India - un tinut fascinant!

TIPĂREȘTE

In luna ianuarie a acestui an am avut ocazia sa vizitez India - mareata, fabuloasa si incredibila Indie. O prietena buna care isi luase un an sabatic sa se plimbe prin lume isi incheia calatoria cu India, Nepal si Sri Lanka. Am ales s-o insotesc in India.

Excursia organizata a Iuliei in India incepea in New Delhi pe 21 ianuarie, cuprindea nordul Indiei + Nepal si se incheia pe 18 februarie tot in Delhi. 21-23 ianuarie avea program liber in Delhi, iar pe 23 ianuarie plecau in circuit. Ne-am hotarat sa vizitam impreuna Mumbai, Goa si Delhi, urmand ca pe 23 ianuarie Iulia sa plece in circuit, iar eu sa ma intorc acasa. Programul a fost urmatorul:

•L 9ian: plecare Bucuresti – Mumbai, escala Istanbul, sosire Ma 10 ian, ora 4.15 (pret 750Eur/pers)

•Ma 10 ian – Vi 13 ian: Mumbai (hostel 41$ camera/noapte)

Hotel Anjali Inn - click aici

•Vi 13 ian: avion Mumbai – Goa ora 22.10-23.05 (pret 39Eur/pers)

•S 14 ian – L 16 ian: Goa (hotel 18Eur camera/noapte)

Hotel Paradise Inn – click aici

•L 16 ian: avion Goa – New Delhi ora 20.40-23.05 (pret 91Eur/pers)

•L 16 ian – D 22 ian: Delhi (hotel 19Eur camera/noapte)

Hotel Singh Empire - click aici

•Ma 17 ian: Delhi – Jaipur (13.40-14.20)

Hotel Pearl Palace - click aici

•Mi 18 ian: Jaipur – Delhi (20.10-21.10), pret avion 93Eur

•J 19 ian: Agra cu trenul – durata calatorie =2h (plecare la 6.15 din Delhi si la 20.30 din Agra) - (pret bilet 13Eur)

Deoarece excursia Iuliei includea Agra si Jaipur am vizitat singura aceste orase. Era pacat sa merg in India si sa nu vad Taj Mahal-ul si Orasul Roz. Va intrebat probabil daca am fost singure si pe cont propriu. Raspunsul este: DA! Si da este SAFE! M-am simtit mai in siguranta decat in multe orase din Europa! Am mers pe strazi la 5 dimineta si seara tarziu fara nici o problema!

O sa incep povestirea mea cu cateva lucruri despre India.

India are capitala la New Delhi si 23 de limbi oficiale (cea mai folosita fiind hindi), dar peste 200 de dialecte vorbite, asa ca multi indieni se inteleg intre ei in engleza. Populatia este predominant hindusa, dar se gasesc si multi musulmani, crestini, sikh, budisti, jainisti, zoroastrieni, evrei, bahá'ís, hare krisna si altii – mare parte din ei am invatat si noi sa ii recunoastem dupa port...

Este a saptea tara din lume dupa suprafata si a doua ca populatie (dupa China), avand 1,2 miliarde de locuitori. Moneda locala se numeste rupie.

In secolul XVI au aparut colonistii europeni, britanicii, francezii si portughezii. Pe la 1850 cam toata India era sub control britanic, cu doar cateva zone portugheze si franceze de-a lungul coastelor. In urma unei indelungate lupte pentru independenta condusa de Mahatma Gandhi India si-a castigat independenta in 1947. Totusi, s-a stabilit separarea populatiei musulmane intr-o noua tara, Pakistan, formata din Pakistanul de Vest si de Est, ce au devenit apoi Pakistan si Bangladesh. Si, in ciuda convingerii ca non-violenta este calea, mutarea hindusilor din Pakistan in India si a musulmanilor din India in Pakistan s-a finalizat cu moartea a peste 500.000 de oameni si migrarea a circa 14 milioane.

In zilele noastre, India este una din cele mai mari puteri economice, cu o economie in crestere accelerata si care lupta sa se modernizeze. Cel putin asa scrie in toate ghidurile...

Aici toata lumea are iPhone, inclusiv soferii de tuk-tuk (ricsa) care nu stiu sa citeasca...

Pe cei care vor sa viziteze India ii sfatuiesc sa citeasca inainte despre aceasta tara, sa se documenteze pentru a nu avea un soc la coborarea din avion... In ceea ce ma priveste am citit ghidul National Geografic, am devorat informatiile turistice de pe site-urile indiene si am citit blogurile pe care le-am gasit in Romania. In carti si pe site-uri gasiti informatii turistice, iar pe bloguri informatii practice. Trebuie sa fiti pregatiti pentru ca nu se compara cu Europa, este vorba de alta cultura, alte obiceiuri, religie, comportament, totul este diferit. Daca mergi intr-o excursie organizata vezi obiectivele turistice importante, dar contactul cu oamenii este minim si nu poti sa-ti faci o idee despre incredibila Indie. Pe cont propriu contactul cu oamenii este inevitabil. Trebuie sa fi pregatit pentru asta, altfel iei primul avion si te intorci acasa. Eu am vrut sa vad aceasta tara, sa-i cunosc oamenii, sa vad cum traiesc.

Cum sunt oamenii Indiei? Barbatii sunt draguti si comunicativi, vorbesc engleza, au telefoane mobile de ultima generatie cu camera foto pentru a face rapid poze cand calatoresc. Cand mergi pe strada inevitabil te „agata” cineva sa te intrebe ce faci, de unde esti, cat stai si daca iti place India. „I love India! ” este un slogan care apare pe diverse suveniruri si pe care localnicii il rostesc cu mandrie si o candoare de invidiat! In India nimeni nu se grabeste. Poate din cauza caldurii lumea si timpul se misca mai incet. Daca vrei sa obtii ceva rapid, no way! Totul se face in ritmul lor. La biroul de informatii turistice din Mumbai pe care l-am gasit dupa 1h de cautari, desi aparea pe harta turistica si am intrebat si cativa localnici (care mai rau ne-au incurcat!), am stat 1h si n-am aflat nimic important, desi am sporovait non-stop cu 2 angajati de acolo. Cand am iesit ne-am dat seama ca ne-am ales cu cateva harti si pliante, dar nici-o informatie utila! Le povestisem ce am vazut si ce am vrea sa mai vedem, iar sfatul lor a fost sa inchiriem un taxi!

Toti cei pe care-i intrebi pe strada cum sa ajungi intr-un loc te indruma gresit pentru a te determina in final sa iei o ricsa sau un taxi! Scopul lor este sa te faca sa cheltuiesti bani. In mintea localnicilor turistul este un sac cu bani care trebuie cheltuiti in tara lor. Asta inseamna profit pentru India, implicit pentru ei. Deci feriti-va cat puteti de indicatiile indienilor! Daca vrei sa mergi pe jos sa explorezi o zona, toti soferii de ricsa si bicicleta se opresc sa te intrebe daca nu vrei un taxi, ca te duce el! Cand chiar vrei sa mergi pe jos la un obiectiv turistic aflat la 15-30min de mers pe jos, chestia asta te deranjeaza pentru ca fiecare oprire inseamna o alta discutie, ce faci, unde mergi, de unde esti si de ce nu vrei sa te duca el cu ricsa ca e ieftin – asta inseamna sa te opresti din drumul tau ~10 min si daca gasesti 3 din astia in drumul tau, cele 30min se transforma in 1h! Ca sa nu mai spun de starea de spirit pe care ti-o induc conversatiile astea repetitive! Daca ai parte de 5 conversatii din astea zilnic, 2 saptamani...

Cum ne-am descurcat noi? La inceput ni s-a parut dragut, ce oameni prietenosi si ospitalieri, apoi ne-am dat seama ca urmaresc sa munceasca cat mai putin pentru banii pe care-i primesc de la noi, sa petrecem cat mai mult timp in trafic, sa nu vedem tot ce ne propus pentru ca asa o sa avem motiv sa stam mai mult in tara lor! Aveam de stat 2 sapt aici si doream sa ne simtim bine si sa vedem cat mai multe! Asa ca ne-am formulat cateva propozitii standard din care sa reiasa clar ca nu dorim ricsa / taxi, iar pentru cei f. insistenti un „No, thank you! ” si o privire pe masura au fost suficiente sa ne lase in pace. De asemenea, cand eram abordate faceam cu schimbul ca sa ne enervam cat mai putin si sa pierdem cat mai putin timp in discutii inutile!

Nu va lasati pacaliti de amabilitatea si ospitalitatea indienilor. Scopul lor este sa va faca sa cheltuiti cat mai multi bani. In Delhi am intrebat la hotel de Ho-Ho bus (un bus turistic ca in orice capitala europeana – city sightseeing) si ni s-a spus ca vine rar, nu respecta programul si ca ar fi mai bine sa luam un taxi. Citisem ca acest bus face turul orasului si tot cautand prima statie a Ho-Ho busului (cu informatiile gasite pe internet) am gasit un birou de informatii turistice si am intrat sa intrebam despre el. Tipul de la informatii ne-a privit cald si a inceput cu intrebarile obisnuite (cat stam, ...). Am incercat sa ocolesc interogatoriul obisnuit si l-am intrebat direct unde este statia Ho-Ho busului. Dintr-o data a devenit distant si mi-a spus ca mai bine iau un taxi, ca distantele sunt mari, iar Ho-Ho busul nici nu circula in acest moment. Harta promisa la inceputul discutie s-a transformat intr-o copie xeox alb-negru, asa incat am iesit asa cum am intrat. Dar reusisem sa scurtez discutia de la 30min la 5min! Era un progres dupa 10 zile in India. Invatasem sa spun ce doresc si evitasem interogatoriul de inceput fara sa ma simt nepoliticoasa! In fond e timpul meu si doresc sa-l petrec asa cum imi place! In hotelul din Delhi era un reprezentant al unei agentii turistice care aborda turistii noi veniti si le recomanda excursii scumpe cu taxiul la Agra si Jaipur. Cand a auzit ca am luat bilet de tren pentru Agra mi-a spus ca mai bine anulez biletele si iau un taxi – ca e mult mai comod! Vazand ca nu-i urmez sfatul mi-a intors spatele si mi-a dat cu lehamite o harta!

Am gasit Ho-Ho busul care costa 300Rp (6$) si biletul era valabil 2 zile si circula de la 8.30-20.00 – SUPER, nu? Frecventa era de 30min. Asta comparativ cu taxiul care costa aprox 1500Rp (30$) /zi!

De unde aversiunea agentiilor de turism fata de Ho-Ho bus? Busul apartine administratiei locale si agentiile de turism nu au nici un castig direct; din cei 1500Rp traieste agentia de turism si angajatii ei + soferii de taxi; acestia nu sunt fac parte din agentie, sunt angajati punctual. Deci Ho-Ho busul „omoara” business-ul local al agentiilor de turism!

Pana acum v-am povestit despre barbati. Toti cei care te opresc pe strada, conduc ricsele, ciclo-ricsele, taxiurile sunt barbati. La hotel personalul este de sex masculin. Chiar si la bucatarie! Cei care vand si gatesc pe strada sunt tot barbati! Singura exceptie a fost la hotelul din Goa unde erau 2 receptionere!

Femeile sunt in general imbracate ca tigancile de la noi, machiate strident si f. grase. De asemenea poarta multe bijuterii. Am citit undeva ca nu se spala dimineata, dar in schimb sa machiaza. Au fost si cateva exceptii femei elegante imbracate in saree!

Femeile nu le-am vazut muncind pe strada, le-am intalnit la obiectivele turistice vizitand alaturi de barbati si copii asa ca am tras concluzia ca dupa ce se marita stau acasa, fac mancare si au grija de copii. Sunt timide cu strainii, se impingeau unele pe altele cand ne cereau sa facem poze cu copii lor! M-am simtit ca in copilarie cand mergeam cu parintii pe litoral si veneau fotografi cu maimute pe plaja care te ispiteau sa faci poza cu maimuta lor; parca aud cum spuneau „Faceti poze cu maimuta! ”... ei, de data asta - eu eram maimuta!

Am vazut si cateva femei purtand burka. Burka este „haina” din material textil cu cateva gaurele in zona ochilor pe care o poarta femeile musulmane pentru a-si acoperi trupurile in public. No comment!

Cand sunt tinere fetele sunt slabute, cu umeri ingusti, iar dupa ce se marita se ingrasa. Doar actritele de la Bollywood scapa de acest sablon. Daca va cumparati haine de aici fiti atenti, probati inainte pentru ca oamenii au alta conformatie – umeri ingusti, iar copii si tinerii sunt f slabi.

M-a impresionat f mult ca indienii isi viziteaza obiectivele turistice. Distantele mari nu-i descurajeaza, vin cu trenul/avionul, viziteaza cu toata familia moschei, temple, palate, fac poze si sant mandri de tara lor. Aici avem multe de invatat! Am vazut familii cu copii mai mici de 1an vizitand obiective turistice. Ma indoiesc ca copilul avea pampers si nici nu i-am vazut ingrijorati ca nu se vor descurca cu mancarea copiilor sau alte griji care ne preocupa pe noi cand mergem undeva cu copilul. Si ei aveau cel putin 2-3 copii! E drept ca la indieni se mananca pe strada si cu 1-2$ mananca o familie o zi intreaga!

I-am admirat pe indienii pentru interesul pe care il arata de obiectivelor turistice si pentru patriotismul lor! Ce-i drept biletele de intrare la obiective sunt de maxim 1$ pentru localnici, iar multe obiective sunt free! Pentru turistii straini preturile la obiectivele turistice sunt cam de 10-15 de ori mai mari. Cel mai scump obiectiv turistic a fost Taj Mahal-ul – 750Rp (~15$). In rest sunt max 6$, iar la moschee, catedrale si temple intrarea este libera. Comparativ cu Europa – o nimica toata!

Pentru cei ce au prins perioada comunista cu shop-uri cu preturi in valuta, cu straini care veneau pe litoralul romanesc si aveau tratament preferential pentru ca plateau in valuta... m-am simtit ca in perioada aceea, numai ca de data asta eram de partea cealalta a baricadei. In magazine (la casa) am fost invitate sa platim in fata localnicilor, la Pizza Hut am primit masa inaintea celor care asteptau la rand, la metrou / gara / mall am fost cautate superficial in genti la controlul de securitate, in general ne-am bucurat de tratament preferential si ne-am simtit al naibii de bine! La obiectivele turistice sunt cozi separate pentru localnici si turisti si bineinteles turistii astepta mai putin. In Delhi am coborat la micul dejun la restaurantul hotelului, am comandat si desi erau indieni care asteptau sa fie serviti mi s-a adus comanda inaintea lor. Cand am terminat de mancat lor inca nu li se adusese mancarea. Nu mai spun ca stateau cu ochii pe mine ca pe butelie sa preintampine o eventuala dorinta (cafea, ...) ! Wow, parca eram regina! As putea sa ma obisnuiesc cu asa ceva! Intr-o dimineata au intarziat cu micul dejun (probabil nu aveau oua sau altceva...) si m-au invitat sa servesc ceva din bufetul indian disponibil. Am refuzat politicos, am spus ca prefer sa astept. Am stat 10min, omuletul tot insista, pana la urma i-am spus sa anuleze comanda si am servit cate ceva... Cand terminasem de mancat vine si omleta mea si vrea sa mi-o puna in farfurie. Va dati seama... eu satula, ii spun „nu, multumesc, am mancat! ”, el nu si nu, vizibil rusinat de refuzul meu... cert este ca a refuzat sa-mi ia banii pe micul dejun, a spus ca e din partea casei. De ce credeti ca a facut asta? Pentru ca eu clientul nu am fost multumit. „Clientul nostru – stapanul nostru” cum spunem noi, numai ca la ei chiar functioneaza!

Sa nu credeti ca localnicii sunt suparati ca turistii beneficiaza de tratament preferential. NUUU! Li se parea normal, zambeau si asteptau linistiti. Au o liniste pentru care ii invidiez. Cum spunea prietena mea, au o privire goala si senina de te si indigneaza.

Acum nu mai am nici un dubiu ca tiganii provin din India. Nu am vazut oameni mai needucati, mai lenesi si mai mincinosi. Mananca in parc si lasa pungi, ziare si resturi in urma lor, dorm pe banci si pe jos ziua in amiaza mare, scuipa, ragaie, se curata in urechi, isi storc cosurile pe strada, vorbesc tare, dau buzna si se inghesuie, iti baga pe gat produsele pe care le au de vanzare, te innebunesc cu intrebarile lor, te fotografiaza cu telefonul mobil cand ti-e lumea mai draga... Ce-i drept exista si exceptii, in excursia mea am intalnit 2: receptionerul de la hotelul din Jaipur si soferul de ricsa din Jaipur. O sa vorbesc despre ei cand o sa va povestesc despre Jaipur.

In India oamenii sunt f credinciosi si practica acest lucru. Se duc la templele lor, aduc ofrande, nu muncesc in zilele in care credinta lor le interzice acest lucru, dau bani la cersetori. Am vazut ofrande (flori, fructe, bani) la metrou si la radacinile copacilor. Ricsele, masinile sunt decorate cu ciucuri, ghirlande, poze si statuete ale zeilor. In ciuda credintei lor pe care o etaleaza ostentativ – la temple se intind pe jos, desculti si stau asa minute bune – in relatia cu turistii sunt cu totul altfel: la ricsa iti cer de 10 ori mai mult de cat localnicilor, cand iti dau restul iti dau bacnote rupte pe care apoi nu ti le primeste nimeni (trebuie sa le schimbi la banca!), iti recomanda magazinele de la care iau ei comision ca fiind cele mai bune, despre celelalte spun ca au ars sau sunt inchise, te opresc obligatoriu la cumparaturi – chiar daca spui ca nu vrei sa cumperi nimic, ... ar face orice ca sa te determine sa cheltuiesti bani si sa aiba ei un castig! Am avut senzatia din desene animate cu Tom si Jerry – m-am simtit privita ca un sac cu bani! Sa nu intelegeti gresit: nu esti furat, esti pacalit sa dai bani pe ceva ce poate nu-ti doresti si nu-ti trebuie, cateodata de calitate indoielnica, dar cateodata preferi sa cumperi ceva ca sa te lase in pace. Preturile sunt mici, nu te oftici prea tare, dar pacat de timpul pierdut. Ei au timp, dar tu esti in vizita!

M-am intrebat cum de pot trai cu zambetul pe buze in mizerie, ignoranta si dragoste fata de tara lor. Am descoperit ce ii multumeste: sa-si practice credinta, sa se uite la televizor si sa leneveasca cat mai mult cu banii obtinuti de la turisti. Au mai mult de 100 de programe TV indiene, filmele sunt linistite si spectaculoase totodata cu iubiri patimase, muzica si dans – gen „Lantul amintirilor”, talk-showuri si programe distractive pe intelesul tuturor. Filmele indiene sunt produse la Bollywood intr-o luna de zile! La Bollywood se produc 1200 de filme pe an in timp ce la Hollywood numai 400! Filmele indiene caracterizate prin exces de muzica, dans si culoare, dar complet lipsite de intriga ofera un divertisment facil publicului spectator. Reclamele intense de pe tot cuprinsul tarii atrag milioane de spectatori in cinematografe pentru a savura un amestec de erotism, romantism si scene de bataie. Tinerii indieni sunt incantati de Bollywood si toti viseaza sa ajunga actori.

In gari, metro, mall-uri si majoritatea locurilor publice sunt controale de securitate. La metrou am vazut niste cozi imense din cauza acestor controale. Am inteles ca asta se datoreaza atacurilor teroriste din Mumbai in 2006 cand au murit peste 200 oameni, iar in 2008 aprox 170.

Cei mai multi indieni sunt vegetarieni. La Mc Donald, KFC, Pizza Hut si alte fast-food-uri pe care le-am frecventat am gasit o gama larga de meniuri vegetariene. Dupa ce am incercat cateva feluri non-veg care mi s-a spus ca nu sunt picante si dupa care am inghtit cantitati uriase de apa, am hotarat sa merg pe varianta vegetariana. Daca in Romania mancati piperat si condimentat nu va faceti iluzii ca e acelasi lucru! Au fost oameni care s-au laudat cu asta si nu mai stiau ce sa faca din cauza usturimii! Restaurantele indiene de la noi sunt adaptate gusturilor noastre – sunt folosite ingrediente indiene, dar nu in cantitatile uriase in care se folosesc in India. Meniul nostru in India a fost completat de banane de mai multe tipuri (pitice, grase, ...), caju, alune (de mai multe tipuri) si iaurt. Indienii mananca iaurturi sarate, dulci, cu diverse condimente si fructe, asa ca a fost o adevarata aventura sa gasim iaurt simplu („plain yogurt”) ! Am mai mancat si niste morcovi deliciosi si inca o leguma care semana cu morcovul dar era alba si avea alt gust (nu era patrunjel si nici pastarnac!). Se vindeau pe strada gata curatati si spalati si n-am rezistat. Si am baut nuca de cocos: se videau la bucata pe strada - 35Rp (0.7$), iti taia capacelul si iti punea un pai! Avand in vedere ca erau o multime de copaci cu nuci de cocos in jur, profitul mi s-a parut destul de usor de obtinut.

Transportul in India este bine pus la punct. Se cunoaste ca a fost colonie britanica. La tren exista 8 tipuri de clase. Mai multe informatii despre asta gasiti aici click aici

Eu am avut bilet la clasa 3 (mai aproape de nivelul de jos!) cand am mers la Agra „AC Chair class” si a fost super ok. Am avut o masa calda in tren (tacamuri, paine si apa) si masuta pe care sa mananci civilizat (ca in avion) !

Biletele de tren (Delhi – Agra) si de avion (Delhi-Jaipur) le-am cumparat de aici click aici

La avion sunt multe companii low-cost care fac legatura intre toate orasele importante ale Indiei.

Autostrazile in India sunt cu 6-8 benzi pe sens, iar strazile au minim 4 benzi pe sens, dar tot sunt insuficiente. Multe masini, biciclete, ricse – toate circula haotic, nu se respecta benzile, se baga unii in altii (vedeti foto) !

Metroul din New Delhi este construit de englezi subteran si suprateran. Echipe de englezi inca mai lucreaza la extinderea metroului!

Amprenta britanica se simte in transporturi, infrastructura, cladiri. Exista o discrepanta intre toate aceste realizari si indieni!

Un lucru care m-a ingrozit la inceput si care mi-a rasunat in urechi multa vreme dupa intoarcerea din India a fost zgomotul strazii. Zgomot teribil cu claxoane non-stop pe diverse tonuri (exista diferite moduri de a claxona – vreau sa ma bag, franez brusc, vin cu viteza, vezi ca vin!), muzica care urla in masini, difuzoarele de la moschei si temple... zgomotul asta inca il aud cand ma gandesc la India. N-as vrea sa-l uit vreodata! Face parte din farmecul local, din India!

Un alt lucru caracteristic Indiei este pacla deasa care se formeaza din combinatia umiditate, ceata, praf de pe strada si gaze de esapament astfel incat cand privesti in zare totul se vede in ceata. Si bineinteles ceata se vede si in pozele mele!

Recordul in ricsa unde in mod normal stau 2-3 oameni a fost de 9 oameni, iar pe motocicleta am vazut 5 oameni!

Pentru indieni, animalele sunt f importante, le hranesc si ocrotesc, le lasa sa misune libere prin centrul orasului, pentru ca asa cred ca au grija de sufletele strabunilor. Vaca este animalul sacru, moare de batranete, localnicii prefera sa moara de foame decat sa manance carne de vaca!

Copii invata de mici engleza si cateva cuvinte in limbile turistice: italiana, germana, rusa, franceza. De curand si-au dat seama ca turistii nemti au un potential mare financiar si se orienteaza spre invatarea limbii germane. Baietii ies pe strada si castiga bani pentru familie facand pe ghizii la obiectivele turistice sau prestand diverse munci prin micile magazine. Am vazut copii lucrand in ateliere de prelucrare a marmurei (sau un material care imita f bine marmura) si in ateliere in care se faceau haine brodate, se vopseau materiale si se aplicau modele indiene pe ele. In atelierul in care se brodau haine indiene cu margele de culori diferite si de diverse forme, de dimensiuni de 1mm lucrau baieti de aprox 12-16 ani in conditii de lumina slaba si stand ghemuiti pe jos, 3 copii la o masa de inaltime de 40cm pe care se afla o haina de brodat (vedeti foto!).

Indienii nu spun niciodata NU unui turist. Daca il intrebi unde e obiectivul turistic „X” nu o sa-ti spuna ca nu stie, ci o sa incerce sa te ajute in felul lui, indrumandu-te gresit. Prietena mea a patit un lucru interesant in Delhi: la mutarea din hotelul in care stateam impreuna la hotelul unde statea cu grupul organizat a luat o ricsa si i-a aratat soferului adresa hotelului scrisa pe o hartie. A plimbat-o cam 2h si din cand in cand lua foaia cu adresa si o arata altor soferi din trafic sa-l ajute sa identifice locatia. In final si-a dat seama ca soferul nu stia sa citeasca! Dar avea iphone!

In concluzie pentru turistul obisnuit INDIA este o tara cu oameni prietenosi, vorbitori de limba engleza, transportul bine organizat, gasesti mall-uri si bazaruri, preturile sunt mici daca ai rabdare si timp sa negociezi, vremea e prietenoasa in acesta perioada a anului – este iarna in India din oct pana in feb, iar temperaturile sunt Mumbai 30C, Goa 35C, Delhi – Agra – Jaipur 20-22C.

In multe locuri publice (aeroport) se gasesc rezervoare cu apa potabila, iar in mall-uri in zona de fast-food recipiente cu gel dezinfectant – toate gratis.

Pretul benzinei variaza pe teritoriul tarii: in Mumbai era 35Rp (0.7$) /litru, iar in Goa 70Rp (1.4$) /litru.

Cum spuneam prima zi a fost cea mai grea. Am ajuns la 4 dimineata pe aeroportul din Mumbai si cautam din priviri placuta cu numele meu ca sa reperez soferul care trebuia sa ma duca la hostel. Transportul intra in pretul hostelului. Acesta se afla la 1.5km de aeroport si a fost cea mai buna oferta calitate / pret. Hotelurile din centru aveau preturi >100$/n si am preferat varianta asta pentru ca hostelul avea reviewuri f bune – lucru ce avea sa se confirme in cele 4 zile cat am stat acolo. Camera era mica, intunecoasa, dar avea baie, dus, apa calda si era curata. Si avea aer conditionat! Personalul hotelului ne-a ajutat intr-adevar cu tot ce am avut nevoie: ponturi de unde sa luam apa, schimbat bani convenabil, comandat pizza, taxi, info despre trenuri.

Ziua 1: MUMBAI

Dupa ce am despachetat, ne-am odihnit un pic si ne-am facut curaj sa iesim pe strada sa vedem imprejurimile.

Parca eram intr-un furnicar: masini, ricse, motociclete, biciclete, oameni care traversau pe unde le venea, zgomot de claxoane si praf, mult praf. Barbatii aveau la gat o esarfa pe care o tineau peste gura, tuseau si scuipau zgomotos. Mancare facuta in strada, mici magazine in care se vand tot felul de lucruri (de la imbracaminte la obiecte de uz casnic), mici ateliere, oameni care dorm intinsi pe jos. N-am vazut niciodata atatia oameni pe o suprafata atat de mica. Aveam impresia ca se ciocnesc unii de altii, dar doar se atingeau usor. Aceste atingeri sunt specifice Indiei. Poti sa spui ca te-ai acomodat in India duca te-ai obisnuit cu atingerile. Primul lucru care mi-a venit in minte vazand aglomeratia din jurul meu a fost „cata frunza si iarba”.

In prima zi ne-a luat 1/2h sa traversam strada. Asta pentru ca nu se respecta trecerile de pietoni, ba chiar esti claxonat daca vrei sa traversezi pe trecere pentru ca incurci traficul, iar politia nu baga in seama saracii pietoni. Asa ca fiecare traverseaza pe unde poate si cand poate. Ne-am luat inima in dinti, ne-am tinut dupa localnici si am reusit sa traversam. In ultima zi devenisem experte. Traversam pe oriunde in maxim 5min fara frica si fara jena!

Un alt lucru care m-a izbit a fost mizeria: sticle de plastic, pungi, hartii, resturi alimentare aruncate peste tot. Desi sunt f multe afise cu „green city” (mai ales in Delhi) – localnicii continua sa arunce mizeriile unde le estela indemana.

Sa ne intoarcem la Mumbai. Denumit anterior Bombay, Mumbai a primit oficial numele in 1995 in cinstea zeitei venerate de primii locuitori de aici. Este cel mai mare oras al Indiei cu 21 mil de locuitori – cam cat Romania! Este capitala comerciala a tarii. Tot aici se afla si Bollywood-ul.

Mumbai este cel mai modern si mai international oras al Indiei, cu inevitabile inegalitati. Bogatii din Mumbai sunt cei mai ostentativ bogati oameni din India, iar mahalaua Dharavi unde s-a filmat „Slumdog Millionaire” din Mumbai este cea mai saraca din India. (Intr-una din zile l-am rugat pe sofer sa ne plimbe un pic prin mahalaua Dharavi).

De aceea Mumbaiului i se mai spune si orasul marilor contraste. Cartiere englezesti, mall-uri imense cum nu avem in Romania, centre comerciale internationale, zgarie-nori dar si f multe cartiere scufundate in saracie lucie, cu locuinte de carton improvizate pe trotoar de-a lungul bulevardelor. A fost socant sa vad saracia si mizeria unde traiesc acesti oameni, copii mici care umbla mai mult dezbracati, isi fac nevoile pe unde apuca, iar mancarea o fac in fata gheretelor de carton. Locuinte improvizate langa mall-uri!

Mumbai pastreaza mult din atmosfera coloniala britanica, dar arhitectura moderna – zgarie-norii – isi face din ce in ce mai mult aparitia. Istoria de succes a orasului se datoreaza si industriei cinematografice de la Bollywood, a doua ca marime dupa Hollywood!

Miscarea de eliberare a Indiei condusa de Mahatma Ghandi a inceput tot in Mumbai, unde Ghandi a debarcat in 1915.

In prima zi ne-am hotarat sa folosim mijloacele de transport in comun, am sarit intr-o ricsa pana la gara, am luat un tren local pana in zona cea mai turistica a orasului - Church Gate. Receptionerul de la hotel ne spusese ca trenurile circula cu o frecventa de 30min, face cam 1h si in tren exista vagoane speciale pentru femei. In gara mare inghesuiala, dupa 30min am reusit sa luam bilete si apoi am cautat peronul aprox 15min. Cand a venit trenul ne-am inghesuit impreuna cu alte reprezentante ale sexului frumos la vagonul de femei. N-am mai fost in asa in inghesuiala din studentie cand mergeam acasa in weekend si faceam blatul in tren, stand intr-un picior! Eram singurele albe din vagon. Femeile si copiii se uitau la noi ca la urs si zambeau. Am avut parte si de trecerea prin vagon a unui transexual care lua copiii mici in brate si binecuvanta femeile si copiii, iar toata lumea ii dadea bani. A trecut si o vanzatoare de „uscatele” locale.

Vagoanele nu aveau geamuri (ce rost avea, erau 40C inauntru!!), iar barele de sustinere pentru persoanele care stateau in picioare erau la distanta de 5-7cm!

La vagonul de femei era bine! In celelalte vagoane era ca in filme, oamenii stateau spanzurati de bare si usi, cu jumatate din corp afara din tren. Desi a facut 1h, am avut impresia ca am stat mult mai mult si in plus am ajuns la destinatie obosite gata.

In 4h cat ne-am plimbat pe la Church Gate am reusit sa ocolim un parc imens (de fapt un maidan transformat in teren de crichet), sa admiram cateva cladiri de referinta (britanice, desigur!), 2 statui, sa cautam un birou de turism care aparea pe harta dar nu l-am gasit la adresa... si cam atat. Un lucru important: hartile nu sunt la scara!

Am realizat ca orasul e tare mare, obiectivele sunt imprastiate la distanta si nu poti sa le faci la picior ca in multe orase din Europa ca pierzi timpul aiurea, mai ales daca te mai incurca si un indian cu explicatii, asa ca ne-am decis sa luam taxi cu sofer in zilele urmatoare (25$/zi)

Ziua 2,3: MUMBAI by taxi

Zis si facut, partial. Ca soferul nostru avea sa fie exemplu clasic de indian. Zambea larg, zicea ok la orice spuneam noi, cu o candoare maxima, dar dupa care facea tot ce stia el. Noi ne-am dus pregatite, cu listuta cu locurile unde vroiam sa mergem, el: „Don’t worry, ma’am! ”. Nu ne-am facut griji pana am realizat ca trecuse aproape jumatate de zi si noi nu vazusem mai nimic, pentru ca un loc era inchis, altul tocmai ce arsese, altul urma sa il vizitam la intoarcere, altul era prea departe, la unul nu avea unde sa parcheze... Evident ne-am umplut de spume si am incercat sa-i explicam cat puteam de elocvent ce doream, dar dupa zambetul lui larg si seninatatea privirii, ne-am lamurit ca nu avem cu cine. Plus ca o tinea pe-a lui... le vedem la intoarcere! Asa ca am vazut ce a vrut el sa ne arate, iar apoi i-am facut taraboi receptionerului, spunandu-i ca il mai luam inca o zi, dar daca nu merge unde vrem noi, o incurca cu totii. A doua oara a fost insa un succes, omul nu s-a mai abatut de la lista noastra si am reusit si noi sa facem tot ce ne-am propus. Si asa am tras primele concluzii, cum ca astia nu vor, frate, sa faca nimic, te mint si fac pe prostii, sau poate chiar nu inteleg ce vrei de la ei, si pana nu te stropsesti la ei, nu se rezolva nimic. Iar noi am tinut-o apoi asa multa vreme, cum n-aveam chef de ceva, cum ziceam: „Don’t worry ma’am, la intoarcere! ”...

Am vazut insa niste cladiri absolut remarcabile, cele construite de britanici, dar si niste temple foarte interesante, am fost si pe plaja, dar nu mi s-a parut nimic deosebit, am trecut si pe langa zgarie-nori si pe langa mahalale, am fost in piete de zi si de noapte.

Ziua 4: MUMBAI

In ultima zi in Mumbai am plecat cu vaporasul pe insula Elephanta, sa vizitam niste pesteri. Foarte frumos si aici, partea proasta a fost ca aveam mancare la noi, iar acolo era plin de maimute hamesite. Care au tabarat pe noi si ne-au capturat o banana si o sticla de Fanta, chestie destul de neplacuta daca nu esti obisnuit cu individele...

Insula Elephanta este unul din cele mai importante temple hinduse sapate in pesteri. Aceste pesteri sunt sapate si sculptate in piatra (in India de Vest, sint mai multe locuri unde poti vedea asa ceva). Ce au unic grotele de aici este o reprezentare a zeului Shiva ca avind 3 capete, pentru cele 3 laturi ale sale: protectoare, distructiva si creatoare. Pozele facute aici nu sunt prea clare, dar va spun eu ca latura protectoare e cea frontala, creatoare este cea din dreapta, respective capul de femeie, iar in stanga si putin vizibil este capul distructiv. Sculptura asta este impresionanta, de la distanta si de aproape, daca incepi sa in invirti in jurul ei, sa te uiti la ce are diferit fiecare cap.

Calatoria cu vaporasul pe insula Elephanta dureaza 1h si este o placere sa vezi The Taj Mahal Palace (hotelul!) si India Gate in zare. Hotelul a fost construit cu 21 de ani inaintea obiectivului India Gate si a fost primul obiectiv impresionant al portului Mumbai.

Mai multe info in video geobeats.com/video/2125d8 ... elephanta-caves

Preturi: vaporas 130Rp (2.6$)

Intrare pe insula Elephanta 250Rp (5$)

Obiectivele turistice pe care le-am vazut in cele 4 zile in Mumbai – „city that never sleeps” sunt:

•India Gate (Poarta Indiei) – un arc de triumf gigantic construit in perioada 1914-1924 in onoarea regelui George V. Arhitectura este indo-islamica. Este locul de unde in 1948, ultimul regiment britanic a parasit India, semnaland sfarsitul imperiului

•The Taj Mahal Palace – hotelul!

•Gara Chhatrapati Shivaji Terminus (fosta Victoria Terminus) a fost construita intre 1878-1887 si reprezinta exemplul cel mai remarcabil de arhitectura gotica victoriana in India.

•Universitatea Mumbai – o impozanta cladire a Mumbaiului colonial

•Biblioteca Universitatii care include si Turnul cu ceas

•Muzeul Printului de Wales (redenumit Chhatrapati Shivaji Maharaj Vastu Sangrahalaya)

Este un exemplu tipic al stilului indo-saracenic. Constructia a inceput in 1905 in semn de omagiu adus printului de Wales, viitorul rege George V, aflat la acea data pentru prima data in vizita in India.

•Marine Drive este promenada de-a lungul plajei, de aprox 3km, numita si „colierul reginei” datorita suite de lampadare care lumineaza seara si dau locului un aer festiv si romantic

Mai multe info in video geobeats.com/video/b04722/marine-drive

•Flora Fountain construita in 1864 sa comemoreze memoria martirilor care s-au jertfit pentru formarea statului Maharashtra

•Hanging Gardens (Gradinile suspendate) – parc construit in 1882 si renovat in 1921 care se afla in varful dealului Malabar si ofera o priveliste panoramica a Marii Arabiei, mai ales la apusul soarelui.

•The High-Court (Curtea Suprema de Justitie) este una din cele mai vechi Curti de Justitie din India. A fost inceputa in 1871 si terminata 7ani mai tarziu.

•Plaja

Cea mai frumoasa este Chowpatty Beach, dar nu era in drumul nostru (asa ne-a spus soferul de taxi!), asa ca ne-a dus la alta

•Templul Siddhivinayak dedicat Lordului Ganesh – este unul dintre cele mai vizitate locuri din Mumbai si a devenit „a must” pentru actorii de la Bollywood sa vina aici inaintea unei premiere

•Templul Iskon cunoscut sub numele Hare Rama Hare Krishna temple

•Afgan Church (Biserica afgana) dedicata soldatilor britanici care au murit in campaniile Sindh si Afgane in 1838 si 1843

•Moschea Haji Ali cu arhitectura islamica

Moscheea a fost construită în 1431 în memoria unui negustor bogat musulman, Sayed Peer Haji Ali Shah Bukhari, care a dat la săraci toate posesiunile sale înainte de pelerinajul la Mecca.

Cladirea e frumoasa, mare si alba, si pentru a ajunge acolo mergi pe o alee care are in stanga si in dreapta oceanul. La flux, apa acopera aleea si moscheea devine insula. La asa o amplasare, ma asteptam ca pe aleea aia ”zeii sa mearga la brat cu poetii”. In realitate, in orasul ala sint milioane de musulmani, iar duminica nu muncesc si ca atare pot merge sa se roage. Iar drumul, pe ambele parti, e plin de cercetori, care de asemenea se roaga in cor. Oamenii vin aici duminica si dau bani si mincare cersetorilor pentru a se spala de pacatele adunate in timpul saptaminii. Sanse mari sa te curati de pacate ai daca dai mancare la 100 de cercetori, iar cum si hindusii sint si ei plini pe pacate, vin si ei duminica si sporesc aglomeratia in zona. Suvoiul e asa de mare, ca daca ai lesina din cauza caldurii, probabil tot inauntru in moschee ai ajunge, impins de ceilalti. Oricum, e bine sa mergi mai pe mijlocul aleei, pentru ca altfel risti sa te lovesti in mainile si picioarele bolnave ale cercetorilor, pe care ei si le agita cu o verva de neexplicat pentru viata de o duc si pentru caldura care e acolo. E prima moschee din cite am vazut eu unde femeile au voie sa intre, insa pe o intrare separata, iar inauntru lumea aproape ca se bate sa ajunga in fata, pentru ca un preot sa le dea in cap cu o pana de paun. Mai mult n-am putut sa vad, din cauza aglomeratiei.

Aici am baut prima oara suc din nuca de cocos! 35Rp (0.7$) bucata! Ieftin, nu?

•Dhobi Ghat Mumbai este cel mai mare loc din India unde hainele sunt spalate de spalatori profesionisti (vedeti foto!). Mai multe info in video geobeats.com/video/883f39/dhobi-ghat

•Crawfort Market este cunoscuta drept cel mai popular loc de shopping local. O piata tipic indiana intr-o cladire istorica!

Asta este piata despre care soferul nostru a spus ca a ars ca sa n-o mai vizitam! A doua zi insa i-am spus sa opreasca in apropiere si am mers pe jos s-o vedem.

Mai multe info in video geobeats.com/video/1cd111 ... crawford-market

Pentru cine este interesat de haine de firma la preturi super mici, pe MG Road, aproape de India Gate se afla Fashion Street Mumbai!

Si pentru ca turul orasului sa fie complet am mai vizitat 2 malluri: Palladium si Phoenix.

In Mumbai exista o organizatie care se ocupa de livrarea la timp a mesei de pranz pentru persoane din diverse companii si scoli. “Dabba” este cutia metalica in care se pune mancarea, iar “dabbawales” sunt persoanele care livreaza mancarea. Ei nu trebuie sa stie sa citeasca pentru ca se foloseste un cod al culorilor si al semnelor. Inainte sa vin in India am vazut la TV un reportaj facut de BBC despre asta si mi s-a parut f interesant. Este ceva unic in lume! Nu i-am vazut la lucru in calatoria mea, dar mi s-a parut important sa mentionez acest lucu. Mai multe info in video geobeats.com/video/1c4f45/dabbawalas

Despre transportul in Mumbai geobeats.com/video/7cac40 ... ransportation-9

Si despre Food Street geobeats.com/video/acca54/street-food-1

Pentru cei cu psihic tare care vor sa viziteze mahalalele din Mumbai exista un site http://realitytoursandtravel.com/ care organizeaza astfel de tururi. O parte din pretul biletului este destinat operelor de caritate pentru oamenii care traiesc aici, iar fotografierea este interzisa.

De la Mumbai am luat avionul spre Goa - paradisul exotic de la Oceanul Indian.

Goa a fost initial o colonie portugheza, si aceasta influenta este evidenta. Oamenii vorbesc o limba diferita, goaneza, si intregul teritoriu se intinde de-a lungul coastei oceanului Indian, la sud de Mumbai. Oamenii sunt crestini, catolici si romano catolici. Goa e formata din 8 plaje imense, fiecare de o frumusete unica, unele dintre ele avand chiar nisip alb. Din nefericire nisipul nu a fost chiar alb cand am fost noi in Goa.

Portugalia a stapanit aceasta colonie (numita si Perla Orientului) vreme de 450ani pana in 19 dec 1961. Toata regiunea are 1.5 mil locuitori.

Noi ne-am cazat in Panaji, hotel super – Paradise Inn. Camera mare, spatioasa, cu aer conditionat, baie la fel, curat si luminos. Mic dejun comandat prin telefon si livrat in camera in 10 min – pret 220Rp (4.5$)

Panaji este un oras linistit, calm si prietenos. Dupa zapaceala din Mumbai au fost 3 zile de relaxare, parca eram in alta tara, am vizitat orase mici si sate pierdute prin paduri, cu mai multa curatenie si liniste.

Ziua 5: GOA

In prima zi am explorat Panaji-ul la pas. Am vazut Gradinile Municipale, biserica catolica Our Lady of Immaculate Conception – o biserica alba orbitoare (vedeti foto!).

Am vazut si piata municipala din Panaji – impresionanta. Materialele urmatoare sunt elocvente:

youtube

youtube

Ziua 6: GOA

A doua zi am luat un taxi si am vazut imprejurimile Panaji-ului si oraselele Ponda si Margao.

In drum am vizitat Muzeul ancestral dintr-un mic sat din Loutolim, care este de aproximativ 25 km de Panaji. Acest muzeu este cunoscut sub numele de Big Foot. Este un muzeu privat si este condus de artistul Maendra Jocelino Alvares Araujo. Muzeul in aer liber recreează Goa vieţii rurale asa cum a fost o sută de ani în urmă: http://www.ancestralgoa.com/

Apoi am vazut Conacul Braganza, plaja Majolda, templul Mangueshi si inca cateva temple care nu-mi mai amintesc cum se numesc. Am vazut si o plantatie de orez si oameni muncind in ea (vezi poza).

Seara ne-am intors in Panaji si ne-am plimbat prin magazinele locale. Deosebite mi s-au parut magazinele de caju – ca doar e specialitatea locala (vezi poza).

Ziua 7: GOA

In ziua 3-a in Goane-am suit in autobuzul local si am mers in Old Goa. Obiectivele turistice de aici au intrarea libera:

•Se Cathedral

•Basilica of Bom Jesus

•Church of Sf Francis of Assisi

•Chapel of St Catherine

•Viceroy’s Archway

•Archway of Conception

•Church & Convent of Sf Cajetan

Construite pe la 1500 – 1600.

Seara am luat avionul spre Delhi. Dupa 3 zile de liniste ma astepta tumultosul Triunghi de aur.

A doua zi urma sa iau avionul spre Jaipur singura. Aveam un pic de emotii, dar eram curioasa daca si cum o sa ma descurc. Avionul a avut intrziere si la dus si la intors (aprox 2h) din cauza cetii. La intoarcere am avut noroc si am gasit loc la un alt avion intarziat care a plecat la ora care trebuia sa plece al meu, asa ca am “suntat” intarzierea.

ZIUA 8: JAIPUR

In Jaipur am avut cazare la hotel Pearl Palace pe care il recomand cu caldura tuturor celor care ajung in acest oras: cazare si masa excelente! Camera mare, curata, restaurant pe teresa, receptioner super amabil si cu sfaturi f bune pentru turisti. Camera single a fost 900Rp/n (18$). Am cerut in plus o aeroterma pentru ca camerele in India sunt neincalzite (100Rp=2$).

In aeroport exista o agentie de taxiuri de stat cu taxiuri prepaid, adica spui unde vrei sa ajungi, ti se spune pretul, platesti si ti se da un bon pe care-l dai soferului dupa ce ai ajuns la destinatie. Daca nu-i dai bonul soferului, acesta nu-si ia banii. Interesant, nu? Sistemul acesta exista in toate marile orase, in gari si aeroporturi. Daca te duci la taxiuri particulare poti sa platesti de 4-5 ori mai mult.

Cred ca am platit 500Rp (10$) pentru transportul aeroport - hotel. la hotel m-am cazat si am plecat sa vizitez. Receptionerul imi aranjase sa iau o ricsa pentru 350Rp (7$) si sa vizitez cateva obiective turistice + tur oras. Era deja ora 16.30 si pe la ora 18.00 se intuneca! A venit ricsa cu un sofer de aprox 40ani care vorbea engleza destul de prost, dar receptionerul i-a explicat ce vreau sa vad, iar el a dat din cap afirmativ. Am plecat, a condus vreo 5 min, a oprit si mi-a spus ca-l cheama pe tatal lui. Am ramas nedumerita in mijlocul drumului in ricsa. S-a intors cu un batranel simpatic cu privire inteligenta. Au vorbit ceva in limba lor, apoi tinerelul mi-a spus ca tatal lui se va ocupa de mine. Am ramas ca la dentist, oricum nu aveam ce sa fac, batranelul s-a suit la volan, a intors capul spre mine si m-a intrebat in cea mai perfecta si dulce engleza: "what would you like to see? " In acel moment grijile mele s-au risipit, m-am relaxat si i-am spus ce as dori sa vad tinand cont ca urma sa se intunece in curand. El a stabilit ordinea obiectivelor pe care doream sa le vad. Nu ma indoiesc ca a ales bine pentru ca pentru prima data de cand eram in India am reusit sa vad ce mi-am propus fara sa vorbesc apasat, fara sa ma incrunt si fara sa ma supar pe indieni.

Am vizitat intai Birla Temple (Laxami Narayan Temple) - templu hindus construit in 1904. Templul poarta numele ctitorului Birla care face parte dintr-o familie foarte puternica si veche. Astazi numele Birla este sinonim cu bogatie si putere. Familia este de asemenea cunoscuta pentru implicarea sa în timpul luptei pentru eliberarea Indiei. Membri ai familiei au fost prieteni apropiati ai lui Mahatma Gandhi. Acest templu este doar unul dintr-o serie de temple construite de acestia, în diferite orase ale Indiei. În interiorul templului se intra fara încaltaminte si nu este permisa fotografierea.

Apoi, exact inainte sa apuna soarele am ajuns la Templul Maimutelor (Hanuman Temple). Citisem ca e frumos sa ajungi aici pe inserat. De aici se vede tot orasul si privelistea e superba. Cand am ajuns la poalele dealului si m-am dat jos din ricsa am fost inconjurata de niste baietei de aprox 12ani care doreau sa-mi fie ghizi si se impingeau unii pe altii ca sa obtina aceasta functie. Imi ofereau banane si alune sa hranesc maimutele care stateau de-a lungul drumului catre templu. Dupa experienta din Insula Elephanta cu maimutele am refuzat sa le iau mancare, dar m-am ales cu un ghid. Baiatul f vorbaret m-a "supus" interogatoriului obisnuit, mi-a spus ca merge la scoala si in timpul liber e ghid ca sa-si ajute familia. Apoi si-a etalat cunostiintele de limba engleza, germana, franceza, italiana, spaniola si rusa si mi-a strecurat finut ca se asteapta la un bacsis de 500Rp (10$). Intre timp am ajuns in varful dealului, pe drum el a hranit maimutele si eu am facut poze si am filmat. Am ajuns in varf, la templul dedicat zeului maimuta, Hanuman. Arata cam pustiu, dar privelistea era minunata, caci eram in varful dealului din mijlocul orasului Jaipur. Orasul la asfintit este superb! La templul dedicat zeului maimuta, Hanuman era cam pustiu, dar privelistea era minunata, caci eram in varful dealului din mijlocul orasului Jaipur. Mi-ar fi placut sa stau mai mult si sa ma bucur in liniste de peisaj, dar baietelul vorbea intr-una, punea intrebari, astepta raspunsuri, era destul de obraznic, dar nu puteai sa-l opresti! I-am spus ca 500Rp era o suma cam mare, mai ales ca eu nu dorisem ghid!

Mi-am platit ghidul cand m-am suit in ricsa 100RP (2$), mi s-a parut suficient! Baiatul m-a privit cam suparat, dar mi-a multumit.

Batranelul m-a plimbat apoi prin orasul roz, mi-a aratat Hawa Mahal (Palatul Vanturilor), bazarul si apoi m-a adus la hotel. Imi ceruse 350Rp (7$), dar i-am dat 500Rp (10$). Merita din plin!

Sa va spun cate ceva despre Jaipur.

Jaipur (Jai=victorie si Pur=oras) strajuieste victorios in mijlocului tinutului desertic cu numele Rajasthan, vestul Indiei. Rajasthan este domeniul regilor si al familiilor de luptatori - Rajputii. Culorile puternice, traditiile artizanale (textilele realizate prin tehnica “block printing” sau “patch work”, papucii din piele de camila) se adauga farmecului local, facand din Jaipur un obiectiv pe lista tuturor celor care viziteaza India.

In centrul istoric toate cladirile sunt vopsite roz si au fost renovate pastrand arhitectura originala. De fapt, Jaipur mai este cunoscut si sub numele de Pink City (Orasul Roz). Partea veche a orasului e, practic, un imens bazar, intinderea de magazine fiind coplesitor de mare.

Orasul Jaipur a fost ridicat sub forma de Mandala cu 9 parti. 9 este numarul planetelor. Spatiile pentru magazine sunt impartite in multipli de 9, coltul strazii marcand pozitia unei planete. Orasul cuprinde 9 zone, dintre care doua erau dedicate palatelor si cladirilor administrative.

Seara la hotel mi-am dat drumul la aeroterma, m-am imbracat bine si m-am dus pe terasa sa mananc ceva. Terasa era plina si chelnarul m-a intrebat daca e ok sa impart masa cu alte persoane. Am raspuns ca da, doar nu era sa astept pana dimineata! Mi-a oferit o masa cu 2 nemti care calatoreau 1luna in India pe cont propriu. Am comandat o bere locala Kingfisher (600ml) si o specialitate indiana - orez vegetal si pui afgan, despre care chelnarul spunea ca nu e asa condimentat. A venit cu un castron de orez din care puteau manca lejer 3 persoane si jumate de piept de pui cu diverse condimente. Am mancat mai putin de jumate din orez si puiul, dar am baut toata berea. Nota a fost 160Rp -pui, 75Rp -orez si 180Rp –berea! Berea era trecuta de mana cu pixul pentru ca in India nu au voie sa serveasca bauturi alcoolice la restaurant. Super! Mi-am luat la revedere de la nemti si m-am dus sa ma culc. A doua zi plecam la 9.00 sa descoper Jaipurul! Comandasem deja un taxi care avea sa ma duca si la aeroport pentru 1500Rp (30$).

ZIUA 9: JAIPUR

A doua zi am luat micul dejun pe terasa (120Rp=2.5$) si am plecat cu taxiul. Soferul era un tip de 40 ani cam smecheras.

Jaipurul are un inel de forturi de aparare. Am inceput ziua cu Fort Amer (sau Amber) (sau Fortul de chihlimbar) aflat la 11 km de Jaipur.

Sfat: e bine sa vizitati fortul dimineata pentru ca drumul pana aici se aglomereaza in timul zilei! Fortul Amer este unul destul de mare cu o succesiune de curti interioare si incaperi cu diferite functionalitati. Palatele sunt minunate – Amer Fort imbina elementele artei mogule si hinduse. La exterior predomina piatra de culoare galbena (de unde si denumirea de “chihlimbar”), insa in interior sunt si cladiri din marmura alba si piatra rosie.

E o fortareata imensa, aflata pe un deal, de la baza caruia se poate urca pana in cetate pe elefanti. Pretul e 900 rupii de elefant si pot urca maxim 2 persoane, iar plimbarea dureaza cam 20-30 minute. Am ales sa urc pe scari. Sus a fost minunat, am petrecut cateva ore admirand zeci de elefanti, gradini imense, turnuri, incaperi colorate.

Evident si aici trebuie sa te feresti de indienii care vor sa-ti fie ghizi. Si inca ceva: nu luati pliante, vederi din magazinul din interiorul fortului – le gasiti la iesire de 5 ori mai ieftine!

Cand am coborat de la Fortul Amer... soferul meu nicaieri... Stabilisem sa ne intalnim in parcare. Trebuia sa-i iau numarul de telefon ca asa facusem cu toti soferii de taxi din Mumbai, dar de data asta uitasem. In parcare erau multe taxiuri, ma uitam la masini, dar nici macar nu-mi aminteam cu ce tip de masina venisem. Noroc ca aveam numarul de telefon al hotelului din Jaipur, am sunat si am povestit ce mi s-a intamplat si in 5-10 minute a aparut si soferul meu de taxi cu zambetul pe fata spunand ca fusese pana in sat. Rucsacul meu cu haine de o zi era in portbagajul masinii, obiectele de valoare (bani, acte, ap foto + cam video) erau la mine. SFAT: luati intotdeauna numarul de telefon al soferului si retineti numarul masinii sau faceti-i o poza!

De la Amber Fort ne-am continuat drumul, pe o sosea destul de abrupta si cu multe serpentine, pana la Fortul Nahargarh. Acesta se afla pe un deal la 600ft deasupra orasului si a fost construit in 1734. Smecherasul meu de sofer imi spusese la Fort Amer ca pot sa merg pe jos de acolo la Fort Nahargarh! Auzi la el! De atunci am vazut ca era ma lua peste picior!

A urmat apoi Fortul Jaigarh - construit in 1726 de catre Sawai Jai Singh III pentru a proteja Fortul Amber si palatul din cadrul acestuia si a fost numit după maharajahul Jai Singh II. Este cunoscut si sub numele de Fortul Victoriei si are un design structural ca al Fortului Amber. La intrarea in fort am cumparat 4 CD-uri despre Jaipur, Delhi, Mumbai, Agra si un DVD despre India de la un baietel. Negociate au facut 150Rp (3$). Soferul meu s-a uitat la ele, m-a intrebat cat am dat si probabil dupa ce am intrat in Fort a cerut comision de la cel care le-am luat.

Pe drumul de intoarcere de la Jaigarh, la intrarea in Jaipur, am facut o mica escala (pentru cateva poze) la Jal Mahal (Water Palace). Palatul, amplasat in mijlocul lacului Man Sagar, a fost construit in 1799 de maharajahul Madho Singh ca resedinta de vara pentru familia regala. Accesul se face cu barca. Se pare ca si in prezent este folosit de familia regala de Jaipur, in special vara pe canicula, de catre doamne de la curtea regala, palatul avand si incaperi subacvatice racoroase. Palatul a fost destul de greu de vazut din cauza cetii (vedeti foto!)

Dupa forturi ne-am intors in orasul vechi. In drum am facut un popas la un atelier de textile unde mi s-a aratat cum sunt vopsite materialele cu coloranti naturali, cum sunt brodate hainele si mi s-a explicat tehnica „block printing”. Am incremenit de durere cand am vazut niste baieti (pana in 15ani) stand chirciti pe jos si alegand cu migala margelute de diverse forme si culori de 1mm in lumina slaba a unui bec! Produsul finit atarna pe perete!! (vedeti foto!)

In orasul vechi am inceput cu Observatorul Astronomic (Jantar Mantar) construit in 1827 de Jai Singh. Acesta este cel mai mare din cele 5 pe care le-a construit in India si contine un curios set de de instrumente astronomice de mari dimensiuni concepute sa masoare timpul cu mare precizie.

Apoi am vizitat City Palace (Palatul Regal) in care se afla resedinta familiei regale din Jaipur si un muzeu de tesaturi, arme, picturi si covoare.

Hawa Mahal (Palatul Vanturilor) m-a impresionat in mod deosebit. Este construit in 1799 in forma semioctogonala, pe 5 etaje si are 365 de ferestre destinate sotiilor regelui pentru ca acestea sa poata observa in liniste procesiunile si viata cotidiana a strazii, ascunse de ochii trecatorilor.

Bazarele din orasul vechi sunt incantatoare: aici gasesti bijuterii si accesorii mai mult sau mai putin pretioase, haine – sari-uri, salwari, kurtas, marionete, lenjerie, cuverturi si tot ce ti-ar putea incanta ochiul si fura rupiile din buzunar.

Mai jos aveti preturile obiectivelor turistice vizitate pentru turistii straini si pentru indieni:

Amer Palace: 300Rp (6$) – 25Rp (0.5$)

City Palace: 300Rp (6$) – 40Rp (0.8$)

Jantar Mantar: 100Rp (2$) – 20Rp (0.4$)

Jaigarh Fort: 85Rp (1.7$) – 35Rp (0.7$)

Naihargarh Fort: 30Rp (0.6$) – 10Rp (0.2$)

Hawa Mahal: 50Rp (1$) - 10Rp (0.2$)

Bilet combinat (1 bilet pentru 5 obiective): Albert Hall, Hawa Mahal, Jantar Mantar, Nahargarh Fort si Amber Palace = 300Rp (6$) - 50Rp (1$)

Despre biletul combinat nu scrie nicaieri, trebuie doar sa-l cereti la casa, pentru ca nu o sa va spuna nimeni de el!

Bineinteles ca soferul meu m-a mai plimbat pe la 2-3 magazine dar in afara de 2 cravate si 2 esarfe (si alea negociate la sange!), nu am luat nimic. Vizibil nemultumit ma intreba ce doream sa cumpar de parca era musai sa vreau sa cumpar ceva! Preturile magazinelor unde m-a oprit porneau de la niste scoruri destul de mari si cand le spuneam cam la ce pret eram dispusa sa cumpar se simteau ofensati. De negociat nu prea mai aveam rabdare, mai ales ca din cauza magazinelor lui ratasem un turn - minaret (deschis pana la ora 17.00) in care te puteai urca si se vedea tot orasul... cel putin asa imi spusesera nemtii cu care statusem de vorba cu o seara inainte la hotel! Femeile eveau voie sa urce in turn numai insotite de un barbat, dar ma gandisem ca gasesc un turist sa ma ia si pe mine in „custodie” pentru cateva minute!

Avionul era la ora 20 si stiam ca pe drumul catre aeroport era un mall... il vazusem in ziua precedenta pe drumul catre hotel, asa ca l-am rugat pe sofer sa ma duca acolo cam 1h si apoi sa mergem la aeroport. Individul a zis ok, dar era f iritat si m-a dus la alt magazin indian de textile ce-i drept mai mare si mai la marginea orasului – un fel de outlet. Am refuzat sa intru spunand ca nu asta i-am cerut, s-a facut ca nu pricepe ce-i ala mall, ca magazinul ala era mall! Pana la urma am intrat, am pierdut vremea inauntru cam 10 min si m-am intors fara nici un suvenir. I-am explicat din nou ce vreau si mi-a replicat ca nu e nici un mall pe drumul spre aeroport! Eram obosita de discutiile interminabile, asa ca i-am spus sa ma duca la aeroport chiar daca ajungeam prea devreme!

O alta solutie era sa ma intorc la hotel si sa cer receptionerului alt sofer care sa ma duca la aeroport si in drum sa ma opreasca la mall. Dar mi-a fost teama ca nu o sa ma incadrez in timp – ca dragalasul meu de sofer o sa ma faca sa pierd avionul. Asa ca i-am spus cateva in gand si l-am lasat in plata Dumnezeului lui!

Urmatoarea zi aveam tren spre Agra la 6 dimineata. In timp ce eu eram in Jaipur prietena mea Iulia explorase imprejurimile hotelului nostru din Delhi si aflase ca gara era la 10 min de mers pe jos de hotel. Oricum pe distanta asta nu ma lua nici o ricsa!

ZIUA 10: AGRA

La 5 dimineata cu fesul pe cap eram in drum spre gara Delhi: destinatia AGRA. Biletele luate pe internet la un fel de accelerat aveau inclusa o masa in tren. Gara este f bine organizata, trenurile sunt afisate pe o tabela mare care se actualizeaza electronic. De asemenea gasesti si oameni rau intentioneti care se baga in vorba cu tine daca esti strain si-ti spun ca biletele luate pe internet nu sunt bune, ca trebuie sa te duci la nu stiu ce ghiseu ca sa-ti iei biletele. Ori nu stiu ori vor sa te pacaleasca! In mod normal trenul face 2h, dar din cauza cetii a facut 4h asa ca am ajuns la ora 10.00. Masa din tren a fost f buna si bogata (ceai, cafea, fructe, legume, 1.5l apa).

La gara din Agra am cautat imediat st de taxiuri prepaid. Preturile erau afisate:

Agra Fort + Taj Mahal = 900 Rp (18$)

Agra Fort + Taj Mahal + Fatehpur Sikri = 1350 Rp (28$)

Am ales prima varianta pentru ca doream sa vad obiectivele turistice separat, iar Fatehpur Sikri este la 38km distanta de Agra!

Am platit, am luat chitanta si am plecat cu taxiul. Aveam un sofer care nu vorbea prea bine engleza si un ghid care cunostea bine istoria orasului. Ghidul era din Calcuta (un oras f sarac al Indiei) si venise in Agra cu multi ani in urma.

Agra are o pupulatie de 3.6 milioane locuitori, iar intre anii 1527 și 1628 a fost capitala Imperiului Mogul.

Taj Mahal-ul e absolut surprinzator. Un mausoleu imens de marmură albă, construită în Agra între 1631 şi 1653, din ordinul împăratului Mughal Shah Jahan în memoria soţiei sale favorite, Taj Mahal este bijuterie a artei musulmane din India şi una din capodoperele mostenirii universale admirate de toata lumea facand parte din Patrimoniul Unesco.

E printre putinele locuri despre care pot sa spun ca in realitate e mult mai grozav decat in poze. Stai si te uiti si nu iti vine sa crezi ce pot mainile omenesti sa faca... Si uite asa ajungi la concluzia ca orice efort facut pentru a ajunge aici nu a fost prea mare! Taj Mahal a fost construit de Shah Jahan in memoria sotiei lui preferate, Mumtaz, care i-a fost alaturi timp de aproape 20 de ani si a murit dand nastere celui de-al 14-lea copil. Munca la intregul complex (ca exista si moschei, porti, gradini si fantani) a durat 20 de ani iar arhitectii, constructorii si materiile prime (marmura si pietrele pretioase, caci „desenele” de pe mausoleu sunt de fapt incrustatii) au fost aduse din toata lumea. Shah Jahan intentiona sa mai construiasca un monument, similar cu acesta dar din marmura neagra, pe partea cealalta a raului Yamuna, in care sa fie el inmormantat. Dar cel de-al treilea fiu al lui, Aurangzeb, dupa ce si-a omorat primii 2 frati, l-a detronat si a devenit unul dintre cei mai cruzi conducatori ai imperiului. Astfel, mausoleul negru n-a mai fost construit, iar Shah Jahan a fost exilat in Fortul Agra, unde si-a petrecut restul vietii privind la Taj Mahal... Romantic, nu?

Taj Mahal-ul impresioneaza prin sculpturile in marmura, intarsiile in marmura (incrustatiile) cu pietre pretioasa aduse de peste mari si tari – care sunt realizate cu mare minutiozitate. Pietrele erau slefuite, integrate intr-un model, apoi se scobea cu dalta in marmura locul pentru fiecare pietricica. Apoi aceasta era potrivita, fixata si lustruita. Datorita acestor pietre pretioase, Taj Mahal-ul isi schimba culoarea, ca o femeie starea de spirit, in functie de ora si lumina zilei: dimineata bate in roz, la amiaza in alb-galbui.

Deși iubirea puternică pentru sotia călăuzitoare de vieti, nu a încetat nici chiar în momentul mortii sotului iubit, totuși soarta le-a mai pregătit incă ceva celor doi: Taj Mahal-ul se schimbă din cauza poluării. Acesta își schimbă culoarea în galben, din cauza poluării, în pofida restrictiilor impuse activitătilor industriale și circulatiei rutiere. Pentru conservarea monumentului, Curtea Supremă indiană a ordonat în urmă cu zece ani închiderea sau mutarea turnătoriilor, cărămidăriilor și sticlăriilor din apropierea Taj Mahal-ului, situat la Agra, în nordul tării. Numai vehiculele electrice sunt autorizate în apropierea mormântului, iar calitatea aerului este măsurată regulat. Cu toate acestea, depunerea de particule de materie în suspensie pe marmura albă a Taj Mahal-ului îi dă o tentă galbenă la suprafată, potrivit unui raport parlamentar ale cărui concluzii au fost publicate de ziarul Times of India. Comisia recomandă aplicarea unui tratament pe bază de argilă pe fatada monumentului, așa cum s-a mai făcut deja în trecut.

Biletul de intrare la Taj Mahal a fost 750Rp (15$) – cel mai scump bilet de intrare din toata excursia! Biletul pentru indieni era de 20Rp (0.4$) !! Odata cumparat biletul scump te duci si-l arati la un ghiseu si ti se da o sticla de apa si o pereche de papuci din plastic. Asta daca iti spune cineva. Mie mi-a spus ghidul, dar am am vazut o multime de turisti straini veniti pe cont propriu care se intrebau de unde se iau papuceii! Dar era prea tarziu – inauntru nimeni nu-ti mai dadea papucii; inauntru erau niste indieni care dadeau niste papucei de plastic folositi contra cost! Papuceii de plastic si apa erau date numai celor care cumparau bilete scumpe (750Rp).

Papuceii de plastic sunt utili la mausoleu pentru ca nu ai voie sa intri incaltat: turistii isi puneau papuceii peste incaltaminte, iar indienii umblau desculti pe gresia rece.

Majoritatea suvenirurilor din Agra se bazeaza pe intarsii in marmura, de altfel in Agra exista mii de mestejugari care duc mai departe acesta traditie a lucrului in piatra in ateliere de familie. Ei sunt urmasii mestejugarilor adusi din Asia si India sa lucreze la Taj Mahal. La un astfel de atelier am fost dusa si eu de ghizii mei, de fapt era o adevarata fabricuta unde mi s-a aratat cum se fac obiectele de acest fel (din piatra dura sau gresie – e acelasi lucru!), de la obiecte mici gen magneti de frigider, scrumiere, elefantei pana la masute, jocuri de sah, vaze enorme la preturi destul de mari! Am luat totusi un magnet de frigider de 500Rp (10$) – negociat de la 1500Rp! La Fort Agra urma sa iau de pe strada unul similar cu 100Rp (2$)... ca sa nu ma enervez am facut media aritmetica si pot spune ca 300Rp (6$) suna mai bine!

In drum spre Agra Fort am vazut o Pizza Hut si i-am rugat pe ghizi sa opreasca sa iau pranzul. O pizza vegetariana si un coktail au fost binevenite!

Apoi am plecat spre Agra Fort. I-am rugat sa ma astepte in parcare, sa nu ma mai conduca pana la intrare pentru ca la Taj Mahal am vazut cum ghidul meu alunga vanzatorii ambulanti care doreau sa-mi faca cunoscuta oferta lor.

Agra Fort a fost conceput pentru a rezista asediilor indelungate cu ziduri duble, masive din gresie rosie. Este numit si Fortul Rosu construit in secolul 16 si inconjurat de ziduri si santuri de aparare. Aici a fost exilat si tinut in arest Shah Jahan. Aflat pe malul celalalt al raului Yamuna, acest fort a devenit inchisoarea imparatului. Din balconul camerei sale imparatul avea o vedere perfecta spre Taj Mahal, dar la batranete a avut probleme cu vederea, asa ca in ultimii ani nu mai putea vedea Taj Mahalul decat cu mintea si imaginatia lui. Imparatul s-a stins din viata chiar in balconul camerei sale si a fost inmormantat la insistentele uneia din fiicele sale alaturi de sotia sa in Taj Mahal. De altfel, mormantul lui e singurul lucru care strica simetria mausoleului.

Biletul la Agra Fort a fost 100Rp (2$).

La iesirea din Agra Fort am fost asaltata de vanzatorii ambulanti si am achizitionat un magnet (de care deja v-am povestit) si 2 casete de bijuterii (400Rp=8$). Am fost sfatuita de vanzatori sa le ascund in rucsac si sa nu le spun ghizilor mei. M-am simtit un pic vinovata, dar m-am conformat! Oare ghizii i-ar fi cerut vanzatorului comision? N-o sa stiu niciodata!

Pentru ca mai aveam un pic de timp pana la ora 18.30 (luasem taxiul la ora 10.30 pentru 8h) – i-am rugat pe ghizii mei sa ma duca la un mall in apropiere (vazusem cateva panouri publicitare in oras!). M-au intrebat ce doresc sa cumpar si le-am spus ca as dori sa vad niste magazine indiene, dar in mall! Recomand magazinele Pantaloon (http://www.pantaloonretail. in/) si Max (http://www.maxfashionindia.com/). M-au dus la un mic mall in apropiere in care multe magazine erau desfiintate, dar am gasit un Max: produse din bumbac, de calitate la preturi ok.

Apoi am plecat spre gara. Trenul meu trebuia sa vina la ora 20, dar avand in vedere ca era trenul cu care venisem dimineata si acum se intorcea, trebuia sa ma astept cam la aceeasi intarziere 2h, deci ar fi trebuit sa plec la ora 22. Ma gandeam sa schimb biletul cu o categorie mai proasta (asta in cazul in care gaseam), dar asta insemna sa petrec cam 4h in tren in loc de 2h. Ghidul meu m-a sfatuit sa merg la sala de asteptare pentru femei (DA, exista asa ceva!) si sa astept trenul meu. Numai cei care aveau bilete de categorie superioara puteau sta in sala de asteptare. Sfatul lui mi s-a parut bun asa ca ne-am luat la revedere si m-am dus in sala de asteptare. Aici am avut parte de 2h de vizionare a florei si faunei locale pentru ca trenul meu a binevoit sa apara la ora 21.30! In sala de asteptare a venit un grup de femei si apoi 3-4 barbati au carat 30-40 de valize si cutii... cred ca mergeau la o nunta pentru ca multe cutii erau frumos impodobite si in cateva am vazut ca erau saree-uri. Barbatii au asezat bagajele in mijlocul incaperii si s-au retras lasand doamnele sa sporovaiasca. Apoi a venit un alt grup de 3 femei cu copii, barbatii au adus ceva bagaje si s-au dus sa cumpere de mancare din gara. Au revenit cu farfurii de plastic, mancare si sosuri in pungi. Condimentele miroseau de imi venea sa ies afara, din cand in cand mai intra cate o femeie sa mearga la toaleta, asa ca mai iesea un iz si de acolo! Cand au terminat de mancat au strans farfuriile de unica folosinta, dar hartiutele de la dulciuri le-au aruncat pe jos.

In sala de asteptare era un panou electronic pe care urmaream trenurile si update-ul intarzierilor. Am plecat mai devreme pe peron si am luat trenul spre Delhi. La gara m-a asteptat prietena mea la 24.30, ingrijorata de cele 20h continue petrecute “outside”!

Avand in vedere intarzierile avute la tren (Agra) si avion (Jaipur) ma gandesc ca poate transportul cu masina (taxi) in aceste orase poate fi o alegere mai buna. Desi in acest caz depinzi de soferul de taxi care poate sa te tina in trafic mai mult de cat e necesar! Agra si Jaipur sunt la 200-250km de Delhi, insa drumurile sunt f aglomerate si dureaza cam 5h un drum (dus, respectiv intors, deci 10h de stat cu fundul in masina! It’s up to you!!

ZIUA 11: DELHI

Delhi este principalul centru politic și administrativ al țării si cel mai mare nod comercial din nordul Indiei. Este capitala tarii, are o populatie de 16 milioane de locuitori si o rata de crestere alarmanta a populatiei

Old Delhi, partea veche a orasului, construita de Shah Jahan, in secolul 17, se prezinta astazi ca un etalon al arhitecturii Indo-islamice, imbinand in mod impresionant si atractiv, detaliile si bogatia motivelor religioase hinduse cu maretia si impozanta constructiilor musulmane.

New Delhi, partea moderna a orasului, a fost construita, la inceputul secolului 20 de sir Edwin Lutyens si sir Herbert Baker, doi arhiecti celebri, urmând sa devina in 1931 noua capitala a Indiei moderne si reprezinta o imbinare interesanta si atractiva a stilurilor vestice si orientale aplicate vechilor structuri arhitecturale deja existente in India.

Aici exista si metrou si bus turistic. Aveam 3 zile de vizitat in Delhi (Vi-D) si am hotarat ca in primele zile sa luam busul turistic, iar in a treia zi (duminica) sa mergem cu metroul la templul Akshardham.

In prima zi am calatorit cu busul turistic si am vizitat Humayun tomb, Lotus temple, Qutub Minar.

Busul turistic se numeste Ho-Ho bus, circula de la 8.30-20.00 si are o frecventa de 30minute. Mai multe detalii gasiti aici: http://www.hohodelhi.com/

Humayun tomb (Mormantul lui Humayun) – asezat pe malul raului Yamuna. Palatul mausoleu al imparatului Mogul Humayun a fost construit in 1565 de sotia sa Haji Begum si a fost primul parc funerar Mogul proiectat in India. Arhitectul persan care l-a construit a creat un model nou folosind gresia locala, marmura si cioplitorii in piatra. Mausoleul reprezinta primul mormant de acest gen de pe subcontinentul indian, fiind situat nu departe de cetatea Purana Qila, fondat de Humayun in 1533. Acesta a fost prima constructie la care s-a folosit structura de gresie rosie la o constructie de asemenea dimensiuni.

Oricum se pare ca Taj Mahalul a fost construit dupa modelul acestui mausoleu, iar recomandarea ghidurilor este ca inainte de Taj Mahal sa se viziteze acest templu.

Lotus Temple (Templul Lotus) este una din cele mai remarcabile constructii inchinate cultului Bahai si a fost construit in 1986 din marmura, ciment, dolomita si nisip. Templul are forma unei flori de lotus cu 9 petale si este unul din cele mai vizitate din India. Templul impresioneaza prin designul spectaculos, dar si prin mesajul de unitate religioasa pe care-l tranmite. Floarea de lotus simbolizeaza pacea, puritatea, dragostea si nemurirea.

Qutub Minar este prima si cea mai veche constructie islamica din India. A fost construit in 1220 din gersie rosie, iar ultimele 2 etaje din marmura. Are o inaltime de 72,5m – cel mai inalt minaret din lume, iar in varf se pate ajunge urcand cele 379 trepte. De fapt se putea ajunge fiindca din 1981, accesul publicului a fost interzis ca urmare a unui accident caruia i-au cazut victime niste copii de scoala. Si are 5 etaje (balcoane). Initial au fost 6 etaje, dar ultimul etaj s-a desprins la cutremur si a cazut, iar acum se afla asezat separat in gradina complexului.

Minaretul are la baza un diametru de 14.3 m iar in varf de 2.7 m. Arhitectura islamica este foarte interesanta.

Aici am vazut prigorii – niste pasarele mici si verzi, tare dragute (vedeti foto!).

Constructia a afost realizata de primul conducator musulman din Delhi pentru a sarbatori victoria Islamului asupra hindusilor. La baza minaretului sunt inscrise versete din Coran.

Preturile obiectivelor turistice vizitate pentru turistii straini si pentru indieni:

•Humayun tomb: 250Rp (5$) – 10Rp (0.2$)

•Lotus temple: gratis

•Qutub Minar: 250Rp (5$) – 10Rp (0.2$)

Ziua 12: DELHI

A doua zi cu Ho-Ho busul. Un lucru interesant legat de Ho-Ho bus: nu exista casti, ci un ghid care-ti povesteste despre obiectivele turistice. Autobuzul este unul obisnuit cu un singur etaj, iar un tur complet dureaza 4h.

In a doua zi am inceput cu Red Fort (Noul Fort = Lal Qila) construit intre anii 1639-1648 de Shah Jahan, imparatul Mogul care a construit faimosul Taj Mahal. Fortul a servit ca resedinta si capitala a imparatilor moguli pana in anul 1857, cand imparatul mogul Bahadur Shah Zafar a fost exilat de catre guvernul britanic.

Gradinile si palatele din interior impresioneaza prin frumusetea arhitecturii, a sculpturilor si incrustatiilor in marmura. Aici puteti admira marmura dantelata, mozaicurile din sala audientelor private si tronul fastuos al paunului, evaluat la 60 milioane de dolari. Diamantele si pietrele pretioase, care il impodobeau au fost jefuite de catre englezi in urma infrangerii rascoalei indienilor din anul 1857. Cel mai mare si mai pretios dintre diamante este si cel mai valoros din lume si a fost trimis la Londra unde impodobeste coroana reginei de azi. Tot in incinta Fortului se gaseste si o sala din marmura alba pentru audiente speciale iar in apropiere se afla moscheea din corali.

De la fort am plecat spre vechiul centru comercial Chandni Chowk. Acesta este de fapt o piata care se intinde pe kilometri intregi, cea mai cunoscuta fiind piata de mirodenii. Ne-am plimbat cu ciclo-ricsa pe stradutele sale inguste si aglomerate, pline de culoare si de arome – o adevarata provocare a simturilor.

Am ajuns la moscheea Jama Masjid, cel mai mare si mai cunoscut lacas de cult musulman din India. Moscheea a fost construita in 1856 din gresie rosie cu intarsii din marmura si bronz si ofera o minunata vedere asupra lui Red Fort. Moscheea poate cuprinde in curtea sa pana la 25.000 de credinciosi si adaposteste doua relicve importante ale Islamului: un exemplar vechi al Coranului din piele de caprioara si o pereche de sandale despre care se spune ca au fost purtate de profetul Mahomed. Nu am intrat inauntru pentru ca era ora de rugaciune si nu aveam voie, dar vederea asupra orasului este minunata (vedeti foto!)

Purana Qila (Vechiul Fort) este cea mai veche constructie din Delhi. Constructia este unica si merita vazuta.

Preturile obiectivelor turistice vizitate pentru turistii straini si pentru indieni:

•Red Fort: 150Rp (3$) – 10Rp (0.2$)

•Jama Masjid: n-am intrat!

•Purana Qila: 100Rp (2$) – 5Rp (0.1$)

Alte obiective turistice pe care le-am vazut doar din Ho-Ho bus:

•India Gate (Poarta Indiei) - este un memorial construit in cinstea tuturor eroilor care si-au sacrificat viata luptand pentru independenta Indiei. Asemanatoare cu Arcul de Triumf, poarta este construita din blocuri masive de marmura alba si este impodobita cu modele traditionale indiene

•Raj Ghat, un memorial superb si impunator, situat in mijlocul unui parc national si in care, intre ziduri nu inalte, dar autoritare, inconjurat de niste pomi cu coroana bogata, plini de veverite care se plimba nestingherite, cu alei si o iarba moale sub care talpa goala se bucura de o mangaiere tandra de nedescris, se gaseste mormantul Parintelui Indiei. Un patrat cu latura de 4 metri, din marmura neagra, permanent impodobit cu flori aduse de cei care vin sa isi arate respectul fata de mentorul lor, in mijlocul caruia se inalta un suport inchis in sticla, adapostind flacara vesnica, menita sa reaminteasca tuturor care viziteaza mormantul ca Mahatma Gandhi, prin caldura si bunatatea sufletului sau va trai vesnic

•National Museum (Muzeul National)

•National Gallery for Modern Art (Galeria Nationala de Arta Moderna)

•Jantar Mantar (Observatorul Astronomic)

Am incheiat seara in Connaught Place (denumirea locala Rajiv Chowk) - un conglomerat circular de magazine mici, in care gasesti de toate, de la obiecte artizanale, pana la McDonald's, KFC si vanzatori ambulanti. Este practic, cel mai mare centru comercial al orasului New Delhi - unul dintre cele mai mari centre financiare, comerciale si de afaceri, in Delhi, cu magazine occidentale.

ZIUA 13: DELHI

In ultima zi ne-am hotarat sa mergem cu metroul la templul Akshardham. Era duminica si ne asteptam ca metroul sa fie mai liber si sa calatorim fara probleme. O calatorie a fost 15Rp (0.3$) si ni s-a dat un « token » pe care trebuia sa-l pastram pana la sfarsitul calatoriei si la iesire sa-l introducem intr-un aparat ca sa putem iesi din statie. Calatoria a durat 6 statii - aprox 30 min, cred, ca eram prea emotionata sa-mi dau seama!

La iesirea din metrou erau o multime de ciclo-ricse care asteptau clienti pentru templu (vedeti foto!). Nestiind cat e de departe am inceput sa negociem. Am obtinut 30Rp (0.6$) ! – super pret! Numai ca templul era la 200-300m distanta! Am ras si am mers mai departe!

Vizitarea acestui templu a fost cea mai frumoasa experienta din Delhi! Constructia templului hindu a durat 5 ani (2000-2005) si este cel mai mare complex religios din lume si una din minunile Indiei moderne.

Mai multe detalii si poze (pentru ca inauntru nu ai voie sa faci poze) gasiti aici:akshardham.com

Intrarea in complex (gradini si templu) este gratis, cu plata sunt doar expozitiile tematice, o calatorie intresanta cu barca si fantana muzicala.

Cand am fost noi fantana nu a fost disponibila, asa ca am luat bilete doar pentru expozitie si calatoria cu barca. A fost f. f. f. interesant si neasteptat. Pretul biletelor: 340Rp (7$).

Acest obiectiv turistic nu apare pe nici-un site turistic din India si in nici un circuit turistic organizat de agentiile din Romania. L-am gasit recomandat pe un forum de cineva care-l vizitase din intamplare! Nici un e de mirare avand in vedere ca intrarea este gratis!

La intrare nu ai voie sa iei cu tine decat bani si acte, restul ramane in rucsac la garderoba: rucsac, mancare, ap foto, camera video, telefoane mobile. Completezi un talon in care declari ce lasi la garderoba, il semnezi si-l lasi la casa garderobei impreuna cu obiectele mantionate. La fereastra garderobei ti se spune sa pui obiectele pe masa, ti se spune sa zambesti in camera – gata poza, ti se da cheia de la dulapiorul cu obiecte si poti sa mergi mai departe la “scanare”. Super, nu? Aici esti verificat sa nu care cumva sa ai cu tine un obiect din cele mentionate mai sus…am avut surpriza sa raman fara guma de mestecat si ata dentara, dar asta e…

Complexul este impresionant ca marime si arhitectura. Poti sa petreci o zi intrega fara sa te plictisesti. De asemenea au un restaurant f bun si un magazin de suveniruri pentru toate buzunarele!

O multime de indieni vin aici sa se relaxeze pentru ca e aer curat, curat si poti sa stai pe iarba linistit – departe de tumultul orasului.

Ce mi-a placut cel mai mult in India:

Templul Akshardham, Hawa Mahal, Taj Mahal si linistea / relaxarea din Goa

Regrete: ca nu am avut un aparat foto mai bun – capabil sa faca poze in miscare, contra soarelui, in conditii de ceata!

---