portul, construind noi docuri de piatra - care se pastreaza si deservesc portul si azi. Multi imparati au vizitat locul, dar urme au ramas mai ales de pe timpul lui Hadrian (117-138 AD). Dupa ce o vreme a stat sub bizantini, cetatea a cazut in miinile turcilor, sultanii selgiucizi de Rum (de la Konya) facind din Antalya al doilea oras al imperiului lor, principala lor iesire la mare. Dupa o scurta perioada in care a fost in mina unor bey si apoi a cavalerilor de Malta (pe atunci avind baza pe insula Rodos), cetatea a devenit otomană, in prezent fiind cel mai important oras din Mediterana Centrala a Turciei.

In afara de port, nu se cunosc alte ruine pe care le-ar fi putut vedea Pavel in scurtul lui popas in Attaleia. Probabil el nu a apucat sa propovaduiasca aici, nu se stie nimic despre o biserica locala, ci a luat prima corabie care pleca spre Seleucia ad Peiria, portul Antiohiei Siriei. Nu a mai pus niciodata piciorul in aceasta cetate, nici nu mai este vreodata pomenita in Biblie.

Antalya Turistica

Antalya este o importanta destinatie de vacanta oferita romanilor, alaturi de Kusadasi. E drept, plajele spre care se indreapta romanii nu sunt chiar in oras: Lara, Belek, Side si Alanya spre est de oras, si Kemer, spre vest. „Coasta” Lara se intinde chiar din periferia orasului, dar distanta pina la celalalte statiuni este intre 20 si 120 km! A considera Side sau Alanya ca facind parte din Antalya este o mare dezimformare...

Plajele pe care orasul le ofera sunt mai putin bune, acoperite cu pietricele si nu nisip, mai ales cele din vestul Centrului, Konyaalti. Au privelisti spectaculoase spre Muntii Beyului (Beydagi) si spre oras. Mult mai buna, dar mica si dificil de rezervat este micuta plaja din Port. In sfirsit, folosind tramvaiul (Nostaljik) 1.7 TL/pers un drum, se poate merge, cu oarece pierdere de timp, la plajele din Lara, cu nisip fin.

Este insa un oras interesant de vizitat si in mijlocul unei regiuni pline de situri demne de vazut. Pentru un turist care nu se mulţumeste cu plaja şi restaurante all inclusive, ci doreste o vacanţa plina, Antalya este destinaţia care sare în ochi.

Antalya are doua lucruri care nu trebuie scapate: Kaleici (orasul vechi - „Cartierul Fortaretei") si Muzeul de Arheologie. Muzeul este interesant pentru multele obiecte din mai toate perioadele (chiar daca Attaleia nu este foarte veche, urme de locuire in imprejurimi dateaza inca din paleolitic). E vestit mai ales prin colectia de statui elenistice (din perioada romana), aduse de la Perge. Sala Zeilor poate sta oricind alaturi de salile celor mai mari muzee de arheologie din lume! Mai sunt multe alte frumoase obiecte din perioada hitita, asiriana, romana (mai ales capete de marmura, extrem de expresive), bizantina, selcuka, continuind pina la arta otomana (mai curind etnografica).

Kaleici este inima orasului. Piata din sus de cartier, Kalekapisi, avind cladiri mai importante: Turnul cu ciubuce (Yivli Minare), caramizie - simbolul Antalyei – construit de sultanul selcuk Allaedin Kuytabat I (pe la 1300), Turnul cu Ceas, Turnul fortaretei (Kale) - toate din perioada selgiucida, ca si mormintele de alaturi (turbasi) si Mevlana Tekke (minastirea dervisilor rotitori), precum si vechea moschee otomana Tekeli Mehmet Paşa, si o fosta biserica bizantina devenita moschee, care acuma e Galeria de Arta Moderna... Spre vest, Piata se continua cu frumosul parc Ataturk, cu multe terase atirnate pe buza falezei, deasupra golfului, cu vedere asupra Portului Roman. Parcul se intinde 3 km pina la Muzeu, de-a lungul liniei de tramvai Nostaljik. Linia, pe care circula doau 2 tramvaie, unul dus, unul intors (se dubleaza in Centru, pentru ca este o singura linie), in Centru o ia spre est si sud, pe Ataturk Ca, pe linga Poarta lui Hadrian, spre Lara. La capatul lui incepe plaja Konyaalti, unde se coboara pe un drum in serpentine, chiar din fata Muzeului.

De asemenea, coborind stradute si/sau trepte din Kalekapisi, se poate ajunge in Port, un loc mereu plin de oameni - atit localnici cit si turisti. Cele citeva restaurante servesc mereu peste proaspqt prins. Tot acolo, pe lingq danele ce dateazq din vremurile romanilor, la care sunt amarate iahturi si vase de pescuit, se afla vechiul far („genovez”). Alaturi, tot la baza falezei, este singura plaja de care aminteam ca merita sa fie viyitata: cu nisip fin, apa curata si adinca, stinci de pe care se poate plonja in apa... Din pacate, e foarte mica si se ocupa repede. Intrarea se face printr-un restaurant, platind locul (8YL), pe criteriul „primul sosit, primul servit". Nu se vind decit cite locuri sunt pe sezlonguri, ca la teatru... Accesul se face coborind treptele unei scari din lemn.

Deasupra Portului, spre est, se afla portiuni din fostul zid al Cetatii si cartierul Kaleici, unde se ajunge urcind stradutele in panta. Spre sud se vede cladirea masiva din piatra a unui turn (Kirilik Kulesi) din fostul fort (cetate), unde se afla si un mare si frumos parc, Karaali Park.

Spre est de Kaleici - Kalekapisi, se intinde strada Republicii (Cumkuriet), o strada cu doua sensuri despartite de palmieri inalti si grosi, avind pe ambele laturi magazine moderne, restaurante, banci, oficii, hoteluri... Peste drum, spre nord, se intinde, pe stradute, Bazarul orasului – mult asemanator oricarui Mare Bazar din marile oraşe. Zona este un fel de Mare Bazar din Istanbul, cuplat de Str. Istiklal din Pera – un „rai” pentru cei ahtiati de cumparaturi.

Nu departe, spre est (si a doua autogara, locala), este piata de fructe, acolo unde Ataturk Caddesi porneste spre sud. Pe Ataturk Ca., la citeva zeci de metri, se afla al doilea simbol al Antalyei, Poarta lui Hadrian (de fapt, un arc de triumf monumental construit cu ocazia vizitei impăratului in cetate, in 130 AD). De-o parte si alta a Portii sunt doua turnuri, unul roman (spre sud), celalalt selgiucid, bine pastrate. Poarta a fost incorporata in zid, astfel ca a fost descoperita intimplator, in urma unui cutremur, abia in 1956! Acum se coboara trepte de-o parte si de alta a portii: terenul s-a inaltat din acele timpuri cu mai bine de doi metri.

Prin Poarta se intra direct in inima cartierului vechi, Kaleici. De aici incepe un labirint de straduţe inguste, marginite de case in arhitectura tipic turceasca, minunat si viu colorate. Declarata zona de patrimoniu, este interzis sa se construiasca cladiri noi, ci se renoveaza cele vechi. Multe din ele au devenit pensiuni, restaurante, magazine de covoare... Unele sunt chiar frumoase, cu piscine - asa numitele „buticuri". Pretul unei camere este relativ mic, între 20-50TL pe noapte, si e mult mai interesant sa stai in ele decit sa te cazezi la un hotel modern, chiar daca nu au lift. Cele mai multe au acum toate utilitatile (dus, aer conditionat, TV color cu satelit, conectie rapida) si de obicei servesc micul dejun in pret. Distanta pină la Port, plaja si Centru e de circa 10-15 min. Stradutele s-au renovat, fiind pavate cu placi de bazalt sau marmura, cu rigole (acoperite) pe mijloc, dupa modelul antic, sa preia apa ploilor - probabil iarna, ca eu nu am apucat ploaie in Turcia timp de luna, cu exceptia unei averse in Selcuk!

Nu departe de Poarta se poate vedea o ruina interesanta, Korkut Camii si Turnul Scurt (Kesik Minare). Initial un templu roman, a fost transformat in biserica in sec. 6 AD. Apoi, distrusa de arabi, a fost reconstruita de turci ca moschee. Cavalerii de Malta, cind au cucerit zona (pe la 1360) au transformat-o din nou in basilica - dar Korkut, fiul lui Beyazid II Ildirim, a renovat-o ca moschee, care a functionat pina in 1896, cind a fost distrusa de un incendiu (impreuna cu partea superioara, de lemn, a turnului). Acum ruinele sunt incuiate in dosul unei porti din fier forjat, cu un lacat cit o caciula, dar se pot vedea (si fotografia) ruinele - inclusiv cele romane, din marmură.

Restaurantele sunt scumpe in jurul Portului, dar intrind in inima Kaleici, poti intilni bufete si restaurante mai ieftine. Inca mai ieftine sunt cele din bazar sau chiar mai departe de Centru, unde puteti gasi numerpoase locante, bufete, kofteci (produse de gratar), deseori la jumatate pret fata de zona turistica. Aveţi numai grija sa aiba pretul afisat si intrebati pretul inainte de a comanda, ca altfel va jupoaie! Cinstea turcului merge numai pina la comerţ... Cele mai scumpe restaurante sunt insa in port sau pe terasele de deasupra falezei, in parcul Ataturk. E drept, tot aici poti servi produse pescaresti foarte bune.

Antalya nu are mincaruri traditionale specifice, mai peste tot baza este kebabul, în multiplele lui aspecte, si tocanele (guvec), dar are totuşi ceva specific: gemurile. Sunt vestite in intreaga Turcie, facute din diferite fructe naturale si deosebit de aromate – pot fi gasite in bazar. De asemenea, in unele restaurante se serveste un fel de dip, picant, aromat, hibes, pe baza de ulei de ricin, care se serveste cu pide, lahmacun sau legume (proaspete sau puse pe gratar).

---

VIZUALIZĂRI: 7209 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI