Casa particular de Miriam o altă pensiune drăguță și primitoare

TIPĂREȘTE

Casa particular de Miriam o altă pensiune drăguță și primitoare așa cum am avut peste tot îin sejurul nostru cubanez!!!

Ultimul nostrum popas în sejurul nostru cubanez a fost în vechea localitate colonială, Trimidad. Aici am fost cazați tot într-o casă particular și anume în Casa de Miriam.

Aceasta este situată destul de central în imediata apropiere a parcului din localitate. Casele din Trinidad sunt construite în stil săsesc, adică direct  la stradă au ușile și ferestrele, marea majoritate cu gratii. Cum intri în interior totul se schimbă radical. După ce treci de un hol lung și întunecos dai de o curte interioară și de camere de locuit și de restul dependințelor.

Aici de exemplu existau patru camere, duble sau triple, o bucătărie, dar și o curte interioară spațioasă unde puteam socializa în voie, dar și servi masa dimineața sau seara.

Miriam nu era acasă, dar ne-a primit cu brațele deschise Linda. După cum v-am mai precizat anterior, cazările la casele particulare din Cuba nu sunt cine știe ce,  sunt ca la noi în gazdă la țară, dar compensează foarte mult cu atitudinea foarte deschisă și prietenoasă a cubanezilor proprietari ai acestor pensiuni.

Noi am primit camera cea mai bună. Era situată imediat la intrare, pe partea stângă. După ce deschideam un grilaj, că așa-i în Cuba, dădeam de ușa propriu zisă. Camera era medie ca dimensiuni, curată, nu excela la nimic, în stilul celorlalte de prin Cuba.

Pe jos era gresie, iar la geamuri perdele si draperii. Aveam două paturi unul dublu și cel de-al doilea de o persoană. Saltelele erau destul de confortabile, nici prea prea, nici foarte foarte.

Mai aveam un dulap de haine, un ventilator, aer condiționat, dar și un seif. Baia era destul de modestă, dotată cu obiecte sanitare ieftine, important era că la duș aveai parte de apă caldă. Presiune la apă nu prea era, dar astea sunt condițiile prin Cuba. Colac peste pupăză și curentul se oprea destul de des în special seara, când ți-era lumea mai dragă, dar și noaptea când observai că nu ți s-a încărcat deloc telefonul!!!

După cum am mai precizat anterior, exista o curte comună, unde puteai socializa ori la masa acoperită cu stuf ori pe fotoliile metalice din zonă.

Micul dejun îl consumam în fiecare dimineață la pensiune contra a 5 usd de persoană. Sincer era cam slăbuț în comparație cu restul pensiunilor la care am stat. Erau mult mai puține fructe. Chiar am vrut într-o dimineață să mă duc la altă pensiune, unde era un mic dejun mai gustos, dar nu m-au primit asta ca să nu se supere Linda, semn că lucrurile sunt foarte bine aranjate pe acolo.

Wi-fi aveam dar doar sporadic, dacă era curent sau dacă ne dădea drumul le router Linda. Cuban style. Linda era foarte atentă cu noi. Ne-a ajutat cu hărți, cu sfaturi, ne-a schimbat bani și chiar ne-a gătit la cerere pește sau fructe de mare.

În afară de zona comună de la parter mai era una la etaj cu acces de la fiecare cameră, sus pe terasă. Aici era o terasă cam kitchoasă, dar dotată cu șezlonguri sau balansoare. Sincer nu am prea avut chef și timp să stăm să ne relaxăm acolo. Poate dacă era sejurul un pic mai lung am fi folosit și aceste facilități.

Ușa de la intrare la pensiune era mereu închisă, noi aveam cheie, dar dacă ne vizita cineva era mai greu să dea de noi. Exista o sonerie dar de obicei nu o auzea nimeni, așa era de discretă.

Una peste alta ne-am simțit foarte bine la pensiunea lui Miriam sau a Lindei că nici  nu mai știu, drept pentru care dacă ajungeți cumva prin zonă v-o recomand cu drag. Prețul pentru o noapte de cazare era de doar 25 usd / camera.

---

VIZUALIZĂRI: 373 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI