O noapte la Caravanserai

TIPĂREȘTE

Am relatat in cateva rewiev-uri ultima vacanta in Turcia si cele vazute pe drumul Istanbul – Kusadasi – Fethiye si retur.

Revin aici cu relatarea unei cazari neobisnuite pe care am avut ocazia sa o cunosc la Kusadasi. In sejurul litoral ne-am oprit pentru prima data la Kusadasi desi locul nu ne atragea in mod deosebit, dar am gasit un hotel de 3 stele cu demipensiune la un pret foarte bun. Motivele sederii la Kusadasi au fost necesitatea unei pauze pe drumul de la Canakkale la Fethiye, dar si locatia utila pentru a vizita Efesul si Pamukkale, aflate la cate 1 ora sau 2 de mers pe sosea.

Daca in prima saptamana petrecuta la Kusadasi am stat asadar la hotel Sozer, o locatie fara pretentii dar excelent amplasata pe malul marii in fata portului cu marina, la intoarcerea de la Fethiye am ales sa oprim o noapte la Hotelul Caravanserai. Cand am facut prima rezervare pentru saptamana petrecuta la plaja si vizite vazusem hotelul liber la rezervare, dar era mai scump decat celalalt si doar cu mic dejun, asa ca am amanat decizia pana la sosirea la fata locului.

Si astfel, intr-una din plimbarile pe faleza mare din statiune, am dat in drumul nostru, langa port, vis-a-vis de terasele si restaurantele de langa bazar, de hotelul Caravanserai. Am intrat am facut o tura prin curte si ne-am hotarat sa rezervam pentru o noapte la intoarcerea spre Istanbul peste 2 saptamani, cand reveneam de la Fethiye. Ceea ce s-a si intamplat cand ne-am intors la hotelul ales in cele din urma.

Si bine am facut, caci acesta este una dintre cele mai interesante locatii in care am stat in variatele noastre vacante, ultimele 10 petrecute in afara tarii. Asa cum spune si denumirea, mai exact in turca Hotel Kervansarayi, cladirea este un vechi caravanserai, construit de vizirul turc Mehmet Pasa in 1618, pe ruta calatorilor orientali ajunsi aici pe malul marii.

Constructia este o adevarata cetate de piatra, cu o curte interioara larga, in care altadata poposeau caravanele de camile si calatori beduini, acum transformata intr-o gradina luxurianta in aer liber. In jurul ei este o constructie ampla, cu parter si etaj, ale carei incaperi au fost reamenajate si transformate in camere de hotel si restaurate, baruri, mini-expozitii etc. Seamana intrucatva cu Hanul lui Manuc din Bucuresti, dar cu ziduri de piatra si culoare largi la etaj.

Noi am primit 2 camere la etaj pentru cele 4 persoane, de la o receptionera simpatica si amabila care vorbea pe langa turca si engleza, franceza si italiana, si destul de bine. Am urcat cu cele 2 chei in cautarea camerelor, dupa ce am capatat informatia sa nu cautam numere, ci numele camerelor, numite fiecare altfel. Am urcat pe coridorul de la etaj, care mi-a amintit de manastirile filmelor cu spadasini de odinioara, si am regasit cele 2 camere alaturate, cu placutele numelor deasupra usilor.

Camerele sunt mici, construite acum 400 de ani, si din ele s-a mai stramtat o parte transformata in baie-toaleta, dotata cu toate cele necesare unui hotel de 4 stele, chiar daca nu are nicio clasificare explicita. Incaperile sunt mai mult inalte decat spatioase, si mobilerul curat destul de vechi, dar bine intretinut, noi erau lenjeria, prosoapele si celelalte accesorii. Camera avea in dotare si telefon, televizor HD si cablu internet, pe care le-am si folosit cu succes.

La fel de neobisnuita ni s-a parut fereastra, mare aproape cat o usa, intr-un perete de aproape 1 m grosime, unde puteai dormi lejer, dar blindata cu niste gratii uriase, care ne-a dus cu gandul la haremurile de altadata. Doar ca ferestrele astea dadeau in afara, spre bazarul localitatii, la fel de pitoresc precum hotelul.

Am avut sansa ca in seara cazarii gradina si restaurantul hotelului sa gazduiasca un spectacol traditional, pe care l-am vazut gratis de pe terasa de la etaj a hotelului, asezati comod pe fotolii. Asta in timp ce saracii spectatori platitori stateau inghesuiti la niste mese ca de cantina si mancau din farfurii si cu tacamuri de plastic. Dar spectacolul a fost frumos, cu dansuri si cantece orientale, cadine si dervisi rotitori, pe care i-am admirat pana a inceput programul international, intre care si o veche melodie romaneasca interpretata destul de bine, poate chiar de o romanca.

Suplimentar, atmosfera aparte a locului a fost reluata dimineata, cand cantecul muezinului de la moscheea din apropiere ne/a trezit, in locul ceasului de la telefonul mobil oprit, iar larma negustorilor din bazarul de langa hotel a completat spectacolul sonor al ambiantei vechi/orientale.

Micul dejun de dimineata inclus in pret l-am savurat in gradina interioara de la parter, printre leandri si palmieri, si am gasit o mancare consistenta si indestulatoare, servita cu eleganta si stil.

Desigur, hotelul nu este recomandabil unui sejur la mare, camerele sunt inghesuite, fara dulapuri sau alt mobilier necesar, si nici balcoane de sedere sau uscat costume de baie, depozitat chestii de plaja etc. Insa pentru o noapte ni s-a parut o alegere foarte inspirata, cladirea pastrand si redand destul de bine parfumul epocilor vechi si atmosfera de caravan-serai a locului. Il recomand turistilor curiosi sa cunoasca experiente noi si inedite, ca o locatie curata si decenta, dar fara pretentii de lux sau desfatare, pe care le pot gasi insa in noile resorturi de carton si plastic ale hotelurilor all-inclusive de care Turcia e plina.

Si pentru lamurire, adaug cateva imagini grabite care incearca sa arate cate ceva din locul descris. Pe care va invit sa il vizitati daca sunteti curiosi sa vedeti locuri si lucruri noi si deosebite.

---

VIZUALIZĂRI: 2651 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI