La 'allinclusive' in Turcia, in extrasezon

TIPĂREȘTE

Hotel Crystal Paraiso Verde… AmFostAcolo 3 nopti, dar, contrar obiceiului, nu eu l-am ales… Caci daca l-as fi ales, m-as fi felicitat din toata inima!

Despre excursia in Turcia (obiectiv principal: Capadochia) v-am povestit deja cu amanunte (vezi impresii, vezi impresii, vezi impresii, vezi impresii). Am ramas datoare cu descrierea “dormitoriilor”; numitorul comun e “mai mult decat decente”, ceea ce m-a determinat sa cred ca agentia organizatoare se respecta si isi respecta clientii, (ceea ce probabil ca maine o sa-i sun pentru urmatoarea aventura :), …dar sa divagam cat mai putin…)

Hotel Crystal Paraiso Verde se afla situat in Antalya, mai precis in Belek, si face parte dintr-un mare lant hotelier turcesc de 4 si 5 stele, numit (cum altfel?) Crystal Hotels. In sens si mai larg, apartine multimii formate din peste 1100 de elemente (hoteluri) din zona Antalya, din care mai mult de jumatate de 4 si 5 stele, majoritatea marjand pe popularul concept “all inclusive”, cu adaptarile de rigoare: familii cu copii/ cupluri/ luna de miere/ golf etc.

Am aterizat in Antalya intr-o dupa-amiaza, la un sfarsit de noiembrie (unii dintre noi sperand putin ca vom pacali vremea, asa cum se mai intamplase si alte dati, dar…). Am poposit o noapte la hotelul de vi l-am pomenit, urmand ca a doua zi sa plecam mai departe spre marea aventura, “cucerirea” miticului taram din inima Anatoliei numit Capadochia! De la aeroport pana la hotel am facut aproximativ 50 de minute cu autocarul, asa ca n-as putea sa va explic cum anume ati ajunge daca ati veni pe cont propriu; bine, mai putin probabil acest scenariu, stiu ca majoritatea sejururilor “la mare in Turcia” se achizitioneaza prin agentii, deci se presupune ca baietii vor avea grija si de atari amanunte...

Lobby-ul hotelului este un spatiu de sine statator; daca ar trebui sa-i facem o prezentare rezumata la doar 2 cuvinte, aceasta ar suna cam asa: gresie si lumina! Daca am avea voie sa mai adaugam detaii, am putea sa descriem decoratiunile orientale de pe tavanul urias, imensul aranjament floral din mijlocul incaperii, remarcabilul candelabru de…cristal, ati ghicit! si multe alte briz-briz-uri. Aspect general pozitiv. Cazarea grupului format din 30 de persoane s-a desfasurat pe parcursul a 10-15 minute, gratie destoinicului ghid pe care l-am avut, desavarsit in arta de a elimina timpii morti (marturisesc ca de asta imi era cel mai mult teama, sa nu trebuiasca sa ma mosmondesc dupa unul si dupa altul). Ozy (ghidul) ne-a colectat inca din autocar pasapoartele, le-a transmis la receptie, unde inscrisurile din acestea au fost confruntate cu cele dintr-o lista pretiparita, s-au distribuit apoi cartelele de la camere si… that’s it! am fost condusi spre corpul 1 al complexului, unde ne-am instalat comod in camerele alocate.

Spatiile de cazare sunt in numar de 8 cladiri de 4 niveluri plus mansarda, dispuse pe 2 siruri, 4 cate 4 in spatele “receptiei”, de-o parte si de alta a unei alei de promenada. Totul intr-o imensa gradina exotica, inca verde si inflorita in luna noiembrie. Plaja se afla la vreo 500 de metri de zona receptiei, n-am apucat sa ajungem nici in prima etapa a cazarii noastre la acest hotel (am ajuns seara si a doua zi dimineata am plecat destul de devreme), nici in a doua etapa, la intoarcerea din Capadochia, cand am mai petrecut aici inca 2 nopti. In grupul nostru, toti turistii au fost cuplati de buna voie si nesiliti de nimeni in perechi, deci fiecarei “echipe” i s-a repartizat cate o “dubla”. A noastra a fost “tripla”, nu stiu daca ceilalti au beneficiat de acelasi lucru. Probabil in ideea ca de obicei oamenii vin la acest hotel “la mare” si de obicei oamenii sunt familii cu copii. Oricum, pentru 2 adulti si 1-2 copii, chiar si mai marisori, camera e absolut ok. In rest, clasic: 2 paturi de o persoana unite si inca unul, tot de o persoana (acoperite de frumoase cuverturi de culoare turcoaz), despartite de noptiere; pe peretele opus, o comoda pe care se afla televizorul LCD (nu ma intrebati de programe, aproape daca stiu ce programe prinde ala de-l am acasa!), pe comoda tot felul de pliante de prezentare; oglinda in spatele comodei; mini-refrigerator si cam atat. Pe balcon, 2 scaune din acelea din plastic impletit care imita ratanul si o masuta. Pe hol, dulapuri incapatoare, cu spatiu de umerase si cu rafturi, cu papuci de unica folosinta si halate de baie. Baia contine chestii care se afla de obicei in baie: cada, tron si chiuveta in principal, prosoape mari si prosoape mici, precum si ceva consumabile. Totul curat si functional.

Restaurantul principal este o imensitate de “hala”, formata de fapt din 3 zone. In cea din mijloc gasiti buna parte din oferta culinara, dispusa pe sectiuni: salate, supe, feluri principale, sushi, deserturi, fructe. N-o sa insir acum cate sortimente se gaseau in fiecare sectiune, va spun doar atat: foarte multe. Imposibil sa fi existat cineva care sa nu-si fi gasit macar vreo 10 feluri care sa-i fie pe plac! Si in acest spatiu din mijloc se afla mese si scaune, dar cele mai multe le gasiti in cele 2 “anexe” dispuse de-o parte si de alta a zonei pe care v-am descris-o, la fel de mari ca si aceasta, numite “Restaurantul Italian” si “Restaurantul Asiatic”, diferentiate intre ele prin ceva decoratiuni specifice. In “zona italiana” erau si niste neni simpatici care faceau sub ochii turistilor tot felul de bunatati mirositoare, cum ar fi pizza turceaca si toate neamurile de gratare. Alti neni simpatici veneau la mese si te imbiau sa-ti “stropesti” bucatele alese cu tot felul de lichide, pe care insa trebuia sa le platesti; ni s-a explicat ca, in extrasezon, practic restaurantele hotelurilor de pe litoralul turcesc “isi scot parleala” din vanzarile de bauturi. Daca asta e regula jocului, pai… am intrat si noi in hora! , desi –repet- nu eram obligati. Restaurantul detine si o terasa in aer liber destul de incapatoare, probabil arhiplina pe vreme frumoasa, acum in stapanirea zecilor de pisicute “rezidente permanente”.

De la terasa ai o priveliste minunata spre imensa piscina a complexului, dotata cu tobogane, asa cum am inteles ca se prevede. A doua zi dimineata am facut o scurta vizita in zona, pe o ploaie marunta si rece, vizita pe care am re-editat-o la intoarcere, cand ne-am cazat a doua oara la acest hotel si cand vremea era ceva mai induratoare cu noi, beneficiind de un minunat rasarit de soare dintre palmierii de langa piscina! Ocazie cu care am colindat mai mult si am descoperit si “amfiteatrul” unde vara se desfasoara spectacolele de animatie. Mai exista o mica piscina si in spatele complexului, “departe de lumea dezlantuita”, numita chiar “relax pool”.

Din lobby, se coboara la subsol catre alte facilitati ale hotelului: piscina interioara (disponibila, evident, in orice sezon, dar eu una n-am folosit-o), zona spa, sala de fitness, coaforul, cinematograful, sala de conferinte si cabinetul medical. De fapt, n-am utilizat niciuna din cele de mai sus, doar le-am zis: “Hello! ” si-am plecat.

Era sa uit: pentru cei impatimiti, exista si o sala de “pacanele”, am zarit ceva de genul printr-o usa deschisa.

Asadar: daca va place genul, nu cred ca va plictisiti o saptamana la acest hotel (eu as muri dupa 2 zile!). Iar daca nimeriti, ca si noi, in extrasezon, in cadrul unei excursii organizate, va fi o cazare mai mult decat decenta, in care nu veti petrece insa prea mult timp si deci nu veti apuca sa va bucurati pe deplin de tot “peisajul”!

---

VIZUALIZĂRI: 4882 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI