Croaziera la Kekova-orasul scufundat

TIPĂREȘTE

In vacanta din Antalia, din luna iunie, anul acesta, in cadrul excursiei optionale la Demre-Myra, partea a doua a zilei a fost rezervata unei croaziere cu yachtul la Kekova-Simena. Aceasta zona face parte din regiunea Kas, din provincia Antalia.

Pana in port am venit cu microbuzul cu care am plecat din statiunea Belek, unde eram cazati, la Hotelul Maritim Pine Beach. Am plecat dintr-un mic port, plin de terase la malul marii si de negustori care nu mai stiau cum sa convinga turistii grabiti sa le ofere produsele si serviciile lor. Numai fete bronzate. Era o altfel de Turcie, nu cea pe care mi-o imaginam eu, fiind pentru prima data in aceasta tara.

Aveam ghid turc care vorbea in limba engleza si traducator din engleza in limba romana. Deci pentru aproximativ doua ore, am navigat pe o mare linistita, de o culoare ireala. Ne-am putut bucura de calatoria pe mare, de plaja, pauze pentru innot si de o lectie de istorie in aer liber!

Din port am avut rezervat un yacht, stil mai vechi, care a plecat in larg cu noi, care eram doar 13, plus cei doi ghizi. De acolo, de la bar se putea cumpara sandwichuri rapide, cafea si cateva bauturi racoritoare si alcoolice. Era o zi superba de vara, in adevaratul sens al cuvantulu, iar marea foarte calma. Era munte si mare in acelasi loc! Acum va voi povesti o intamplare, oarecum nostima, pentru ca fiecare croaziera are surpriza ei:

Nici macar nu ne dezmeticisem, furati de peisajul incantator, de pe mare, cand vad un tip strain, cu o infatisare cam ciudata, urcand scarile in spatele yachtului. Nu era din echipajul de pe vas, care ne fusese deja prezentat de catre ghid. Era un strain. Apoi, cu o atitudine de om sigur pe el, facea niste gesture si zgomote in care vroia sa ne sperie, ca un pirate!

Din expresia de pe fata ghidei am inteles imediat ca nu avem de ce ne teme. Si, ca toata lumea sa se lamureasca, ni l-a prezentat pe Iorgos, un renumit fotograf din Grecia, care efectele crizei financiare l-au detreminat sa vina aici, in incercarea norocului. Acest fotograf cu un tupeu grozav, fara sa ne intrebe macar daca suntem de acord sau, ne-a si fotografiat, aproape fara sa-l bagam in seama. Pana sa protestez, deja eram gata fotografiata. Aveam sa constat ca prefera acel loc, unde marea avea o culoare deosebita, lucru care se vede perfect si in poze. Si imediat, dupa ca ne-a facut la fiecare cate o poza bust, a si disparut. Unde? Si cu ce? Atunci am si observat ca tipul din barca care se tot invartea pe langa yachtul nostru, era colegul lui. Si au fugit, probabil spre alte Yachturi cu turisti si sa lucreze pozele. Acest mic eveniment, in care am fost luati prin surprindere de acest personaj, a dat oarecum culoare acestei croaziere! Parerea mea!

Cetatea Simena

Simena este o asezare principala in provincia Lycia. Cetatea am vazut-o de pe vas, iar ghida ne dadea explicatiile necesare la microfon. Este asezata pe un deal, iar in varful ei este, bineinteles-steagul Turciei. Este atestata inca din secolul 4 i. hr. Este un mic port acolo si e plin de terase si de yachturi din toata Europa.

Vin aici pe tot parcursul anului o multime de turisti straini bogati, care se cazeaza la pensiunile din zona portului, unde camerele sunt foarte scumpe. Aceasta zona deosebit de idilica este foarte populara in randul marinarilor, atat pentru interesul istoric, cat si pentru frumusetile cu care natura a fost foarte generoasa aici. In port, la terase se serveste mancare turceasca, din care la loc de cinste sunt preparatele din peste proaspat.

Se poate ajunge sus, la cetate, pe langa debarcader, urcand prin spatele caselor.

In evul mediu, cetatea Simena a fost folosita in scopul de a se apara de atacurile impotriva piratilor. Urme care dateaza din acea vreme au mai fost gasite aici in zona portului-un sarcofag vechi din secolul IV i. HR, . cat si ruinele bailor publice de pe vremea romanilor. De asemenea, mai este si astazi un mic teatru, cu scaunele sapate-n piatra, cu o capacitate de 300 de locuri, fapt ce ne duce cu gandul la ideea ca orasul de aici a fost unul mai mic. Au mai fost descoperite si alte morminte lyciene.

Mi-a placut mult imaginea portului, plin de ambarcatiuni si a cetatii sus, pe deal, cu steagul fluturand in vant! Dar si povestea ei.

Kekova-orasul scufundat

Despre insula Kekova stiam de la ghid ca a fost candva, lipita de continent, dar datorita miscarilor tectonice, de demult, de-a lungul secolelor, s-a desprins si s-a format o insula, iar orasele antice au fost scufundate, mai precis in urma cu vreo 2 mii de ani. Jumatae din orase sunt sub apa si alta jumatate sunt sus.

Kekova a fost candva un port maritim, unde se facea comert cu grecii si acest lucru a trezit intersul piratilor. Acum este o zona de interes arheologic si este nelocuita. In urma activitatii geologice, sub forma de cutremure, s-au facut modificari in zona, iar acest lucru a facut ca terenul sa se scufunde la aproximativ 6 metri sub nivelul marii. Kekova dateaza din secolul V, din vremea cand Lycia era un important regat. Era foarte bine fortificat, sa nu fie vulnerabil in fata atacurilor de pirati.

Ce am vazut? Grote si stanci. Multe ruine lyciene misterioase: case cioplite in piatra, scari, pereti, fara acoperis, urme ale portului, bazine pentru apa, etc. Trist! Inceracam sa-mi imaginez cum era viata lor atunci. Cu siguranta era grea.

In aceasta zona este interzis innotul si scufundatul, din cauza ca unii turisti au gasit pe fundul marii diverse obiecte importante si vechi, amfore, etc, pe care si le-au laut acasa ca suveniruri.

Kekova a fost locuita si de italieni, cu care Turcia a disputat acest teritoriu, pana in anul1932, cand a devenit teritoriu turcesc. Iar din anul 1999 este declarata zona protejata!

Dupa ce am trecut de zona interzisa pentru innot, am oprit intr-un loc frumos si linistit, unde nu mai treceau nici salupe si nici yachturi si cine a dorit a putut sa innoate in apele cristaline ale Mediteranei. Cine nu, la plaja! Pe tarm se vedea un fel de debarcader simplu si niste scari. Alaturi pasteau o turma de capre. Cred ca era o stana, dar nu sunt prea convinsa, In rest, nici un om.

Dupa aceea, sedinta foto. Cand pauza de innot s-a terminat, ne-am intors din nou in portul de unde pleasem, cine credeti ca ne astepata in port? Iorgos, cu fotografiile noastre. Costau doar 2,5 euro bucata si poza era montata frumos in mijlocul unui asa zis tablou, facut din mici imagini din vederi care ilustrau cele mai importante obiectivele turistice din Provincia Lycia. Eu mi-am cumparat-o, dar sotul nu, ca a lui nu era acolo a lui, iesise cu ochii inchis :) !

A fost o croaziera frumoasa si intereasanta. Prima din Turcia. Vacanta de anul acesta din Antalia, o voi asocia mereu cu aceste trei denumiri: Demre, Mira, Kekova!

---

VIZUALIZĂRI: 10197 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI