Kom Ombo - timpurile ultimilor ptolemei

TIPĂREȘTE

Departe, în Sud, în apropiere de Assuan, privirea se agaţă de ţărm odata cu vaporul care taie apele pentru a se aşeza mai bine în curenţii care îl vor duce spre acostare. Kom Ombo este un templu mic în comparaţie cu marile ansambluri sacre din Egipt. Având însă o importanţă bine definita în mitologia egipteană. 1000 km despart acest loc de Mediterana. În limba egipteană antică cetatea era numita Nubt, adică oraşul lui Dumnezeu.

Pătrundem dinspre profan spre realitatea sacră prin lumea subterană; la propriu şi la figurat. Este vorba despre acel univers care îngăduie înţelegerea materialităţii nemuririi prin descifrarea tainelor conservării trupurilor. Crocodilii, bătrâni de mii de ani, se aşează parcă într-o procesiune a mumificării. Egiptenii supuneau complexului proces de mumificare şi animalele pe care le considerau sacre sau care întruchipau zeităţi importante. Iar crocodilul sacru, aici la Kom Ombo, era zeul Sobek. Formele de sacralizare se compuneau din veneraţia de care beneficia crocodilul şi culminau cu tratamentul deosebit de care se bucurau reptilele şi după moarte. În traducere liberă Kom Ombo înseamnă dealul de aur sau înălţimea pe care este adăpostit aurul.

În şiragul cetăţilor şi templelor aşezate pe valea Nilului, Kom Ombo este un sanctuar tânăr. Doar 2100 de ani ne despart de temeliile zidirii aşezate în felul în care arată templul din zilele noastre. Există câteva particularităţi care conferă acestui spaţiu sacru caracterul de unicitate. Aflată la răspântia trecerii caravanelor de la răsărit spre apus şi a ambarcaţiunilor comerciale de la Sud spre Nord, localitatea Kom Ombo a avut de la începuturile sale un rol important în peisajul dezvoltării arhitecturii societăţii egiptene.

Cetatea a devenit înfloritoare mai ales în perioada dinastiei Ptolemeilor. Faraonii de neam grec au ridicat şi înnobilat templul zeului Sobek în locul rânduit pentru venerare înca din timpurile lui Tutmosis al III-lea şi ale reginei Hashepsut. Unicitatea acestui templu este particularizată prin faptul că asezământul de cult este conceput şi construit în chip dual.

De fapt există doua temple pereche aliniate simetric de la intrare şi până la ultima incintă. Partea de sud a templului de la Kom Ombo este dedicată zeului crocodil Sobek, divinitate a fertilităţii şi creator al lumii împreună cu Hator şi Honsu. Partea de nord este închinată zeului şoim Horus, vestitor al războiului şi protector al vânătorii, idol cu un cult evidenţiat înca din perioada predinastică şi cu o ascensiune de excepţie în panteonul egiptean, prezent în viaţa Egiptului antic până în timpurile greco romane.

Legenda istoriseşte că zeul şoim fusese născut de zeiţa Isis în Delta Nilului pentru a fi ascuns şi ferit de răzbunarea lui Seth, fratele mamei sale. Personificat şi ca zeul soare, Horus domnea peste cer şi astre, fiind protectorul personal al faraonului, iar în anumite epoci, chiar personificarea faraonului. Horus se personifica drept Osiris după moarte iar aceasta ambivalenţă devenea atribut al ubicuitatii, puterea sa răsfrângându-se peste două lumi în care zeul era simbolul vieţii fără de sfarşit … lumea de pe pământ şi cea din realiatea de dincolo de viaţă. Ipostazele pereche ale faraonului aşezat în compoziţii iconografice alături de zei erau mai mult decât fireşti dacă ţinem cont de faptul că regele se bucura de cinstirea acordată unui zeu iar ritualurile întreceau în solemnitate orice imaginaţie.

Încoronarea lui Ptolemeu al VI-lea Philometor sculptată în relief în sala hipostilă descrie fastul existent la curtea regală. Dincolo de hieratismul scenelor transpare voluptate şi bucuria de a trăi. Trupurile femeilor devin podoabă în piatră, urmarite de dalta care contureaza cu atenţie anatomică detaliile. Scenele sugerează deopotrivă clipa apoteotică şi spiritul epocii ptolemeilor. Senzualitatea devine apanaj al sacrului iar sânii dezgoliţi oferă nudităţii valenţe ceremoniale. Lipseşte din naraţiunea pietrei doar mişcarea, dansul sau frenezia vremurilor când faraonii erau zei si cadânele îşi răsfirau vălurile în sunet de ţitera.

La începutul celui de-al II-lea secol i.d. Hs dinastia greacă a faraonilor adoptase aproape integral obiceiurile curţilor regale ale imperiilor de odinioară. Chiar şi căsătoriile între frate şi sora devenisera obicei al grecilor descendenţi ai diadohilor lăsaţi moştenitori de Alexandru Macedon. Incestul nu era considerat sacrilegiu ci o masură firească pentru conservarea sângelui regal. Cultul zeului Sobek era înfloritor în Sudul Egiptului, zeul crocodil fiind considerat patron al armatei faraonului şi simbol al autorităţii regale.

În mituri, Sobek apărea din apele haosului primordial pentru a crea lumea. În multe localităţi existau amenajate bazine pentru bunăstarea crocodililor care îşi consumau fără de grijă viaţa, asteptând obştescul sfârşit, după care, mumificaţi, rămâneau obiect al venerării. Eforturile materiale şi umane se consumau vreme de aproape trei luni pentru a reuşi ceea ce, daca acceptăm o licenţă, am putea numi…”aducerea la viaţă” a unei mumii. Despărţirea de Kom Ombo pe ape se face asemenea sosirii, reintrând printr-un ocol larg în voia curenţilor marelui fluviu.

Întipărim în suflet, ca într-un jurnal, şi amintirea faptului că în micul oraş din apropierea Assuanului a fost episcop nimeni altul decât Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea, veneratul pontif polonez devenit simbol al Bisericii Romane în cel de-al XX-lea veac al erei creştine. Karol Wojtyla a fost aici episcop între anii 1958 şi 1963 străbatând aceste locuri şi culegând roade pentru suflet din mareţia civilizaţiei egiptene.

Şi, cu siguranţă, în fapt de liturghie şi de jertfă fără de sânge, prelatul Karol va fi rostit de la amvon:”In principio erat verbum…”…. la început era Cuvântul. In principio Aegyptos…s-ar tălmăci în latineşte parafrazând acel... LA ÎNCEPUT…din primele versete ale Evangheliei Apostolului Ioan. Imuabilă, rostirea autorului Apocalipsei este asemenea unei peceţi sub care este ferecat darul inţelegerii lucrurilor esenţiale ale existenţei. “La început a fost Cuvântul…şi Cuvântul era la Dumnezeu…şi Dumnezeu era Cuvântul!”

Review republicat din blogul personal

---

VIZUALIZĂRI: 3556 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI