Masada nu va mai cădea niciodată

TIPĂREȘTE

Asediul

În timpul Războiului iudaic (66-70 d. Hr.), fortăreața Masada, apărată de o garnizoană romană, a fost ocupată de un grup de 967 de evrei care se opuneau puternic stăpânirii romane. Erau membri ai sectei ultrareligioase a zeloților întemeiată de Iuda Galileanul, iar în fruntea lor se afla Eleazar ben Yaʼir.

După ce, în anul 70 d. Hr., împăratul Titus Flavius Vespasanius a cucerit Ierusalimul, Masada rămăsese ultimul bation al rezistenței iudeilor. 8.000 de soldați din legiunea X Fretensis au asaltat fortăreața timp de cca. doi ani, ridicând opt tabere de jur împrejurul cetății, legate între ele printr-un zid. După șapte luni de muncă, au reușit să construiască și o rampă din piatră, lemn şi nisip pe o latură a fortăreței. Pe ea au înălțat un turn mobil de 30 m, din care au atacat necontenit bastionul cu săgeți, în timp ce cu berbecul loveau în zid. Zeloții au construit în grabă un zid din lemn, care a cedat însă.

Cu romanii asaltând stânca abruptă şi sub iminenţa capitulării, Eleazar ben Yaʼir i-a convins pe zeloți să-şi curme vieţile în loc să fie luaţi sclavi. Cum religia le interzicea să se sinucidă, mai întâi fiecare bărbat şi-a înjunghiat cu sabia soţia şi întreaga familie. Apoi au ales din rândurile lor zece oameni care să îi ucidă pe ceilalţi bărbaţi iar în final l-au tras la sorţi pe cel care să ducă ritualul la bun sfârşit înainte de a-şi lua propria viaţă. Două femei şi cinci copii, care se ascunseseră într-un canal de apă, au supravieţuit pentru a relata povestea romanilor, care au pătruns în dimineaţa următoare în fortăreaţă, găsind 960 de cadavre. Toate clădirile fuseseră incendiate, cu excepția depozitelor de hrană, cruțate probabil pentru a demonstra romanilor că apărătorii își păstraseră resursele de trai și capacitatea de a-și alege momentul și modul în care doreau să moară.

Întreaga istorie a asediului, precum și descrierea amănunțită a fortăreței ne-au parvenit prin intermediul istoricului evreu Iosif Flaviu (Iosef Ben Matityahu Hacohen, 37-cca. 100 d. Hr.), autorul „Războiului iudaicˮ. Este de altfel unica relatare a evenimentelor, care – surprinzător – nu au fost consemnate în Talmud, fapt care i-a determinat pe mulți specialiști să pună sub semnul îndoielii veridicitatea cele povestite de Iosif Falviu.

Simbolul

Fapta eroică de vitejie a zeloților a devenit un simbol important al rezistenței pentru poporul israelian și al doilea loc sfânt, după Zidul Plângerii. Este totodată cel mai vizitat sit arheologic și al doilea cel mai vizitat loc din Israel, după Ierusalim. Elevii sunt aduși în grup la Masada pentru a li se preda istoria la zidurile cetății iar după crearea statului Israel și până în 1986 recruții depuneau jurământul militar la Masada, în cadrul unei ceremonii la lumina torțelor încheiată cu strigătul „Masada nu va mai cădea niciodată”.

Povestea asediului Masadei a fost imortalizată în numeroase opere de artă - poezii și romane, picturi și sculpturi, filme, dar dintre acestea, cel mai puternic impact l-a avut poemul epic „Masadaˮ al lui Yitzhak Lamdam, din care am citat în mottoul acestui review. Publicat în 1927, poemul a impulsionat mișcarea sionistă în perioada interbelică. A fost inclus în programa școlară în unitățile de învățământ evreiești din Palestina și din țările central-europene iar cele mai înălțătoare pasaje au fost puse pe muzică.

Fortăreața a fost descoperită de arheologi în 1838, săpăturile s-au defășurat între 1963-1965 și începând din 1966 a fost restaurată. În 2001 a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Situl

Masada, a cărei denumire provine din ebraică, „metzadáˮ însemnând „cetate/fortăreațăˮ, ocupă o colină cu o poziție strategică situată la marginea de răsărit a Deșertului Iudeei, la 63 m deasupra nivelului mării și 450 m față de nivelul Mării Moarte. Pe culmea sa se află un platou foarte neted, de formă aproximativ romboidală, pe care se înalță multe construcții, iar incinta este complet înconjurată de ziduri cu grosimi de aproape 4 m în care au fost ridicate turnuri de observare și apărare.

Cetatea a fost cel mai probabil construită în secolul II î. Hr. de un rege hașmonean și masiv extinsă de Irod cel Mare (74-4 î. Hr.), rege al Iudeei între 37-4 î. Hr., rămas în istorie datorită proiectelor colosale pe care le-a patronat, inclusiv reclădirea celui de-al Doilea Templu în Ierusalim.

Conștient de posibilitatea unor revolte din partea propriului popor, care îl ura, ca și de amenințarea reprezentată de regina Cleopatra a Egiptului, Irod și-a amenajat la Masada un refugiu dotat cu toate facilitățile unui palat, după cum le-a descris Iosif Flaviu. Reședința sa luxoasă, situată pe latura de nord și practic „agățatăˮ de stâncă, a fost construită pe trei nivele legate între ele prin scări tăiate în piatră. Cuprindea la nivelul superior dormitoarele iar la cel inferior mai multe băi, una din ele cu încălzire prin pardoseală, fiind înălțată pe o podea din piatră susținută de 200 de coloane scurte. Aerul cald provenit de la un coș de fum era circulat pe sub podea și prin țevi de lut montate în pereți.

Aprovizionarea cu apă se făcea printr-un sistem complicat de diguri şi canale care direcţionau puţina apă de ploaie strânsă în oazele din apropiere (En Gedi se află la numai 17 km) spre douăsprezece bazine tăiate în piatră la poalele colinei. Capacitatea lor de 40.000 m3 permitea apărătorilor să reziste unor asedii ani de zile. De aici, apa era cărată sus pe platou de sclavi și animale de povară.

În afara palatului suspendat al lui Irod, în sit mai pot fi admirate ruinele altor construcții: palatul de vest, folosit la ceremonii și pentru găzduirea oaspeților; rampa și taberele romane; depozitele de hrană și arme; reședința comandantului garnizoanei; o sinagogă, construită probabil de zeloți; mai multe clădiri bizantine, inclusiv o biserică datând din secolul al V-lea, când Masada a fost pentru scurtă vreme ocupată de un grup de călugări.

De pe zidurile fortăreței se deschid panorame formidabile spre Marea Moartă, estompate însă coloristic în lumina orbitoare a soarelui, așa cum veți observa din fotografiile atașate. Linia neagră care se vede la unele construcții delimitează zidurile excavate de secțiunile reconstituite.

Informații practice

Accesul la fortăreață se face prin est, pe o potecă șerpuitoare (și zic ei, ușor de străbătut), un traseu de cca. 45 de minute, pe o altă potecă (mai abruptă dar mai scurtă - 20 de minute), urcând prin latura vestică pe rampa romană, sau cu telecabina, cu plecare din 15 în 15 minute. Pusă în funcțiune în 1998, aceasta are o capacitate de transport de 1.200 de persoane pe oră și parcurge cei 900 m cu o diferență de nivel de 290 m (257 m deasupra nivelului mării la stația de plecare și +33 m la sosire) în 3 minute, suficient pentru a permite obținerea unor fotografii extraordinar de spectaculoase.

Programul de vizitare este vara de la 8-17 (vinerea până la 16) și iarna între 8-16 (vinerea până la 15). Biletul costă 74 ILS de persoană, sumă care include drumul dus-întors cu cabina. Pentru alte categorii de prețuri puteți consulta fotografia mea cu panoul tarifelor.

Intrarea în complexul arheologic se face printr-o clădire mare, modernă, cu aer condiționat. În capătul scărilor se pătrunde într-un hol circular decorat cu fotografii ale sitului, de unde se ajunge într-o cameră de proiecție unde se vizionează un film documentar de circa 10 minute care prezintă istoria Masadei pe fundalul unor imagini din miniseria TV „Masadaˮ (1981). Apoi se iese pe o platformă și se face îmbarcarea în telecabină.

La întoarcere ești ghidonat spre un magazin cu suvenire (din care nu lipsesc faimoasele cosmetice Ahava) și un restaurant-express bine organizat, unde te poți hidrata și lua masa (sandvișuri, gustări, dulciuri). Toaletele sunt impecabil de curate. Nu am studiat deloc prețurile din magazin iar din restaurant nu am cumpărat decât apă (eu) și bere (Adrian), pe care le-am băut la una din cele două sau trei mese de afară, cu repetir după 10 minute, căci căldura fusese nimicitoare. În incintă nu există suprafețe umbrite, doar câteva terase belvedere, și nici alte surse de apă decât o cișmea cu apă mult prea caldă, apreciată numai de păsărele.

Cei mai mulți vizitatori ajung la Masada în excursii de o zi din Ierusalim, unele cu plecare la 3 noaptea pentru a prinde răsăritul de soare, despre care se spune că este mirific. Pentru cei interesați, adaug și că periodic la Masada au loc concerte și alte tipuri de spectacole, inclusiv de sunet și lumină.

Concluzii

Masada este un obiectiv de neratat pentru orice vizitator al Israelului. Am fost impresionată de povestea asediului său și în egală măsură de priveliștile extraordinare care se deschid de pe zidurile cetății până în vale către Marea Moartă. Un peisaj arid, total lipsit de vegetație, un deal abrupt, stâncos și total neprimitor pe care cineva, în urmă cu vreo 2.000 de ani, a avut ideea de a construi o cetate transformată apoi într-o reședință regală opulentă, complet izolată și (numai) aparent inexpugnabilă. O alegere ciudată, greu de înțeles pentru mintea omului modern și pragmatic, dar poate cu atât mai incitantă!

Sursa principală de documentare pentru acest review a fost site-ul:parks.org.il/sites/Englis ... es/default.aspx

Pentru că poziționarea Masadei și incredibilul peisaj stâncos care o înconjoară pot fi cel mai bine apreciate văzute de sus, rog Webmaster să atașeze ca ilustrație video-muzicală această filmare aeriană cu o dronă: youtube. Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 3272 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI