Țup-țup prin Ciclade - Andros, Tinos, Syros - date logistice

TIPĂREȘTE

Chiar dacă nivelul mercurului din termometre nu e chiar de acord, oficial este încă iarnă și-o să mai fie încă vreo 2 luni, pe puțin. Ce moment mai bun să ne amintim de clipele minunate petrecute în mângâierea blândei brize și sub imperiul soarelui dogorâtor, undeva, la țărm de mare?!...  

Am decis ca „vacanța mare” vara 2024 s-o petrecem în Grecia; mai precis, am considerat că după 6 ani venise din nou rândul rebelelor Ciclade. Precum au mai spus și alții, insulele Ciclade aparțin categoriei „ori le iubești, ori le urăști” , indiferent n-au cum să te lase, cu relieful lor „chel” de vegetație, mai mult sau mai puțin stâncos, cu „grămezile ordonate” de case albe asemănătoare unor cuburi de zahăr supradimensionate, cu plajele mai nisipoase sau mai pietroase măturate de valuri înspumate... Noi ne-am îndrăgostit de Ciclade atunci când am fost întâiași dată, în 2018, în Naxos, Paros, Ios și Santorini... Bine, în Santorini mai fuseserăm cândva, dar Santorini e cu totul aparte. A, și-am mai fost în Mykonos, anul trecut. Și Mykonos e altceva.

Am ales, cam la întâmplare, 3 dintre insulele în care n-am mai fost, vecine între ele: Syros, Tinos și Andros. Am sabilit să „țopăim” dintr-una-ntr-alta timp de vreo 2 săptămâni, iar ca perioadă... aici treaba stă foarte clar: din motive de meltemi (vântul care-și cam face de cap prin Mediterană în miez de vară) și de călduri toride, recomandabile ar fi capetele de sezon. Data trecută fuseserăm în Ciclade în ultima săptămână din august și prima din septembrie și a fost bine. Deci am ales la fel. Chiar și-așa, tot ne-a dat un pic de furcă meltemi, mai ales în primele zile, în Andros.

Ca de obicei, am împărțit „logistica” în două: eu cu cazarea și documentarea, Tati cu transportul. Am decis să folosim calea aerului, pentru confort și rapiditate, să ne deplasăm între insule cu ferry și să închiriem mașini pe fiecare insulă. Încet-încet, toate acestea au fost rezolvate, unele mai din timp, altele mai din pripă. Dintre cele 3 insule, doar Syros dispune de aeroport, însă toate 3 beneficiază de apropierea de Atena, deci a fost simplu. 

După un pic de research, traseul final a fost următorul: 

·       avion București – Atena; Aegean Airlines; orar de zbor 09:50-11:10; serviciu la bord inclus în prețul biletului, însemnând un sendviș cu șuncă de curcan, brânză și roșii uscate, chec și băuturi alcoolice și ne-;  

·       bus spre portul Rafina (am fi putut pleca și din Pireu) la 11:45 – stația se află în fața ieșirii din aeroport, un pic stânga, chiar în dreptul Hotelului Sofitel; biletul se ia de la șofer și costă 3,6 euro de persoană, iar transferul durează cam 25 minute;  

·       ferry Rafina – Andros (Golden Star Ferries); 25 euro/persoană, bilete cumpărate on-line de pe site-ul companiei cu vreo 3-4 săptămâni înainte (la fel am procedat și pentru celelalte transferuri); vasul a fost un mastodont plutitor (8 punți), cu numeroase spații unde poți să stai confortabil, să admiri marea sau să-ți vezi de ale tale, cu zone de mâncătoreală, magazine și chiar cabine de dormit pentru drumurile lungi, de noapte; evident, toate zonele interioare sunt climatizate, ai la dispoziție monitoare și reviste publicitare, chiar și internet (contra cost); drumul a durat fix 2 ore (15:45-17:45); pe cât am fost de impresionați de scările rulante ce ne-au facilitat accesul la venire în salonul pasagerilor, pe atât ne-am dezumflat la sosire, când acestea n-au mai funcționat și a trebuit să ne tăbârcim cu papornițele pe scări, în jos... o bilă neagră;

·       din portul Gavrio până la cazare am avut 4-5 km, inițial am zis că vom lua un taxi, căci pentru mașină bătusem palma abia începând cu ziua următoare; când am coborât de pe vas însă, am remarcat stația KTEL (firma de transport în comun) imediat în stânga și autobuzul care aștepta călătorii; am spus unde vrem să ajungem și ni s-a recomandat să urcăm, așa că pentru 2,5 euro de persoană, în numai 10 minute coboram peste drum de pensiunea antamată;

·       mașina a fost un Fiat Panda (de fapt, s-a nimerit că și pe celelalte insule am primit tot câte un Fiat Panda și toate au fost albe 😊) și am plătit la fața locului 236 euro pentru 4 zile; ne-a fost adusă la pensiune și am predat-o în port, în ziua în care am părăsit insula; ne-a mai costat în plus combustibilul în jur de 33 euro (socotiți cam 2 euro/l benzina și 1,8 motorina; pe toate Insulele am zărit aceleași prețuri, cu mici diferențe în sus sau în jos); drumurile sunt destul de bune, de fapt le-am cam evitat pe cele proaste, așa cum ni s-a recomandat, dar nu în totalitate; de exemplu, la Zorkos Beach, una dintre cele mai frumoase plaje de pe insulă, nu se poate ajunge decât pe un drum neasfaltat, din fericire destul de ok și nu foarte lung (2-3 km);

·       ferry Andros – Tinos (SuperFerry de la Golden Star Ferries); 19 euro/persoană; orar 10:00-11:35; transfer operat de un vas asemănător cu primul, dar mai mic, cu doar 4 punți, la fel de modern și confortabil; deasemenea, ne-au activat scările rulante la urcare și nu le-au mai activat la coborâre, se pare că e o practică firească, nu înțeleg de ce, oricum încă o bilă neagră;  

·       mașina am rezervat-o în avans la Jason Rent a Car & Bike, cu sediul în Tinos Town, chiar pe faleză; l-am cam bombănit pe Tati că a trebuit să mergem prin soare vreo 15-20 de minute până acolo, căci sunt firme de închiriat vehicule chiar vis a vis de port, însă per total a fost bine, iar „factura” am achitat-o la predare, în ultima zi (160 euro/4 zile); am avut ceva emoții cu predarea, am depășit cu vreo juma de oră timpul, nu din vina noastră, dar fix atunci s-a pornit o ploaie cu spume, cum n-am mai văzut niciodată de când colindăm Grecia, de-aia cu râuri pe șosea, pur și simplu era imposibil să cobori din mașină, așa că ne-am mai foit prin zonă; oamenii s-au dovedit înțelegători, nu ne-au penalizat 😊; și pe Tinos drumurile sunt bunicele, le-am evitat pe cele rele; ne-a mai costat 18 euro combustibilul;  

·       ferry Tinos – Syros (Blue Star Paros); 11,5 euro/persoană; orar 15:00-15:35; un vas și mai mic, fără punți exterioare, dar la cât am mers, chiar n-a contat;

·       de data asta firma Vasilikos, la care am rezervat mașina, am accesat-o doar traversând strada vis a vis de terminalul de ferry din Ermoupolis; am plătit pe loc 483 euro/7 zile, la fel, cu predare la sediul firmei în ziua plecării; odată cu mașina, am primit o hartă detaliată (și pe celelalte insule am primit hărți, am uitat să menționez) și recomandarea de a scana un QR cu parcările de pe insulă, lucru care nu ne-a prea folosit, căci parcările sunt în general gratuite pe lângă plaje sau prin localitățile mai mici, parcări cu plată sunt doar în capitală, le-am evitat destul de ușor; aceleași mențiuni în legătură cu drumurile insulei;

·       profitând de faptul că Syros are aeroport (unul mic, desigur), am programat zborul spre casă direct de aici, cea mai convenabilă variantă găsită fiind: Syros – Atena (zbor operat de Sky Express, o companie micuță cu sediul în Herakion/Creta, ce funcționează din 2005 și deservește 35 rute domestice și 18 internaționale; 11.05-11:40; am primit un pahar de apă la bord, ceea ce e mai bine decât nimic 😊), apoi Atena – București (15:50-17:10; mai vechea noastră cunoștință Wizz Air; întârzierea de numai 30 de minute la plecare a fost parțial recuperată pe drum și compensată din plin de glumele inspirate ale piloților; pur și simplu, n-am mai întâlnit așa ceva, un pilot care să destindă atmosfera în asemenea mod simpatic, toată lumea era cu zâmbetul pe buze, iar echipajul a primit prelungi aplauze la aterizare, de data asta pe deplin meritate! 😊); și uite așa, într-un mod surprinzător de plăcut, s-a încheiat vacanța noastră... Să nu ne pară rău, vorba ‘ceea. De prisos să menționez că la Wizz orice consumație la bord trebuie plătită.

... De fapt, am vrut să scriu despre taverna unde am mâncat în Rafina, așteptând ferry care să ne ducă în Andros, dar m-am trezit că n-am cum s-o fac fără să zic câteva cuvinte despre vacanța în sine. Și, în stilu-mi caracteristic, „câteva cuvinte” se înmulțiră și iată ce ieși. Sper că nu v-am plictisit pre tare cu date tehnice și sper că poate unii dintre voi vor găsi ajutor sau inspirație în rândurile de mai sus. Urmează ce-i mai frumos... Vânt în plete, soare pe chip, valuri mângâietoare de glezne... Delicii culinare și peisaje de vis... Și cazări frumoase, desigur 😉. Stați pe-aproape.

---

VIZUALIZĂRI: 425 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI