Circuit Grecia, în august, fără rezervare

TIPĂREȘTE

Această postare are două obiective:

- de a furniza câteva informații practice cu privire la traseul Timișoara - Peloponez, pentru cei care se deplasează cu mașina (drum taxe, aspect plajă, prețuri taverne, prețuri cazare - la recepție);

- de a-i conștientiza de riscurile la care se expun pe cei care, la un moment dat, loviți de un acces de spontaneitate, s-ar gândi să testeze Grecia, în luna august, fără rezervare.

Partea practică a postării (traseu, taxe, taverne):

Traseul a fost făcut din două părți: Timișoara - Platamonas și Platamonas - Tolo.

Traseul pentru Platamonas a fost:

Timișoara - Moravița - Vrsac (Serbia) - Kovin - Smederevo - Nis - Skopje - Evzoni (Grecia) - Salonic (cu ocolirea orașului) - Platamonas. Total: aprox 1000 km. Drumul a durat cam 11 ore, însă a fost făcut noaptea, ceea ce a redus considerabil durata de ședere la vamă.

Traseul Platamonas - Peloponez (Tolon, Nafplio) a fost făcut în proporție de 90% pe autostradă (Larisa - Lamia - Atena - Corint - Nafplio). Se iese de pe autostradă înainte de Nafplio cu câțiva km. Distanța a fost de aprox 550 km, făcuți în 5 ore și jum de mers efectiv.

Despre condițiile de trafic - de la intrarea în Serbia și până la autostradă sunt cam 100 de km, mare parte prin localitate; drumul este destul de încurcat. La Smederevo se intră pe autostradă și se merge pe autostrată până după Nis (aprox 10 euro taxele - se poate plăti direct în euro; nu aveți nevoie de dinari). De la ieșirea de pe autostradă până la granița cu Macedonia mai sunt încă aprox 120 km pe drum național cu serpentine (din care, mai sunt câteva porțiuni mici unde au dat drumul la noua autostradă). Circulația a fost îngreunată de faptul că pe această porțiune au în construcție restul autostrăzii, deci drumul clasic este deviat prin tot felul de poteci (GPS-ul înnebunise). Am mers bară la bară o mare parte din acest drum. Cei aproximativ 200 de km făcuți prin Macedonia sunt în mare parte pe autostradă (peste 50%), însă drumul este cam prost, cu gropi și denivelări. Taxele au fost vreo 6 euro (plătiți de asemenea în euro - atenție, că vi se dă rest în dinari, dacă nu dați fix). În Grecia, după cum probabil se cunoaște deja, autostrăzile sunt foarte bune și aproape omniprezente. Singurul aspect mai puțin convenabil ar fi că... te costă cam mult. Pe traseul către Atena, m-am plictisit de câte taxe a trebuit să plătim. Uneori toll-pay-urile erau puse la distanță de 50 de km între ele!

Plaje:

Platamonas, Litchoro și Nei Pori - plaje de nisip, late și extrem de populate. Au locuri amenajate cu șezlonguri și umbrele, dar au și locuri libere, pentru cei care vor să stea pe prosop. Intrarea în apă este destul de lină, apa este caldă și rezonabil de limpede. Tavernele sunt foarte apropiate de plajă și în general gestionează câte un lot de șezlonguri. Șezlongurile nu se plătesc; în schimb, trebuie să îți comanzi ceva de la ei. Prețurile sunt cam la fel ca peste tot: 3-4 euro/bere, 3 euro/frape, 5 euro/breezer etc. Prețurile la mâncare pornesc de la 7-8 euro / fel principal.

Tolo - plajă de nisip, destul de îngustă, amenajată cu șezlonguri (care se plătesc individual - 3 euro/bucata). Apa era caldă și destul de limpede, cu intrare lină. Terase și taverne în apropiere. Am descoperit o terasă (Golden Beach) cu mâncare foarte bună, la prețuri rezonabile.

Agioi Teodoroi - plajă cu pietre, lungă și destul de lată, amenajată cu șezlonguri disponibile contra consumație. Apa era extrem de limpede (te simțeai ca în piscină), însă se adâncea foarte repede. Plaja este mai puțin cunoscută între turiștii străini, însă este foarte populară în rândul grecilor, în special familii cu copii mici (în cele 4 zile cât am stat aici, nu am auzit decât limba greacă în jurul meu; foarte multe taverne aveau doar meniu în greacă). Prețurile la mâncare și băutură se încadrează cam în aceleași coordonate ca și cele descrise mai sus.

Loutraki - plajă cu pietre, destul de lată, amenajată cu șezlonguri. Din păcate, nu am făcut plajă deloc aici, pentru că, în ziua în care am vizitat-o, erau valuri foarte mari și bătea vântul puternic, deși la Agioi Teodoroi apa era foarte calmă.

Partea mai puțin practică, însă cu mesaj educativ:

Din anumite motive care nu vor fi detaliate aici, anul acesta, eu și soțul meu am stat până în ultimul moment cu impresia că nu vom pleca nicăieri în concediu. Când, într-un final, ne-am dat seama că totuși vrem să plecăm la mare în Grecia, era prea târziu să mai facem rezervări (unitățile rămase disponibile pe booking erau ori prea scumpe, ori prea nasoale), așa că am hotărât că ne vom descurca la fața locului, așa cum am mai procedat și în alte ocazii (este adevărat, nu în Grecia).

Prin urmare, într-o frumoasă seară de 10 august (2014) am pornit la drum, cu 1500 de Euro în buzunar și cu intenția de a sta ”minim 10 zile”. Aveam 3 posibile destinații în minte, toate inspirate din consultarea acestui site:(1) Platamonas; dacă ajunși aici constatam că nu este o destinație pentru un sejur de 10 zile, coboram spre Volos, pentru a lua ferry către (2) Skyathos și, dacă, din motive greu de anticipat planul B nu ar fi mers, coboram către (3) Peloponez, unde ne-am fi orintat pentru cazare în jurul orașului Nafplio (era vizat în principal Tolo).

Planul, zic eu, era destul de bun și ar fi avut șanse mari să susțină un concediu reușit, dacă nu am fi omis un aspect: ziua de 15 august era în mijlocul sejurului nostru și, pt că, la greci, ca și la noi, această zi e liberă și în acest an pica vinerea, în perioada 15-17 august am „concurat” pentru o cazare decentă nu doar cu afluxul de turiști străini, clasic pt luna august, dar chiar și cu grecii!! Nu mi-aș fi putut imagina vreodată că, ajunsă într-o stațiune plină de unități de cazare să aflu că absolut toate (de la apartemente și studiouri, până la hoteluri de 5 stele) sunt „fully booked”.

În fine, rezultatul a fost că nu am reuși să stăm 10 zile în concediu, în primul rând pentru că banii s-au terminat mult mai repede decât preconizasem și apoi pentru că ne cam săturasem de mutări de la o cazare la alta. Ajunși la Platamonas, am început să căutăm cazare la pas. Am găsit abia în Nei Pori, pentru 2 nopți, cu 40 euro camera dublă. Hotel Dyonisos, condiții decente, aproape de plajă.

La finalul celor 2 zile, am plecat (pe la 7 dimineața) către Volos, unde am ajuns în aprox 2 ore. Primul ferry era la ora 14 și nu am găsit locuri disponibile decât la o singură agenție, unde, doar un drum de dus pt 2 pers și mașină, ne costa undeva la 100 Euro. După câteva evaluări făute în grabă (de ex, dacă plătim 200 euro dus-întors și pe Skyathos nu găsim cazare?), am constatat că ar fi mai bine să ne încercăm norocul în Peloponez, unde am ajuns pe la ora 14 (în Tolo). După ce am epuizat aproape toate unitățile de cazare din Tolo (am început cu cele cu vedere la mare, pentru că ”dacă tot am venit până aici, măcar să știm pentru ce” și am încheiat cu cele cocoțate pe dealuri, pentru că „lasă, că ar fi bine și aici, că putem merge cu mașina la plajă”) negăsind nimic pe o perioadă mai mare de 1 noapte, ne-am dus în Nafplio, unde am pățit același lucru. Ne-am întors în Tolo, la cea mai bună variantă de cazare pe care o identificaserăm (Hotel Soleil, 40 de euro/ cameră/ noapte, cu mic dejun inclus, peste drum de plajă și cu o piscină superbă), unde am dormit 1 noapte. În seara respectivă, sub îndrumarea unui chelner grec, am explorat variantele de cazare date de booking în apropiere. Am găsit Club Hotel Iliochari, în Agioi Theodoroi, la 10 km de Corint și vreo 15 km de Loutraki. Ni s-a părut puțin cam mare prețul (75 euro/cameră/noapte, fără mic dejun), dar din pozele de pe booking părea foarte draguț, așa că am rezervat pt 6 nopți. Cred că aceasta a fost cea mai mare greșeală din toată cascada de erori ale acestui concediu! Ajunși acolo, am constatat că pozele erau foarte departe de realitate (camere prăfuite, neglijate, frigider cu mucegai, miros de vechi, personal nepoliticos, ba chiar agresiv etc.). Noroc cu faptul că plaja era foarte frumoasă, iar hotelul era relativ apropae! Totuși, nu am rezistat toate cele 6 nopți (printre altele, pentru că ne-au invadat furnicile camera), așa că ne-am făcut check-out după 4. Desigur, am plătit ceva penalizări pt reducerea perioadei de ședere, drept pentru care la final am ajuns să plătim 85 de euro/cameră/noapte. În drumul de întoarcere, am dormit o noapte intermediară la Plaka Litchoro (în apropiere de Platamonas), într-un bungalow din campingul Olympyis Zeus, situat chiar pe plajă. Camere decente (standard pt 3 stele), cu aer condiționat, frigider, baie mare și curată, uscător de păr - la 50 euro/noapte/cameră. Aici sigur m-aș întoarce cu drag oricând!

Concluziile cred că se relevă singure - datorită lipsei de planificare, am plătit mult mai mult decât era cazul pe servicii care uneori se plasau sub mediocru; evident, de relaxare nu am prea avut timp, pentru că eram ocupați cu căutatul cazării și făcutul/desfăcutul bagajelor. Printre altele, interacționând cu mult mai mulți localnici decât în alte ocazii (când am mers cu rezervare), am avut ocazia să observ că și la greci există proprietari de hoteluri/studiouri etc. foarte nepoliticoși și setați pe jupuirea turiștilor, ca și la noi (nu știu de ce, dar înainte de această experiență, avusesem impresia că nu este chiar așa).

În același timp, am beneficiat și de o serie de experiențe pozitive - canalul Corint, Acropole - rezultate doar din conjunctura că... eram prin apropiere.

Cu alte cuvinte, a fost un concediu până la urmă placut, însă pe care cu siguranță nu l-aș mai repeta!

---

VIZUALIZĂRI: 2015 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI