O casă şi o gazdă de neuitat

TIPĂREȘTE

Pentru vizitarea Bergen-ului am ales două nopţi de cazare astfel încât ziua dintre ele să fie rezervată doar mersului pe jos, fără a mai porni autoturismul.

Dintre toate ofertele zonale, am ales una de pe Airbnb situată în Kleppesto, un sat de lângă Bergen, iar alegerea s-a dovedit a fi foarte inspirată.

De ce afirm asta? Pentru priveliştea magnifică asupra Bergen-ului şi a golfului în care a fost ridicat oraşul, pentru condiţiile oferite, pentru preţul de 495 lei/2 nopţi cu mic dejun şi, mai ales, pentru Sidsel, gazda noastră.

Casa splendidă în care am fost găzduiţi este situată într-un cartier rezidenţial ridicat pe coama unui deal, cu o panoramă excelentă. Deşi aveam coordonatele GPS, o găsim mai greu datorită unor lucrări de infrastructură de amploare derulate exact pe strada principală din cartier. Am fost nevoiţi, la un moment dat, să lăsăm maşina şi să pornim în explorare, iar căutarea noastră a dat roadele scontate.

Revenim pe acelaşi drum ocolitor şi cu maşina, iar cum coborâm în faţa uşii – de gard nu poate fi vorba în zonă – suntem întâmpinaţi de o doamnă trecută de 60 de ani, ce ni s-a părut deosebit de amabilă încă dinainte de a deschide gura şi a ne adresa cuvintele de bun venit.

De îndată ne simţim şi noi mai destinşi iar bruma de oboseală acumulată în cele peste 11 ore ale călătoriei din această zi se evaporă şi se contopeşte cu fuioarele subţiri de ceaţă ce se ridică deasupra golfului perfect vizibil din sufragerie.

Sidsel ne predă camera apoi ne invită la un ceai şi începem sporovăiala în timp ce ne şi gătim ceva de-ale gurii.

Aveam să aflăm că e pricepută în informatică, domeniu din care s-a pensionat nu de multă vreme. Câştiga, potrivit spuselor dânsei, un salariu foarte bun iar acum, la pensie, e mai anevoie cu plata ratelor la case, semn clar că pensionarii din informatică nu au pensii speciale în Norvegia.

De aici, dar şi pentru că este o persoană foartă volubilă şi care călătoreşte foarte mult, ideea de a-şi introduce casa în sistemul Airbnb, pusă în practică în luna martie 2019.

Şi cine credeţi că a fost prima persoană care i-a făcut rezervare? Subsemnatul! Cel care am avut norocul începătorului întrucât Sidsel, deşi pricepută la informatică era boboacă într-ale ofertei sistemului şi nu a introdus taxele prevăzute adiţional, numai bine pentru mine să obţin un preţ excelent pentru zona în care ne aflăm. Stăm la un pas de Bergen pe un preţ de Balcani!

Avea să ne spună că şi-a dat seama de eroare abia după ce ne-a confirmat rezervarea, şi-a asumat pierderea financiară de câteva zeci de coroane, însă cuvântul dat trebuia respectat şi nu putea să ne ceară a plăti suplimentar ulterior.

Actualmente, gazda noastră este implicată activ în misiuni de voluntariat ale Crucii Roşii pentru sprijinul celor sosiţi în Norvegia din Africa. A şi crescut la dânsa în casă câţiva, anterior introducerii în circuitul turistic, iar cel mai mult a locuit acolo un camerunez – timp de doi ani şi jumătate - iar în prezent este absolvent al Universităţii din Oslo şi considerat “băiatul ei”. Pozele cu acesta sunt cele mai numeroase între cele ale altora găzduiţi aici, sunt făcute cu diverse ocazii, ba chiar şi cu ocazia vizitei gazdei noastre în Camerun, la casa natală a odraslei sale preferate.

Îî lua de cum ajungeau în centrul anume destinat lor din Bergen, le întocmea acte de şedere pe adresa dânsei pentru ca aceştia să nu fie trimişi în zonele nordice în scopul populării lor conform politicii autorităţilor norvegiene, îi găzduia şi răspundea de activităţile lor ulterioare. O femeie care merită toată lauda şi consideraţia, mai ales că toate activităţile erau cauze pro-bono!

De fapt, şi în cea de a doua zi a şederii noastre a plecat cu un imigrant să îl ajute a-şi găsi cele necesare mobilării unei camere pe care o primise de curând din partea municipalităţii.

De altfel, casa mai mică pe care o deţine alături e închiriată permanent unui sirian. Nu am întrebat dacă acesta îi achită sau nu chirie, nu era treaba noastră.

E lesne de observat că îi face plăcere să aibă pe cineva în preajmă. Ne pune iute în temă cu tot ce trebuie să ştim în mare despre traseul unei zile în Bergen. Astfel, e mai recomandat să ajungi în oraş cu feribotul – călătoria durează doar 10 minute – decât cu autobuzul sau autoturismul personal sau închirat, pentru care ţi se percepe o taxă de 78 coroane pentru traversarea dus–întors a splendidului pod Askoy. Iar pe lângă aceasta mai ai de plătit şi parcarea în oraş, care nu m-am interesat ce tarif orar are aici dar sigur e mai scumpă decât cele 25 de coroane pe oră cât am remarcat că trebuia să plăteşti în alte localităţi fără anvergura turistică a acesteia.

Despre imobilul în sine ce ar fi de spus?

Extrem de curat şi luminos, având dispunerea pe două niveluri legate între ele de o scară interioară de lemn şi casa scării îmbrăcată în acelaşi material.

Sufrageria era foarte spaţioasă, cam de dimensiunea unei jumătăţi a terenului de tenis de câmp, cu un geam imens ce dă spre golf, o canapea foarte comodă, o bibliotecă şi poliţe cu fotografiile africanilor ce au trecut pe aici. Din sufragerie ieşi pe o terasă la fel de bine dimensionată, podită cu lemn şi mobilată cu scaune de ratan, măsuţe, ghivece de flori de diferite modele şi înălţimi şi câteva statui din piatră.

Camera repartizată nouă avea dimensiuni mai reduse, dar cu un pat foarte confortabil, cu un dulap pentru strictul necesar, o măsuţă şi un scaun.

În schimb baia era imensă şi - păstrând soiul de proporţionalitate amintit ceva mai sus – puteai juca tenis cu piciorul dacă ar fi să ne raportăm la dimensiunile ei şi excluzând obiectele de inventar.

Cu două chiuvete, cu o vană foarte mare şi dotată cu orificii pentru jacuzzi, cu locul de duş despărţit prin cărămidă de sticlă albă şi cu o puzderie de prosospe de diverse dimensiuni vişinii sau gălbui perfect rânduite, avea darul de a te încălzi de cum pătrundeai în incinta ei. La această senzaţie contribuiau şi faianţa şi gresia de culori deschise precum şi amplasarea spoturilor şi a lămpilor.

Bucătăria, aidoma celorlate prin care am mai trecut în această perioadă, strălucea în albul predominant, fiind compartimentată în loc de gătit şi zonă de servit masa. În funcţie de vremea de afară aveai posibilitatea să treci dincolo de uşa culisantă de sticlă şi să mînânci pe micuţul şi cochetul balconaş unde ne-am petrecut şi noi dimineaţa celei de a doua zile, sub razele calduţe ale soarelui.

Mai era o zonă destinată acestui scop, o încăpere aflată între bucătărie şi sufragerie, cu o masă de 8 persoane, posibil a fi utilizată la sărbători sau ocazii cu mai mulţi participanţi, dar pe care am folosit-o şi noi pentru a lua cina din seara sosirii.

Zona din jurul casei era amenajată sub forma unei mici grădini, pavată cu piatră mică şi albă, cu un mic lac şi statui din piatră.

Cred că Sidsel era îndrăgostită ce artă, întucât prin toată casa erau prezente aceste statui, de mică sau mare înălţime, din bucătărie şi până în baie, din sufragerie până pe balcoane.

Am apreciat foarte mult colţul de lectură, amenajat în sufragerie cu un fotoliu foarte comod, un mic raft mobil pentru cărţi sau ziare şi cu o foarte bună expunere la lumină.

Am avut o şedere extrem de plăcută la Kleppesto şi v-o recomand călduros celor care treceţi prin zonă.

În dimineaţa plecării ne luăm la revedere de la Sidsel nu în pragul casei, ci în centrul satului, acolo unde era prezentă la o manifestare locală câmpenească pentru a-şi ajuta fiica, proprietară alături de soţul ei, a unei ferme de animale. Ocazie pentru micuţii norvegieni de a vedea şi se fotografia cu iepuraşi, pui, purceluşi, mânzi şi viţei pe care nu au ocazia de a-i vedea decât pe internet sau în cărţi.

Îi mulţumim şi suntem la rândul nostru foarte încântaţi că am cunoscut o persoană extraordinară. Şi nu putem să nu ne gândim, în antiteză, la standardul de viaţă al pensionarilor de prin locuri noastre, marea majoritate petrecându-şi zilele libere în faţa televizoarelor la insipidele şi gălăgioasele emisiuni difuzate.

Offf, că iarăşi fac paralele fără rost...

---

VIZUALIZĂRI: 795 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI