Duden Selalesi – cascada care m-a vrajit!

TIPĂREȘTE

Duden Selalesi – cascada care m-a vrajit!

07.09.2011

La inceputul anului 2009 m-am hotarat ca voi merge in Turcia.

Mi-a luat mult sa iau aceasta hotarare deoarece, exact asa cum ma asteptam, 90% din ceea ce se intampla in aceasta tara nu e pe placul meu.

10% - partea frumoasa adica, au reprezentat-o locurile naturale, unele de o frumusete rapitoare as putea spune care, impreuna cu monumentele istorice regasite pe tot cuprinsul Turciei au salvat cat de cat imaginea acestei tari.

O sa ziceti ca ma contrazic: 10 % cu frumusete rapitoare nu se prea potrivesc, este?

Ei bine, ceea ce nu pot eu sa suport in general vorbind, este mizeria sub toate formele ei. Cand vorbim de mizerie pe strazi, Turcia este pe locurile fruntase. Apoi ‘’mizeria’’ oamenilor care incearca tot timpul sa te pacaleasca cu ceva… aici este patria lor! Debandada de pe sosele este un alt gen de ‘’mizerie’’. Apoi faptul ca monumentele cu care se lauda turcii, nu sunt ale lor, AU FOST CONSTRUITE DE ALTII! ei doar le exploateaza… Si chestia asta cu exploatatul, adaugata la stilul oamenilor de a te stresa continuu, de a sta pe capul tau pana faci ca ei, de a cere continuu bacsis… pe mine, recunosc, ma scoate din minti!

Domne’: nu te deranjez, nu ma deranja! Nu te stresez, nu ma stresa! Nu te fur, de ce ma furi?! Cred ca v-ati prins cam unde bat…De aceea spun ca, din punctul meu de vedere, uratul bate cu mult frumosul din aceasta tara!

Ah… inca ceva: nu sunt genul care sa merg intr-un sejur all inclusiv, pentru ca e ieftin si pot sa mananc si sa beau pana nu mai pot. Deh… asta e! Stiu: de aici mi se trage! Dar … nu te pui cu gustul omului, nu?!

Asadar, m-am hotarat sa merg in Turcia pentru ca imi doream sa ajung in Cappadochia, de fapt. Citisem, auzisem si vazusem multe despre acele locuri si eram curioasa sa le vad cu ochii mei.

M-am dus in primavara la targul de turism si am luat toate ofertele de Turcia care includeau aceasta zona, pentru a putea sa-mi fac o impresie.

Pana la urma m-am hotarat sa nu ma duc de capul meu si am ales un circuit. Cu autocarul, evident, alta MARE greseala. 46 de persoane, 46 de mofturi, 46 de idei, 46 de…. de toate!

Ati inteles desigur ca a doua oara, caci era prima data cand faceam asa ceva, pe mine nu ma mai prinde nimeni, chit ca e gratis!!!

Dar cum aveam cate 2 zile, in 3 locuri diferite in care eram de capul nostru, m-am apucat sa caut tot ceea ce se putea despre cele 3 locatii, sa vad cam ce voi face.

Am sa va vorbesc acum despre ce am facut eu in Antalya. Searbad… nu!?Ei… stati asa si astept parerea voastra la sfarsit!

Duden Selalesi!

La faza asta, v-am avut, nu?

Ei bine, ca sa nu va mai tin in suspans, este vorba despre o cascada, cascada Duden. O sa ziceti, ce tot bate campii cu cascada la mare? unde s-a mai pomenit? S-a pomenit! la turci!

M-am interesat la hotel de unde sa iau un autobuz – citisem eu ca asa ajung acolo, spre cascada.

Receptionerul, de parca nu era tara lor si cascada lor (am constatat ulterior ca habar nu avea) m-a indrumat sa merg la o autogara. In afara Antalyei, de unde plecau curse catre alte orase.

Bineinteles ca acolo am fost trimisa la plimbare, cu un alt autobuz evident, pe care evident ca l-am platit, catre o statie aflata, culmea, cam de unde venisem eu! Sa stau acolo si sa astept autobuzul pentru Duden Selalesi. Si am stat, si am stat, si am stat…Veneau 'n' autobuze, cel pe care il asteptam eu, NU!!

Am zis ca poate nu exista… dar nu, nu, nu… sa stau acolo, ca vine, imi spuneau soferii celorlalte autobuze pe care ii abordam in disperare de cauza.

Stiti cum arata un dragon care scoate fum si flacari: eu eram!!

Ceea ce ma enerva, nu era faptul ca asteptam, ci ca nu stiam ce astept, daca am ceva de asteptat si nimeni, dar NIMENI nu putea sa-mi indice sau sa ma ajute cu o informatie.Cred ca nici in limba turca nu ne-am fi inteles, dar in alta limba… pentru ca ei nu stiau despre ce vorbesc… de asta va spun eu ca 90% tara asta nu mi-a placut. Printre altele…

In fine… la un moment dat a venit si autobuzul mult asteptat. Nici nu-mi venea sa cred ca exista!! Exista, va spun eu. Dar, rabdare si tutun! Numai ca eu nu fumez, asa ca am fiert in clocot. Cand m-am asezat pe scaun in autobuz insa, m-am calmat instantaneu.

Drumul care a urmat m-a adus intr-o stare… de imi venea sa plang. Credeam ca am facut cea mai mare greseala cu acest drum. Incepusem sa cred ca informatiile pe care le aveam in minte se refera la altceva. Dar… ce Dumnezeu? eram in vacanta, trebuia sa ma simt bine! asa ca am zis: hai sa vedem cum o fi pana la sfarsit si vorbim atunci.

Un drum printr-un pustiu, asa… pamant uscat, praf, case amarate, oameni saraci… in contrast MAAAARE cu orasul Antalya, care nici el nu e cine stie ce.Oameni saraci…

Si dupa aproximativ o ora, soferul dragut a strigat ceva in limba lui, de unde parca am dedus ceva care semana cu ‘’duden selalesi’’. M-am dus si l-am intrebat ca sa fiu sigura si, DA, ajunsesem. Am coborat.

Deziluzia... e putin spus ca sa definesc ce m-a cuprins atunci. Eram intre niste blocuri, ca sa le zic asa, printre ele cu niste buticuri din acelea din tabla, cu gratii din sarma la geamuri. Nici urma de cascada.

Am mers si am intrebat-o pe vanzatoarea de la cel mai apropiat butic despre Duden Selalesi si mi-a arata cu mana intr-o directie.

Am luat-o intr-acolo. Dupa blocul respectiv, sa fac un soc: un gard imens de plasa ingradea ceva nedeslusit, cert e ca acolo erau plante, intr-o debandada totala. Dar nu mai era nisipul si praful dintre blocuri. Dar nici urma de cascada.

Nu ziceti ca era si o poarta de acces unde a trebuit sa platim un bilet de intrare? Nu m-ar fi socat sa platesc un bilet ca sa vad ceva, dar faptul ca nu intelegeam ce platesc… asta chiar m-a socat.

In fine, inca odata zic, eram in vacanta, ajunsesem pana aici, ce rost avea sa ma mai enervez!? Am platit si am intrat.

Intrarea nu m-a impresionat in niciun fel: un loc asa… unde erau niste mese cu banci, oameni care mancau la mese (ce-si adusesera de acasa – cred ca era picnic la turci), nelipsitele marfuri de tot felul intinse pe jos si o alee care parca m-a indemnat sa o iau pe ea. Si o alee, frumos cimentata si delimitata.

Alta treaba nu aveam decat sa o urmez. s-a dovedit ca am luat cea mai buna decizie si am urmat aleea care facea aproape un cerc, avand capetele la diferenta de nivel, insa.

Am trecut un podet mic, peste o apa mica. Nimic nu prevestea ceva … bun! Dar eram in vacanta, nu? ce? trebuia sa ma enervez?

Asa ca am urmat aleea al carei traseu era cumva in coborare.

Si paraiasul parca a inceput sa se faca mai mare, si parca se auzea o apa curgand…

Pe stanga am lasat 2 terase care puteau sa fie luate in considerare in caz de o eventuala foame…Apoi aleea a coborat catre dreapta! Si, dintr-o data, zgomotul apei a devenit puternic, mai puternic.

Si, dintr-o data, in fata noastra s-a dezvaluit un parc natural de o frumesete fara seaman! Exact ca in basme. Parca treceam in alta lume…Vaporii de apa care se ridicau datorita caderii apei si soarele care era exact unde trebuia, faceau un curcubeu de toata splendoarea!

Duden Selalesi acolo era!!!

Un rau tumultos, cu multe caderi de apa, care mai de care mai spectaculoase. Plante de toate felurile se catarau sau atarnau pe peretii stancosi din jur.

Aleea ne-a condus pana la baza cascadei sau mai bine zis a cascadelor. Acolo era un fel de parculet. Foarte frumos amenajat. Si, ca sa fie tacamul complet, urmand aleea, un tunel sapat in stanca de apa, ne-a condus in spatele caderii de apa! Absolut fabulos!!!

Credeti-ma: peisajul, locurile, totul a fost cea mai neasteptata surpriza pe care o puteam avea in acea zi. Pana si sunetul apei care cadea era perfect!

In acel moment, totul a fost perfect!

Si nici nu mi-ar fi trecut prin cap cu 5 minute mai devreme ca aveam sa fiu iremediabil vrajita de aceasta cascada, la care ajunsesem atat de greu! Dar… obstacolele, fac victoria mai dulce, nu?

Priviti si spuneti si voi daca am dreptate sau nu!

Citisem orarul autobuzului in statia unde coborasem – culmea! aici era un orar! si la momentul potrivit am luat-o inapoi.

Cu parere de rau, va spun sincer, am iesit din lumea aceea verde si turcoaz, de vis si ne-am reintors in lumea prafului si a blocurilor amarate si a oamenilor… parca obositi…

A fost o experienta, cu adevarat, atat prin modul cum a decurs, cat si prin impresiile pe care mi le-a lasat!

Mi-a placut …

Duden (Cascada) Selalesi!!!

Si daca tot am vorbit de cascade, la plecarea din Antalya spre Cappadochia, soferul autocarului ne-a dus intr-un loc unde un alt rau forma o cascada, Cascada Lara, ce se varsa direct in mare!

Si aceasta mi-a placut foarte mult!!!

---

VIZUALIZĂRI: 4609 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI