Sublim — Havasu Fall

TIPĂREȘTE

Am ajuns intr-un alt loc minunat de pe planeta. Unii spun ca e cel mai frumos loc in care poti ajunge… Nu stiu, nici macar nu mi-am propus sa vad tot Pamantul…

Havasu Falls- sau cascadele de pe paraul Havasu este un loc… probabil unic

In primul rand, e greu accesibil, din orice punct de vedere. E departe de civilizatie, e greu de facut rezervare… E mult de mers, dar merita orice efort si oricat de mult ai astepta.

Am auzit despre lucul asta acum 2 ani, cand ma documentam despre Grand Canyon si, clar, am zis ca e greu de ajuns acolo fiind vorba de 10 mile, adica 16 km de coborat in inima canionului. Apoi, in vara trecuta, am inceput sa caut mai multe informatii si dup ace am dat de niste filmulete dementiale, am zis ca trec destinatia pe lista lucrurilor care trebuie facute pana la 50 de ani….

Am inceput sa gasesc tot mai multe informatii despre loc si cum se ajunge acolo. Apoi m-am hotarat sa ajung anul asta, dar ce sa vezi? Cand sa fac rezervarea la cabana, nu mai erau locuri pentru ca incepusera l a01 iunie, da, 2018si s-au epuizat aproape instantaneu.

Apoi am inceput sa urmaresc vremea, pentru cea mai potrivita perioada din an. In vara, pentru ca si ei numesc sezonul ploios, sezon musonic, cateva furtuni au facut ravagii. Au fost nevoiti sa interzica accesul turistilor in canion. Tot cautand, am gasit o agentie turistica autorizata, care organiza diverse tipuri de excursii, de la 2 la 7 zile si m-am hotarat sa merg cu ei. Asigurau transportul echipamentului, inchiriat tot de la ei, mancare, ghid si distractie. Permis de access in rezervatie. Trebuia doar sa ajung la timp la intalnirea cu grupul pentru a cobora impreuna.

Havasu este un trib de nativi americani care traiesc intr-un canion pe un afluent al raului Colorado. Grand Canyon si imprejuriiiiimi, este teritoriul triburilor Supai si Navajo, oarecum inruditi …. Asadar o rezervatie de nativi americani. Toate triburile traiesc din turism. Ei si viata pe care o duc, cu pretul modernizarii, este o curiozitate pentru noi.

M-am inscris pe site-ul agentiei pentru luna martie 2019, escursia de 2 nopti. Apoi am asteptat vesti. Anul se apropia de sfarsit iar eu inca nu primisem confirmarea locului pentru ultimul weekend din martie... Asa ca am inceput sa-i sufoc cu mail-uri cerand informatii. Lenesi? Stresati? Apoi, pe facebook… In ce le din urma, un tanar amabil mi-a destainuit din secretele escursiei, asa, cu maaare zgarcenie. Mi-a spus ca urmeaza sa se intalneasca tribul pentru alegeri si decizii pentru 2019, prin ianuarie; atunci urma a se hotara taxele si alte cele pentru noul an. Dar, curios, mi-a sugerat sa ma inscriu pe site-ul de rezervari pentru camping al tribului. Asa am si facut, imediat! Am primit si confirmarea de iscriere si informatia ca in data de 01 februarie, la ora 5pm, ora locala, a Bucrestiului, incep inscrierile… Mai bine zis, vanatoarea!

A inceput noul an, vestile tot nu veneau de la agentie…. Vineri, 1 februarie, m-am instalat in fata pc si am asteptat sa se faca ora 5. Si s-a facut, pagina s-a actualizaaaaaat... Dupa 10 minute nu am mai avut rabdare si am dat refresh… apoi au inceput chestiile alea cu: fa click pe imagini cu fatada de magazine…. pe magine cu dealuri… pe mai stiu eu ce imagini…. Aratatorul meu aproape intepenise dar trebuia sa raman calma si rabdatoare. Apoi, pe la 7.10, gata! Mi s-a deschis calendarul! Si ce sa vezi, era albit aproape tot, adica fara locuri libere. Pentru perioada pentru care ma hotarasem am gasit 1 loc de la 1 aprilie! De acum, doar maruntisuri de planifict… masina de inchiriat, necesarul pentru camping, mancare dezhidratata, carduri foto….

Am plecat devreme, pe la 4 dimineata, de la hotelul din Kingman si am facut doar cat sa realimentez in Peach Sprins, apoi drumul, cu soarele rasarind si cateva avioane pe cer, pe Route 66, apoi pe drumul din rezervatie, pana in parcarea de la marginea… prapastiei… Am fost intampinata de doi rangeri, care m-au cautat si gasit pe lista cu rezervari, mi-au explicat regulile care trebuie respectate: fara foc, alcool, droguri, muzica urlatoare…. Am si semnat o declarative, pe care am predate-o mai apoi, odata ajunsa in sat, la biroul unde se inscriu toti turistii; am primit in schimb o bratara autoadeziva si o eticheta de atarnat la cort, galbena… Aveam sa observ ca in fiecare zi se dadeau etichete de alta culoare pentru corturi.

Neantul si zarea! Stanci rosietice si albicioase cu smocuri verzi! Primavara! Dar putin prea devreme pentru a surprinde desertul inflorit. Anul asta a nins chiat si jos la Havasu Falls, deci o primavera mai racoroasa. A urmat o poteca in ac de par, lunga de o mila si parcursa intr-o ora. Din cand in cand cate o oprire scurta pentru imbatat cu peisajul. Nu poti admira in timp ce mergi pentru ca Praful si nisipol acopera pietre lucioase pe care poti aluneca. M-am folosit de betele de drumetie si ma felicit ca le-am carat dupa mine. Apoi drumul prin albia unui parau secat dar acre la ploi puternice creste de niciunde…. Lung, cu pietris, cu smocuri de iarba si flori. Cu cate o stanca ce tine umbra cateva minute. Din cand in cand, cate un card de catari insotiti de 2-3 indieni calarind cai superbi, urcau spre parcare. Poti plati transportul bagajelor cu catarii pana in sat la cabana sau pana la camping; in cazul asta, doar cu ceva de gustat si apa, te destrabalezi cu pause dese de admirat peisajul. Pentru ca prefer sa plec devreme sis a… ajung devreme, am preferat sa-mi car singura bagajul.

Iata-ma ajunsa aproape de parau, vegetatia e mai mare, salcii si arbusti tin umbra adevarata potecii care o coteste la stanga spre sat. Inca putin… La intrarea in sat un magazinas, dar nu tu ceai, nu tu cafea. Doar uscatele, de toate felurile… Profit de umbra si iarba verde si moale, sa ma odihnescputin, dau si un telefon acasa, scurt, apoi plec spre biroul de inregistrare. Aici, pentru ca e curtea scolii, folosesc netul pentru o convorbire mai lunga… ma inscriu repede si vorbesc cu lumea care asteapta sa urce cu elicopterul… 10 minute de zbor, 130 $. O nimica toata; doar ca asteapta de dimineata de la 8, de cand am inceput eu coborarea, iar acum e aproape ora 14! As inebuni! Merg mai departe, inca 2 mile, o parte prin sat, un sat sarac cu oameni zambitori. Iti raspund la salut dar prefera sa nu interactioneze prea mult; banuiesc de ce: sa nu faca lumea glume deplasate pe seama lor. Am tot trecut pe langa curti cu catari, cate unul sau 2-3, cate un cal frumos…

Pe poteca de praf fin si nisip, suntem atentionati ca o impartim cu animale, biciclisti- copii din sat adora bicicletele si cele cateva masinute de golf folosite de rangerii din camping pentru deplasare rapida. Paraul curge acum aproape de poteca si este o minunatie albastru-verzuie, peste palnte albite de calcar. Apre si prima cascada, apoi o alta, apoi malul luat anul trecut de viitura, cu pomi scosi din radacini si poteca pierduta; o banda ca re interzice accesul in continuare spre partea aceea de vale, instabila inca…

Apare si prima coliba unde indigence fac gustari calde pentru turisti si vand faimoase bauturi carbogazoaese reci. Inchis, stoc terminat. Apoi o alta, la fel. Apoi a treia, la fel. E deja ora 15. Lume multa, pranz consumat. Oricum nu mi-e foame, chiar daca nu am mancat nimic, am baut doar 2 litride apa. Uite si tarcul catarilor! Doi cai pasc linistiri la umbra… Langa casa rangerului o gramada mare de galeti de… vopsea lavabila, cu capace, folosite de turisti sa-si pastreze mancarea pentru a nu fi furata de veverite sau ate jivine. Si cateva roabe! Astea sunt pentru cei cu mult bagaj adus pe catari, sa si le duca pana la locul de campare.

Corturi de toate marimile instalate sub copaci. Mese lungi si banci, din loc in loc, incat sa aibe toata lumea unde sta la masa. Toalete ecologice! Cele mai tari vazute pana acum, cu compost! Aroma de om proaspat taiat a compostului, ametiroare. Hartie igienica… 2 metri de role si lichid dezinfectant! Se recomanda sa nu folosesti decat sapun biodegradabil, impotriva poluarii. Recunosc ca m-am sacrificat si 2 zile am folosit doar apa de gura si periuta, fara pasta. Si dezinfectant in loc de sapun si a fost perfect.

Dupa mai bine de 30 de ani, iata-ma in fata unui cort, gata de instalat! Damne, cata evolutie! Acum, cortul are putin peste 1 kg! Atunci avea vre-o 6-8 kg! L-am instalat rapid, m-am schimbat si am plecat in cautarea izvorului pentru proviziile de apa; ce bine am ales locul: la 30 de metri de izvor si cam 50 de toalete…

Cascadele sunt minunate si nu te saturi ascultandu-le si balacindu-te in apa calda…. daca soarele razbate printer nori; altfel, e cam racorica si vant. Potecile urca si coboara printer ierburi, bolovani sau stanci, . Sari peste fire si ochiuri de apa sau te joci copilareste pe busteni, sa treci mai departe. Dar plimbarea de la una la alte si lumina care se schimba la fiecare pas, fiecare ochi de apa arata altfl, fiecare piatra isi schimba nuanta. Seara incep sa tipe puii de vulture, flamanzi si singuri. Si niste pasarele par a canta cu foc.

E liniste, un miros de iarba proaspata si apa termala, dulce. E seara si lumea obosita si fericita se ascunde in corturi. Cate o lampa se mai scurge prin noapte. In general se respecta folosirea luminii albastre pentru a nu deranja.

Parca eram intr-o poveste...

---

VIZUALIZĂRI: 548 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI