Zilele cinci şi şase: Atena, Acropole, Cap Sunio, Corint, Micene, Epidaurus, Naflio

TIPĂREȘTE

A cincea zi a circuitului a fost din punct de vedere turistic cu mult sub nivelul celorlalte. Ea a cuprins: turul Atenei, vizita pe Acropole şi Cap Sunion. Turul Atenei s-a făcut din autocar, fără nici o oprire sau măcar o încetinire a vitezei. Cum autocarul era plin, dacă obiectivul de văzut era în stânga şi tu stăteai pe dreapta, îl ratai şi viceversa. Am vizitat Acropole pentru a treia oară sperând că după douăzeci şi cinci de ani lucrările de restaurare s-au terminat. L-am găsit tot în şantier parcă şi mai dezvoltat din cauza macaralelor enorme gata să se sprijine pe zidurile milenare. Ghidul local era un român stabilit în Atena, destul de bine pregătit dar fiind plătit ˝ la bucată˝, nouă ne-a acordat numai două ore jumătate pentru turul Atenei şi Acropole, ducându-ne pe repede înainte. Am făcut totuşi nişte poze din unghiuri mai favorabile care acopereau cât de cât macaralele de pe Erechteion, Parthenon, Odeonul lui Herod Aticus. La Propylee era lume ca în august şi grupul s-a despărţit care încotro, aşa că nu am mai beneficiat de explicaţiile ghidului la faţa locului. La cap Sunio am ratat renumitul apus de soare. Ambientul care m-a încântat acum 20 de ani a fost stricat prin amplasarea unui restaurant cu terasă la poalele dealului pe care este ridicat templul lui Posseidon. Programul nostru a fost astfel făcut încât l-am vizitat ziua. Autocarul mai trebuia să se învârte spre seară prin Pireu unde am văzut de la depărtare nişte vapoare contra sumei de 5 eu. La ora 20 era programată o cină festivă care costa 35 eu în La Plaka. N-am onorat-o şi spuneau ceilalţi că n-am pierdut mare lucru. Dacă aş fi ştiut că practic ziua aceea era doar pentru bifat că am trecut pe acolo, am fi rămas în oraş şi am fi luat nişte jucării (zât! nu pentru noi) mai ales că staţia de metrou era la câteva minute de hotel.

A şasea zi am vizitat Peloponezul. Această excursie a compensat cu prisosinţă lipsurile zilei precedente. Am vizitat canalul Corint, Micene cu muzeul, Epidaurus cu muzeul Asklepios şi micutul oraş Naflio. Nu am ajuns la Sparta şi Olimpia pentru că ar fi trebuit să ne înscriem la excursia de 10 zile care cuprindea şi o vizită fulger în Corfu şi nu ştiam dacă încă două zile în autocar nu ar fi fost prea obositor pentru noi. Acum îmi dau seama că nu ar fi fost. N-am avut de unde ştii mai ales că toate cunoştinţele clătinau din cap şi ne spuneau la unison; :˝ La vârsta voastră, autocar? N-o să faceţi faţă˝. Am făcut.

Canalul Corint este un şanţ lung de 6.3 km şi lat de 25 m în partea superioară, cu pereţi aproape verticali înălţaţi la 90 m deasupra nivelului mării. Adâncimea lui fiind de 8 m nu poate fi folosit pentru nave mai mari de 16 m înălţime cu pescaj de max. 7m. Este utilizat mai mult de nave turistice, cca 11000/ an. Nu se permite intrarea în canal a două nave din sensuri opuse.

Pe deasupra canalului trece o linie de cale ferată şi o autostradă. Ideea străpungerii istmului pentru scurtarea drumului de 700 km. care reprezintă perimetrul Peloponezului a apărut din antichitate din sec. VI î. Hr. Iulius Cezar, Caligula, Nero au încercat să-l materializeze dar proiectul a fost abandonat odată cu moartea lor. Abia după câştigarea independenţei s-a pus din nou problema construirii canalului. Din lipsă de bani şi falimente succesive ale societăţilor finanţatoare, construcţia canalului a durat 11 ani. Canalul Corint a fost inaugurat în 1893. La câţiva kilometri de actualul oraş Corint se află situl arheologic din care se mai păstrează Templul lui Apollo, Agora, Fântâna Sacră. Ele au aparţinut vechiului oraş Corint fondat cu 1000 de ani înaintea erei noastre şi care a avut o importanţă deosebită economică şi politică în antichitate. Acest oraş a fost distrus de romani şi refăcut de Iulius Cezar care l-a făcut capitală a provinciei Aheia. Dat fiind importanţa oraşului acum 2000 de ani, apostolul Pavel a redactat două epistole către corintieni în care a propovăduit dragostea între oameni.

Micene se află în Peloponez la cca 40 km de Corint. A fost o reşedinţă regală fortificată aşezată pe o colină greu accesibilă şi înconjurată de ziduri ciclopice construite din pietre de câte 120 t. una.Pietrele nu erau legate prin mortar dar asezarea lor a fost atât de perfectă încât zidurile au rezistat aproape patru milenii într-o zonă cu mare seismicitate. Situl a fost construit cu 2000 ani înaintea erei noastre de triburi indo-europene numite ahei, deci acum 4000 ani. Este la o diferenţă de câteva sute de ani, maximum un mileniu vechime faţă de piramidele din Gizeh, cele mayase sau construcţiile megalitice de la Stonehage sau Malta. Cetatea avea forma unui melc şi nu putea fi văzută de la depărtare. Intrarea în sit se face prin celebra poartă a leilor de dimensiuni impresionante (3.1x2,95 m) şi care simbolizează puterea regilor micenieni. În apropierea porţii cu lei era agora oraşului. Imediat ce am depăşit intrarea, am întâlnit escavaţiile a mai multe morminte regale cât şi decopertări protejate cu acoperişuri. În spatele intrării o pantă cu lespezi de piatră lucioase duce în vârful colinei unde au mai rămas doar fundaţiile palatului. Acropolis (oraşul de sus) a fost fortificat în anii 1500 î. Hr. Palatul avea o sală a tronului numită megaron. Un al doilea zid de fortificaţie construit în 1350 î. Hr. era făcut din pietre enorme despre care Homer a scris că erau cărate de ciclopi (uriaşi cu un singur ochi) Palatul devenise impenetrabil. În interiorul zidurilor s-au găsit alte morminte funerare (cercul funerar A) în care erau 9 femei şi 8 bărbaţi. Mormintele supuşilor se aflau înafara cetăţii (cercul funerar B). ca şi casele slujitorilor şi sclavilor. Nu am putut urca până la ruinele palatului, panta fiind grea şi alunecoasă iar pozele de acum 25 de ani pe care le-aş fi postat ca să vă arăt că amfostacolo, erau decolorate şi nu s-au putut scana. La câteva sute de metri depărtare înafara cetăţii este un mormânt cu cupolă celebru numit convenţional Comoara Atrizilor, care după Schliemann ar fi fost al lui Agamemnon, după cercetători mai recenţi nu ar fi fost niciodată folosit. Asemeni mormintelor faraonilor, aceste construcţii aveau intrarea blocată cu bolovani de mari dimensiuni pentru ca să fie ferite de profanare.

Poarta leilor principalul punct de acces în cetate a fost descoperită în 1841 de un arheolog grec Pittakis dar nu s-a făcut legătura cu cetatea Micene. Despre Schliemann ştie toată lumea că a descoperit Troia din detaliile geografice (o colină) găsite în scrierile lui Homer. După cinci ani, tot pe baza celor scrise de Homer şi fără alte indicii, Schliemann îşi îndreptă atenţia spre găsirea locului unde a fost regatul lui Agamemnon. În 1876 a găsit în interiorul incintei de la Micene, nouă morminte nobiliare în care a găsit bijuterii şi măşti mortuare. Masca de aur găsită în mormântul nr. 5 a atribuit-o lui Agamemnon. Acesta era rege peste două cetăţi Micene şi Argos şi a fost învingătorul războiului troian. (Aici legendele Olimpului se amestecă cu dovezi, artefacte arheologice şi scrierile lui Homer. După Homer oraşul a fost fondat de Perseu, fiul lui Zeus şi al pământencii Danaia. Dinastia persidă nu a fost lipsită de crime pentru putere sau din răzbunare dar apogeul fărădelegilor care au alimentat tragediile greceşti apar în dinastia atridă. Atunci în fiecare generaţie erau incesturi, crime patricide, fraticide, sacrificări de fecioare date ca ofrandă zeilor, preluări violente de putere care au fost descrise de Homer în Iliada şi Odiseea. Subiectul este războiul troian care a apărut în urma răpirii frumoasei Elena de prinţul troian Paris. Elena era soţia lui Menelau, fratele lui Agamemnon. Agamemnon era un rege puternic în Micene iar fratele Menelau rege în Sparta. Deşi avea o armată navală formată cu sprijinul multor stătuleţe, după zece ani de lupte Agamemnon nu putea câştiga războiul, zeiţele fiindu-i potrivnice. L-a câştigat printr-un şiretlic pus la cale de Ulise. Acesta a construit un cal de lemn în burta căruia a ascuns oşteni şi arme. Troienii au luat calul în cetate considerându-l un dar al zeilor. Noaptea soldaţii au ieşit din burta calului şi i-au măcelărit pe troieni. Ca să continui povestea, oarecum off, odată întors acasă biruitor, Agamemnon a fost ucis de soţia sa Clitemnestra împreună cu un nepot Egistos care îi era şi amant. Egistos, pe lângă setea de putere şi-a răzbunat tatăl ucis de Agamemnon şi cei doi s-au urcat pe tron. Copiii lui Agamemnon şi ai Clitemnestrei, Oreste şi Electra şi-au ucis mama şi pe amant. Au fost găsite mormintele celor doi amanţi, îngropaţi unul lângă celălalt. Ş. a. m. d., în esenţă nu a existat rege să nu fie omorât indiferent de relaţiile de rudenie sau de morală). Originalul măştii lui Agamemnon se află în Muzeul de Arheologie din Atena alături de alte artefacte importante. Masca de aur este foarte controversată. Se pare că e mai veche decât perioada în care a trăit Agamemnon (1600 î. Hr), că ar fi o copie după original făcută de un bijutier plătit de Schliemann şi alte poveşti care au urmărit să umbrească geniul arheologului. Această mască a devenit emblema muzeului din Atena fiind considerată cel mai valoros obiect. Perioada din istoria Greciei cuprinsă între cca. 1600 î. Hr. și 1100 î. Hr. este denumită miceniană, recunoscându-se astfel importanta regatului. Începând cu sec. XII î. Hr, cvilizaţia miceniană intră în declin cauzele dispariţiei sale fiind controversate.

Muzeul de la Micene este o construcţie nouă în care sunt păstrate copii ale obiectelor găsite în morminte dar şi originale ale unora mai puţin valoroase, descoperite recent. Puteţi vedea în fotografii bijuterii, vase de pământ ars, sticlărie, arme dar şi copia celebrei măşti de aur şi a tezaurelor găsite în morminte. Ce să comentez? Priviţi doar fotografiile şi închipuiţi-vă gradul de civilizaţie şi organizare la care au ajuns popoarele vechii Elade cu 4000 de ani în urmă. Micene este înscris în lista patrimoniului mondial UNESCO.

Tot în ziua a şasea, după amiaza am vizitat Epidaurus şi Naflio cu care reviewul va continua.

---

VIZUALIZĂRI: 3564 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI