Plimbare la Castelul lui Ali Pasa

TIPĂREȘTE

Castelul lui Ali Pasa este asezat strategic deasupra satului Anthousa, pe o creasta muntoasa, izolata si destul de greu accesibila. Desi a necesitat numeroase eforturi financiare si multa mana de lucru aceasta fortareata nu a fost niciodata implicata in vreo lupta! Atunci, va veti intreba, natural, de ce a mai fost construit??

Ali Pasa a avut o mare si arzatoare dorinta: sa poata avea Castelul Venetian si Parga cu toate imprejurimile sale insa in ciuda stradaniilor si ofertelor facute, a fost refuzat.

Castelul Venetian a avut o istorie zbuciumata de-a lungul istoriei, plimbat fiind cand de la venetieni la turci, cand de la turci la venetieni. Construit de pargalezi pentru a-i apara de pirati si de turci, a fost distrus tocmai de turci. Cand insula a fost cucerita de venetieni, acestia au reconstruit castelul, dar Parga a fost din nou cucerita de turci si castelul, bineinteles, distrus. Doua sute de ani mai tarziu, castelul a fost reconstruit de venetieni, care i-au adaugat opt turnuri si un rezervor imens de apa.   In 1813, cand castelul si orasul Parga au fost vandute turcilor, castelului i s-a adaugat un hamam si un harem.

Intorcandu-ne la Ali Pasa si la ambitiile sale, in urma refuzului primit, acesta se apuca si isi construieste propria fortareata, si o amplaseaza atat de bine, incat din pozitia sa, nu numai ca putea supraveghea foarte usor insula, dar la fel de bine o putea ataca. Doar ca, la foarte scurt timp de la finalizarea constructiei, englezii isi reconsidera interesele fata de aceasta zona si hotarasc sa vanda totul, moment din care Castelul lui Ali Pasa isi pierde importanta si ramane abandonat, cel putin de acesta.

Dupa ce am patruns in curtea interioara a castelului am inceput in prima faza sa exploram incaperile care se aflau la capatul numeroaselor galerii ce porneau din curte. Dupa o 'inspectie” meticuloasa, inclusiv privitul prin micutele ferestre destinate celor care trageau cu pusca in eventualii atacatori, incaperea ce servise drept inchisoare si multe altele, am inceput sa urcam scarile din piatra, deteriorate insa in multe locuri, motiv pentru care necesita o atentie marita ascensiunea lor.

La capatul acestora am iesit in partea superioara a constructiei, moment in care privirea ne-a fost pur si simplu coplesita de feeria ce se intindea in fata noastra: in fata se intindea, in toata splendoarea sa Parga cu casutele ei frumos asezate, si cu Castelul Venetian in dreapta, apoi in departare pe intinsul marii Insulele Corfu si Paxi, in departare fiind vizibila si Lefkada.

Peisajul muntos, pantele fertile, pline de verdeata, acolo unde se afla situate micile sate Agias, Anthousa si Trikorfo ofera imagini spectaculoase si pitoresti celor care au ajuns aici.

Aici in partea superioara, vom vedea crenelurile castelului care s-au pastrat foarte bine tinand cont de timpul care a trecut peste ele, apoi tunurile ruginite indreptate inca spre oras, castel si port, dandu-ti posibilitatea de a face poze inedite in compania lor. Dupa sedintele foto facute de fiecare turist, am coborat si ne-am regrupat la trenulet. Acesta s-a pus in miscare si in cateva minute am oprit pe soseaua principala a insulei, de unde se facea o artera mai ingusta care ducea catre satul Anthousa. Aici, simpatica si vorbareata noastra ghida ne-a spus ca vom ramane timp de 20 de minute, timp in care fiecare va face ceea ce crede de cuviinta. Avand in vedere la cat am stat in soare la castel am considerat cel mai potrivit sa ne asezam la una din mesele unei taverne, destul de goala datorita orei apropiate de miezul zilei. Ne-am amestecat asadar printre localnicii care isi faceau probabil deja siesta, si am comandat doua beri. Acestea au sosit imediat insotite de o farfurioara cu cartofi prajiti si o alta cu pipote de pui, bucuria neveste-mii! :) (mai ales ca eu nu mananca asa ceva)

Cateva mici magazine, cateva locuri de cazare, nimic spectaculos, doar ca farmecul unui mic sat grecesc care netulburat isi continua existenta fara schimbari si evenimente, cu casute traditionale ingrijite si impodobite cu multe flori, din care se evidentia, ca peste tot in Grecia, floarea de hartie, sau Bougainvillea, originara din America de Sud. La intoarcerea spre drumul principal unde se afla trenuletul nostru am vazut la un moment dat o sageata care indica drumul de urmat catre Watermill unde se afla cascada si moara de apa a satului. Desi inainte de a cobora din trenulet ni se spusese ca putem merge sa vizitam acest obiectiv, bineinteles fara a mai zabovi pe undeva, stiind ca se organizeaza o excursie separata, am amanat vizita pentru ziua urmatoare.

Drumul de intoarcere catre Parga a fost la fel de pitoresc, cu drumuri serpuitoare, umbrite de maslinii seculari ce le strajuiau, cu privelisti spectaculoase ba asupra orasului si portului, va asupra splendidei plaje Valtos. In final am ajuns din nou in fata plajei Krioneri, unde aveam sezlongurile si gentile cu articole de plaja lasate inca de dimineata, pentru ca ne-am instalat la ora 9 si pana la 10 cand a plecat primul trenulet, am putut sa fac si o baie …

Sfaturile pe care imi permit inainte sa plecati la drum ar fi sa va incaltati cu pantofi sport sau similar, sa nu uitati o palarie sau sapca, si neaparat sa luati cu voi o apa/suc. Pana la Anthousa la intoarcere nu veti gasi nicio sursa de apa.

Calatorii frumoase!!!

---

VIZUALIZĂRI: 2380 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI