Calatori prin Grecia

TIPĂREȘTE

Imi doream de mult sa merg in Grecia, dar de fiecare data renuntam in ultimul moment stiind-o aproape si considerand-o accesibila oricand. In 2009 am vrut sa merg in Rhodos dar am ajuns in Croatia care pot spune ca m-a pregatit pentru Grecia din punctul de vedere al costurilor.

Dupa experienta Croatia care a fost nemaipomenita (tot 15 zile), am pornit in iunie 2010 spre Grecia cu doi copii, unul de 3 ani si jumatate si unul de 5 ani si doua luni, fara nici o rezervare si fara nici un program clar. Stiam doar un singur lucru ca doream sa ne bucuram cat mai mult de peisaje, mare, istorie si soare.

Prima destinatie era Lefkada despre care citisem si pe amfostcolo dar pe care am descoperit-o intr-un filmulet de pe youtube cu cele mai frumoase plaje din Grecia. Era vorba despre Porto Katsiki. A doua etapa a sejurului avea ca destinatie Nafplio despre care citisem numai impresii foarte frumoase si se potrivea foarte mult cu stilul cu care ne-am obisnuit.

Asadar, am plecat dimineata pe la 8 din Bucuresti, la ora 14 eram in Sofia unde ne-am plimbat vreo doua ore pentru ca nu o vazusem niciodata, iar la ora 21 eram deja in centrul Salonicului. Drumul a durat ceva si datorita faptului ca am mai facut opriri ba pentru poze, ba pentru o cafea. Cu o seara inainte m-a batut gandul sa-mi rezerv pe booking.com o camera la Salonic pentru a evita eventualele neplaceri provocate de umblatul dupa hoteluri cu copiii deja obositi, dar am renuntat de dragul aventurii. Si pentru ca norocul este de partea curajosilor, am oprit masina, am traversat strada si-am intrat in Kinissi Palace Hotel unde am si gasit camera, o grecoaica frumoasa la receptie si, surpriza, pretul camerei mai mic decat cel de pe booking.com. Si nu cu 5 euro ci cu 15 euro pe zi. In plus parcare gratis unde am mai economisit 30 euro pentru cele doua zile cat am stat in Salonic. Pasind cu dreptul am fost deja convins ca va fi una din cele mai frumoase vacante.

Am hoinarit prin Salonic doua zile si nu ma mai opresc la el pentru exista destul de multe impresii impartasite de altii. Mi-a placut foarte mult. Este o combinatie de eleganta, placere de a trai si de libertate mai ales privind vapoarele care pleaca si vin. Am parasit Salonicul cu parere de rau (parca am mai fi stat o zi) si am pornit spre vest. Din documentarile mele stiam ca o sa ne bucuram de autostrada doar vreo 100 de km dar... surpriza. Autostrada Egnatia care nu aparea pe viamicheline.com tinea pana la Marea Ionica, adica Igoumenitsa. Peisajul este splendid. Autostrada serpuieste printre munti, este impecabila si era la momentul acela foarte ieftina: doar 2,5 euro.

Obisnuiti cu tunelele din Croatia nu am mai fost surprinsi de ce sant in stare sa faca altii decat cu o singura exceptie cand am intrat intr-unul care era facut in panta atat la urcare cat si la coborare. Am iesit la un moment dat si am luat-o catre Meteora. Dupa o ora si jumatate de mers pe serpentine ametitoare am ajuns la Meteora. Este un loc care merita vazut. Pare de pe alta planeta. Te copleseste cu frumusetea peisajului si cu ingeniozitatea constructiilor. La plecare ne-am asezat la o taverna cu fata catre manastiri si am mancat o musaca splendida.

Am plecat spre Lefkada. Am iesit iar de pe autostrada spre Preveza pentru ca altfel am fi ocolit aproape 200 de km si iata-ne gata sa trecem podul spre insula. Nu ne grabea nimeni, nu ne astepta nimeni asa ca nu ne grabeam nici noi. Copiii dormeau pe bancheta din spate iar noi tocmai intram prin tunelul sapat de greci pe sub laguna, putem sa-i spunem si mare chiar. Intrarea se face chiar in dreptul hotelului Lefkada si a unei promenade pe malul lagunei care seara se inchide pentru circulatia masinilor. Era muzica multa, tavernele pline ochi si toata lumea parea ca se simte excelent. Bine, asta mai vazusem si nu asta cautam in Grecia.

Am tras o raita pe la hoteluri sa le vad ofertele si apoi am pornit si spre celelalte statiuni sa mai cautam. Era cam tarziu, 11 noaptea, si atentie, receptiile la pensiuni inchise de la ora 22. Am sunat la cateva numere dar marea majoritate era peste 80 euro asa ca am hotarat sa mai caut. Aveam o lista cu cateva hoteluri si pensiuni pe care le vazusem pe internet dar fiind noapte imi era mai greu sa ma orientez.

Am oprit in Nidri care seamana putin cu Costinestiul si ca atmosfera si constructii si am mancat la o tavernuta gen fast food dar cu fripturi, snitele si multe altele la pretul incredibil de 15 euro doua snitele cu cartofi prajiti si salata. Facandu-se prea tarziu am hotarat sa iau totusi o camera la hotelul Lefkada pentru ca obtinusem 60 euro acolo si mi se parea cel mai rezonabil urmand ca a doua zi pe lumina sa cautam si altceva. Hotelul renovat pe afara dar in interior nu cine stie ce dar puteai sa stai.

Dimineata am pornit spre Agio Nikitas. Citisem despre ea si eram curios sa ma conving cu ochii mei. Drumul, chiar daca e lung, aproximativ 11 km merita. e o splendoare. Iar plaja de Agios Nickitas la fel. Ajungi la ea parcurgand o straduta intesata cu taverne pitoresti. Pentru ca cei mici tipau de foame a oprit la un grec care avea afisat ca face si sandwich-uri. Se pare ca au stiut ei ceva si au vrut sa ma ajute pentru ca, grecu prietenos si fudul, mi-a oferit un uzo, ca semn de prietenie si m-a intrebat de unde sant si unde stau. I-am spus si s-a strmbat cand a auzit ca dau 60 de euro pe camera. L-am facut agentul meu imobiliar pe loc, si-n douazeci de minute aveam camera la pensiunea Mistral cu 40 de euro pe noapte.

Ajunsesem astfel la 50 de metri de plaje si locuind intr-o casa traditionala care avea un pat de ciment lipit de perete, pereti albi si feretstre vopsite in albastru. Patroana o nemtoaica din nordul Germaniei care isi investise economiile in Grecia. Avand acum cartierul general unde nici nu visam pt ca pe toate site-urile se vorbea despre Agios Nikitas ca fiind cea mai scumpa am luat la colindat insula mergand la toate plajele despre care citisem. Toate sant superbe. Kalamitsi este infioratoare si prin zgomotul valurilor si prin inaltimea lor, iar Porto Katsiki este greu s-o descrii in cuvinte.

Drumul pana acolo este senzational. Ajungi pe crestele muntilor si vezi marea de la aproape 1000 de metri, vilute ascunse prin paduri si dupa stanci, serpentine care te ametesc si prin frumusetea peisajului dar si prin numarul virajelor. Nu stii la ce sa faci poze. Si ca sa nu cumva sa pleci cu ideea ca poate ai fost pacalit, urmeaza un drum pe care va sfatuiesc sa nu-l faceti daca nu aveti frane si inima de piloti. Nu incape decat o masina, pantele sant in unghi mai mare de 45 de grade urmate de curba in ac de par iar unele nu se pot urca decat cu viteza intai. Totul este facut sa te pregateasca pentru ce urmeaza sa vezi. Daca esti la volan iti bate inima, daca nu esti la volan iti bate si mai tare.

In final ajungi, cobori 300 de trepte abrupte si te terzesti in paradis. Nu cred ca am simtit satisfactie mai mare vreodata si am vazut multe mari, ca in acea apa in acel loc. Am plecat de acolo ultimii cand aproape se lasase intunericul pentru a evita sa ne mai intersectam cu alte masini. Si pentru ca cei care ajung in paradis sant rasplatiti, marturisesc ca aveam o mica strangere de inima pentru drumul de intoarcere deoarece se intuneca, iar m-a uimit Grecia. Drumul era un sarpe de lumina fiind intesat pe mijloc de marcaje reflectorizante. Chiar mi s-a parut mai usor noaptea decat ziua. Bravo Grecia. Nu au putut sa-l lateasca pentru ca pur si simplu nu le permitea relieful, nu au putut sa puna stalpi de curent dar aproape in salbaticie l-au facut sa fie luminat feeric si ti-au venit in ajutor.

Mesele le luam de regula in Agio Nikitas, cam 30-40 euro trei portii cu bere si suc, dar foarte bun si divers. Amabili peste masura, pestele ti-l alegi singur, iar baiatul meu statea intins pe dusumeaua tavernei jucandu-se cu masinutele insa nimeni nu a fost deranjat de asta ba mai mult la incercarea mea de a-l lua de acolo i-au sarit in apararea tocmai cei pe care ii incurca cel mai mult: chelnerii.

La Nidri se pot vizita niste cascade, drumul pe jos pana acolo fiind senzational si merita penrtu ca iti ofera o drumetie si putina racoare dupa de ai stat si te-ai copt la soare. Seara mergeam in Lefkada si colindam pe stradute, mancam o inghetata exceptionala, vedeam spectacole la un teatru de vara cu intrarea libera si ne uitam zambind cand vedeam grecoaicele in varsta la mese de cate patru cu ditamai friptura in fata stand de vorba la un pahar de vin rosu.

Dupa 5 zile in Lefkada am plecat spre Nafplio. Am trecut prin Patra si pe celebrul pod care leaga Grecia de nord de Peloponez. Tocmai lucrau la autostrada, probabil ca au terminat-o, intre Patra si Atena. Iti iau taxa, soseaua are doua benzi dar nu are banda de serviciu, ca sa aiba bani pt ea siti afiseaza pe fiecare tronson costul kilometrului de autostrada care nu depasea 3 milioane de euro. De peisaj numai am cuvinte. Probabil ca asta a fost motivul pentru care zeii au ales Grecia.

Pentru Nafplio, am sunat unul din proprietarii care aveau pensiuni chiar in centrul vechi. Stabilisem avand in vedere numarul mare (4 persoane) 65 de euro pe noapte. Oricum eram in grafic asa ca eram multumit. Sa nu ma intelegeti gresit. Nu ma duc oricum si oriunde si eram pregatit si pentru cazari de 120 de euro pe noapte mai ales ca plec cu doi copiii mici dupa mine, dar e pacat sa risipesti atatia bani cand poti obtine calitate si satisfactie pe mai putini bani.

Grecul m-a astept in piateta unde este statuia presedintelui care a fost asasinat in Nafplio. Ne-am strecurat cu masina pe stradute, mai mai sa dau cu oglinda in scaunele de la taverne si am ajuns la pensiunea cu pricina. Atentie. In Nafplio in orasul vechi este interzis cu masina. Exista o parcare mare si gratuita in port. Pensiunea superba si camerele imense. Aveam senzatia ca m-am mutat in timp pe vremea venetienilor care au construit cetatea Palamidi. Am mai negociat putin si am ajuns la 50 euro pe noapte. Super nu? M-a ajutat si criza un pic. Totul era lemn masiv, avea ventilator in tavan si aer conditionat, frigider, televizor si o baie atat de romanticaaaaa... , in plus coborai 20 de trepte si ajungeai in piata Sintagma. Dar despre restul in impresiile viitoare...

---

VIZUALIZĂRI: 4522 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI