CarthageLand – un DisneyLand în miniatură și Medina Mediterranea

TIPĂREȘTE

CarthageLand este un parc de distracţii tematic unic în Tunisia situat în Yasmine Hammamet. Acesta găzduieşte o serie de atracţii din cele mai diverse, precum şi un parc acvatic, de interes pentru toate grupele de vârstă, dar cele mai multe se adresează familiilor cu copii mici. Zona de aquapark include mai multe piscine şi tobogane diverse, constituind o evadare şi o răcorire pentru vizitatorii acesteia. Mica grădină zoologică din cadrul CarthageLand completează lista atracţiilor pentru cei mici.

Nimeni nu moare de foame sau de sete, în toate zonele parcului existând posibilităţi de a lua masa, gen fast food, şi de hidratare, la preţuri puţin mai mari ca în staţiune, dar totuşi rezonabile şi clar mai mici ca în cazul altor parcuri tematice din alte ţări.

Aveam intenţia de a vizita acest parc tematic înainte de a pleca în Tunisia, când mă documentam ce aş putea vedea în această vacanţă de două săptămâni. Mi se părea interesant şi mai ales accesibil. L-am localizat din prima zi când am trecut pe lângă el cu autocarul care ne transfera de la aeroport spre hoteluri, dar am ajuns acolo abia spre sfârşitul vacanţei, deoarece soţul meu era gata să renunţe după ce a aflat de la unul din ghizii pe care i-am avut în excursiile opţionale că parcul nu ar merita decât pentru cei cu copii. După ce am fost acolo, pot spune că adevărul este pe la mijloc, Carthageland având multe atracţii doar pentru copii, dar şi cuplurile fără copii pot petrece în mod plăcut câteva ore acolo.

Preţ bilete:

Preţul biletelor de intrare mie mi s-a părut mai mult decât OK aici, în comparaţie cu alte parcuri tematice din Europa şi nu numai. Se puteau achiziţiona bilete pentru fiecare parte a parcului, dar erau mai avantajoase biletele combinate care cuprindeau mai multe parcuri, fiecare fiind liber să aleagă în funcţie de propriile interese, dar şi de configuraţia familiei sale.

Înainte de a pleca de la hotel spre Yasmine, am tot studiat diversele variante de bilete, simple şi combinate, nu prea ştiam ce să aleg, deoarece nu toate atracţiile mă interesau. Am ajuns la CarthageLand cu taxiul de la hotel, cursa costând 10 TND pe ceas. Taxiul ne-a lăsat chiar în fața intrării la Poarta Elefanților. A urmat o scurtă ședință foto cu elefanții, desigur. Căldura, care deja se instalase deşi era abia ora 11, m-a ajutat în luarea deciziei în ceea ce priveşte tipul biletelor pe care le-am achiziţionat şi ce am vizitat efectiv. Am luat bilete doar pentru Medina Discovery la preţul de 12 TND de persoană, plătite cu card bancar, care includea mai multe atracţii indoor pentru a nu alerga prea mult prin soare şi căldură.

Ne-am început plimbarea prin medina trecând pe lângă restaurantele, terasele și cafenelele pregătite în așteptarea clienților.

Medina Discovery ne-a fost promisă ca o adevărată călătorie înapoi în timp, o incursiune istorico-culturală interesantă în societatea tunisiană. Biletul pentru Medina Discovery ne permitea accesul la Palatul celor 1001 de nopţi, la Muzeul civilizaţiilor şi religiilor, la circuitul Barberousse şi la cinematograf pentru a urmări Odiseea tunisiană.

Am vrut să începem cu cinematograful, considerând binevenită vizionarea filmuleţului documentar de 21 de minute în care este prezentată istoria de 3000 de ani a Tunisiei, în şase limbi de circulaţie, dar l-am ratat. Am nimerit noi sala, dar nu am reuşit să aflăm orarul după care se difuzează documentarul, oricât am întrebat pe la centrele de informare. Ghinion! Ne-am continuat totuşi plimbarea prin acest adevărat muzeu în aer liber, chiar fără informaţiile suplimentare pe care le-am fi aflat vizionând filmuleţul. Noroc că mai citim şi noi şi nu venim total nepregătiţi.

Citind pe net despre Medina Mediterranea din Yasmine Hammamet, am găsit undeva, nu mai regăsesc acum sursa, informaţia că ar fi fost construită în anul 2003, crezând, în acel moment, că este vorba sigur de o greşeală, eu ştiind că medina reprezintă centrul vechi al oraşului. Ei bine, abia după ce am ajuns acolo, am înţeles despre ce era vorba. Yasmine Hammamet este o staţiune turistică destul de nouă, fără o istorie în spate, dar, pentru atragerea turiştilor, a fost creată o medina pentru aceştia, respectând regulile medinei tradiţionale, chiar adăugând multe elemente arhitecturale din alte medine celebre în bazinul mediteranean, reproduceri destul de reuşite :p, iar ghidul care ne-a însoţit la Muzeul Civilizaţiilor şi Religiilor mi-a confirmat acest lucru. Construirea medinei a durat zece ani şi a implicat un număr mare de decoratori şi aproape o mie de muncitori pentru ca aceasta să devină realitate, ca un omagiu adus moştenirii culturale tunisiene.

Palatul celor 1001 de nopţi

Am continuat cu Palatul celor 1001 de nopţi. Aici am avut surpriza plăcută să fim singurii vizitatori şi ne-am bucurat de toată atenţia muzeografului de acolo, foarte amabil, care ne-a însoţit pe tot parcursul vizitei, oferindu-ne informaţii şi explicându-ne cele văzute. Am avut libertatea de a fotografia şi filma tot ce am dorit, iar la sfârşitul vizitei domnul mi-a făcut şi o surpriză: o şedinţă foto bonus, îmbrăcată într-o ţinută tradiţională prin decorurile de acolo. Mi-a plăcut maxim, iar amabilitatea domnului a fost recompensată corespunzător.

Palatul celor 1001 nopţi s-a dorit o reprezentare a palatului tipic arab, un loc public şi privat totodată, un loc misterios pentru cei care nu aveau acces în el. A fost construit într-o casă cu etaj din medina, bogat mobilată şi decorată, în scopul creării unei atmosfere orientale cât mai autentice. La intrarea în palat ne-a întâmpinat o galerie de fotografii după tablouri aparţinând unor cunoscuţi pictori din secolele XVII-XIX, pasionaţi de orientalism. În toate camerele şi holurile vizitate erau reconstituite, cu o fidelitate uimitoare, personaje şi scene din tablourile respective. Ne uitam la manechinele respective, îmbrăcate ca în urmă cu câteva secole, şi apoi la pozele cu tablourile după care au fost reproduse, iar asemănările erau incredibile. Existau şi note explicative referitoare la autorii tablourilor respective, în limbile franceză şi engleză, dar cine a avut timp să le mai studieze şi pe acestea.

Am pătruns în lumea mitică a Şeherezadei, frumoasa şi inteligenta regină persană, cunoscută tuturor datorită şirului interminabil de poveşti, o mie şi una sau chiar mai multe, care, în final, i-au salvat viaţa. Ştiam povestea regelui persan Shahryar care, furios când a descoperit că a fost înşelat de soţia sa pe care o iubea, a poruncit să fie omorâtă şi, ulterior, convins că toate femeile devin mai devreme sau mai târziu infidele :D, i-a ordonat marelui vizir să-i aducă în fiecare zi câte o fecioară cu care se căsătorea, petrecea câte o noapte, dar o decapita în dimineaţa următoare nopţii nunţii. După vreo trei ani, marele vizir nu a mai găsit fecioare pentru regele său şi atunci fiica sa, Şeherezada, s-a oferit să devină următoarea soţie a regelui. În noaptea nunţii, aceasta a început să-i spună soţului său o poveste, întrerupând-o chiar în momentul culminant la răsăritul soarelui, forţându-l astfel pe rege să o lase în viaţă încă o zi, din curiozitatea de a afla sfârşitul poveştii. În următoarea noapte, Şeherezada a terminat prima poveste, dar a început imediat o alta, lăsând-o, la fel, neterminată în zorii zilei şi tot aşa de o mie de ori :D, răstimp în care i-a născut regelui trei fii şi l-a convins de fidelitatea ei, acesta cruţându-i viaţa şi păstrând-o ca soţie.

Din multele camere vizitate mie cel mai mult mi-a plăcut haremul, unde m-am fotografiat şi eu în apropierea sultanului, hammam-ul şi cafeneaua. A fost o vizită interesantă şi amuzantă.

Circuitul Barbarossa

După o nouă încercare nereuşită de a vedea Odiseea Tunisiei, ne-am reorientat spre Circuitul Barbarossa, intrarea la acesta aflându-se la intrarea în parc, în stânga, nu departe de casa de bilete. Aici ne-am urcat amândoi într-o barcă trasă de cabluri, care ne-a purtat apoi ca pe un un râu, chipurile de-a lungul ţărmului Mediteranei, fiind „informaţi” că vom trăi şi noi aventuri înfricoşătoare precum Khair Eddine Barbarossa :D.

Am pătruns în atmosfera începutului de secol XVI, o perioadă dificilă pentru Tunisia devenită miza unui duel între Sfântul Imperiu Roman condus de Carol Quintul şi Imperiul Otoman condus de Suleyman Magnificul. Cântecele şi muzica războinică în care ne-am cufundat şi semiîntunericul au făcut atmosfera mai veridică, dar noi tot nu ne-am speriat de piraţii periculoşi şi sângeroşi =)) Filmările au ieşit prost în întunericul de acolo, dar măcar câteva poze tot voi ataşa pentru ilustrarea călătoriei noastre în lumea piraţilor.

Despre cei patru fraţi Barbarossa, Khair-Eddine, Arroudj, Elyas şi Ishaq, am aflat că s-au născut în mica insulă grecească Lesbos, având tată turc, olar de meserie, şi mamă grecoaică, marcând secolul al XVI-lea prin isprăvile lor. Încă din tinereţe, Khair Eddine şi Arroudj s-au ocupat cu comerţul pe mare servind interesele conducătorilor Egiptului şi Tunisiei. În Algeria ei au fost chemaţi în ajutor de către conducătorii oraşelor de pe coastă atacate de spanioli. Au rămas în istorie ca bărbaţi puternici, robuşti, foarte curajoşi şi generoşi.

Fraţii Barbarossa au jurat loialitate sultanului turc Selim I care i-a acordat lui Arroudj titlul de Beylerbey de Alger. În câţiva ani acesta a supus o mare parte a Maghrebului central.

În anul 1519, după moartea fratelui său, Khair Eddine şi-a oferit de asemenea serviciile conducătorului otoman, fiind investit de către Selim I ca Beylerbey de Africa, iar incursiunile sale militare au fost sprijinite făţiş de către Istanbul. Victoriile succesive i-au adus o mare avere şi o mare celebritate, fiind invitat la Istanbul şi prezentat lui Suleyman Magnificul, unde a venit însoţit de sute de cămile încărcate cu comori de pe coastele Mediteranei pe care le-a oferit în dar sultanului, precum şi cu lei şi leoparzi aduşi din Africa. Toate aceste daruri i-au asigurat o primire călduroasă, Barbarossa fiind ridicat la rangul de mare amiral (Kaputan Pasha) în 1533 de către Suleyman şi însărcinat cu reformarea flotei Imperiului Otoman. Astfel, în anul 1534 el a reuşit să ocupe Tunis, Bizerte şi Kairouan alungându-l pe emirul Hafside al-Hassan şi eliberând musulmanii şi evreii persecutaţi de Carol V. Marele împărat al Germaniei și rege al Spaniei a format o armată puternică și numeroasă cu ajutorul căreia a atacat Cartagina, a eliberat fortul La Goulette și după o săptămână a cucerit Tunisul. Dominaţia spaniolă asupra Tunisiei a fost adeseori zguduită de atacurile otomanilor conduși de Barbarossa, dar a reuşit să reziste până în 1574, când Sinan Paşa a eliberat definitiv Tunisia, transformând-o în regenţă otomană, la fel ca Algeria şi Libia.

După plimbarea în lumea piraţilor, pentru deconectare, am trecut în revistă şi parcul pentru copii, doar pentru câteva fotografii şi pentru a ne lămuri exact despre ce este vorba acolo. A urmat o tură prin bazar, unde am reuşit performanţa de a nu cumpăra nimic :D. Eram deja obişnuită cu acel gen de mărfuri tradiţionale tunisiene, nu neapărat pe gustul meu şi oricum dacă m-ar fi interesat să cumpăr ceva aş fi făcut-o deja în Medina din Hammamet, vizitată cu câteva zile înainte, unde preţurile erau mai mici şi mai uşor de negociat.

Muzeul Civilizaţiilor şi Religiilor

Am lăsat la urmă Muzeul Civilizaţiilor şi Religiilor, inclus în preţul biletului Medina Discovery, găzduit într-o clădire care reproduce planul unei moschei tunisiene clasice din secolul al IX-lea. Faţada este decorată cu plăci roşii şi albe împrumutate din stilul andaluz, amintind de Marea Moschee din Cordoba, stil pe care l-am regăsit şi la Moscheea Zitouna din Tunis, pe care am vizitat-o în prea scurta oprire în capitala ţării.

„Astăzi am construit o sinagogă, o moschee şi o catedrală, penru a mă ruga în numele iubirii pentru toate fiinţele, astfel încât nedreptăţile ancestrale să dispară şi să înflorească fraternitatea care tinde să dispară” – Ali Fouzi Gahbiche. Acesta este, într-o traducere aproximativă :D, mesajul inscripţionat pe o placă în stânga intrării în muzeu, urmat, sub text, de simbolurile celor trei religii din Tunisia, scrijelite în piatră.

Acest muzeu este, într-adevăr, un tribut adus toleranţei religioase şi coexistenţei paşnice a celor trei religii monoteiste: islamul, creştinismul şi iudaismul. Ne-a convins de asta ghidul care ne-a însoţit pe toată durata vizitei, cu o insistenţă care mi s-a părut puţin exagerată, altfel un tip foarte citit şi extrem de volubil.

Toate exponatele, fie ele obiecte de cult, tablouri, documente, manuscrise sau machete, reflectă istoria particulară a acestor religii în Tunisia. Clădirea şi anexele sale au fost transformate într-un muzeu al religiilor şi arhitecturii religioase tunisiene din antichitate şi până în zilele noastre. Machete, fotografii, desene, gravuri şi obiecte de cult sunt reunite tematic şi spun povestea celor trei religii. Cele trei credinţe s-au răspândit în ordinea apariţiei lor, iar islamul a devenit treptat religia dominantă. Originalitatea Tunisiei constă în faptul că aceste trei religii au coexistat vreme de secole.

Se consideră că iudaismul, care a fost prima religie monoteistă care a apărut, ar fi ajuns în Africa în secolul al III-lea i. e. n., dar s-a răspândit mai ales după anul 70 e. n., după distrugerea Templului din Ierusalim de către romani în timpul represiunii revoltei evreilor împotriva stăpânirii romane, urmată de deportarea, la ordinul împăratului Titus, a câtorva mii de evrei în Cartagina.

Creştinismul a cunoscut de asemenea o largă răspândire în Africa. A fost introdus în Tunisia în secolul al II-lea şi, în pofida persecuţiilor, s-a răspândit rapid făcând mulţi adepţi. Biserica din Cartagina a jucat un rol important la mijlocul secolului al III-lea. Secolul următor, împăraţii au adoptat la rândul lor creştinismul şi au fost ridicate biserici în toate oraşele din Tunisia.

Islamul. Cucerirea arabă a fost lentă şi dificilă. A început într-un mod spectaculos în anul 647 prin bătălia de la Sufetula (Sbeitla) dintre musulmani şi bizantini, dar ocupaţia efectivă a avut loc abia o jumătate de secol mai târziu. Religia islamică s-a răspândit treptat odată cu fondarea oraşului Kairouan în anul 670. Noua religie a înlocuit aproape definitiv creştinismul al cărui declin a durat totuşi până în secolul al XII-lea, posibil prin emigrarea creştinilor în Europa. Islamul a fost adoptat de marea majoritate a locuitorilor, pătrunzând rapid atât în oraşe, cât şi în mediul rural.

Bombardaţi cu informaţiile fără număr primite de la ghidul nostru, extrem de dornic să împărtăşească cu noi din bogatul său bagaj de cunoştinţe, am luat o pauză binevenită urcând în minaret, desigur tot la sugestia acestuia, de unde am putut admira de la înălţime întreaga medina şi chiar şi hotelurile din apropiere. I-am mulţumit la plecare pentru prezentarea extrem de interesantă şi făcută cu multă pasiune. Când a început să ne explice ce reprezintă şi unul sau altul din monumentele şi construcţiile din jur, credeam că gata până aici ne-a fost şi nu vom scăpa de el până nu vom deveni şi noi la rândul nostru experţi în ale Medinei Mediterranea =)). Deja obosisem şi-mi doream doar o pauză de relaxare la una din multele terase şi cafenele, la umbră, la un suc şi o ţigară, ceea ce am şi făcut.

După pauza necesară pentru hidratare, am mai dat o tură prin Medina, inspiraţi de explicaţiile ghidului de la muzeul religiilor, privind, de data aceasta cu mai multă atenţie clădirile pe lângă care treceam.

Bab Skifa al Kahla este situat în partea de vest a medinei în faţa intrării principale şi reprezintă ultimul vestigiu al zidurilor anticeale oraşului tunisian Mahdia, construit în secolul al X-lea. A supravieţuit atacului lansat asupra oraşului cinci secole mai târziu de către armata lui Carol Quintul, fiind singura poartă de intrare în oraşul înconjurat de mare şi de ziduri puternice şi devenind un simbol al patriotismului şi al rezistenţei în faţa tuturor atacatorilor.

Caii berberi - cele două statui se află în faţa porţii Skifa al Kahla amintind de faimosul cal cu barbă originar din Maghreb, un alergător excelent şi graţios totodată, adesea oferit în dar regilor şi demnitarilor străini.

Bab Diwan este situat în partea de est a medinei. Zidul este străpuns de o uşă care aminteşte de intrarea sudică în medina oraşului Sfax.

Tour d'or – turnul medinei este o replică după turnul de aur din Sevilla, care a făcut parte din sistemul defensiv al oraşului şi a fost construit pe la 1200. Turnul medinei are aceeaşi formă dodecagonală elegantă şi un decor ceramic ca şi originalul andaluzian, chiar dacă arhitectul Tarek ben Miled şi-a pus amprenta personală prin adăugarea unor felinare.

Blue Tower – găzduieşte restaurantul Sheherazade, cu specific tunisian, care oferă seara spectacole cu muzică şi dansuri orientale şi populare într-un cadru original pe tema celor 1001 nopţi ale Şeherezadei. Culoarea albastru intens în care este vopsit acesta aminteşte de faimoasele grădini Majorelle din Marrakech, cunoscute şi drept grădinile Yves Saint Laurent, creaţie a pictorului francez Jacques Majorelle, care a vopsit în această nuanţă de albastru, „albastru de Majorelle” , zidurile grădinii, fântânile şi vila care găzduieşte un muzeu de artă islamică. Am intrat în restaurant doar pentru a face câteva poze.

Ce am ratat:

Războiul punic este denumirea pentru cunoscutele maşinuţe care se tamponează, aici maşinuţele având forma unor bărci cartagineze.

Cuceritorii Mediteranei constă dintr-un traseu cu lungimea de 355 metri parcurs cu o barcă în mare viteză, cu curbe şi căderi spectaculoase de la înălţimi de 6-13 metri.

Călătoria lui Hannon constă din conducerea unei bărci cartagineze de mari dimensiuni pe valurile unui râu lung de 2 kilometri în încercarea de a ajunge în siguranţă la final.

Marşul lui Hannibal oferă experienţa unui zbor deasupra CarthageLand pe spatele elefanţilor lui Hannibal – un general cu o contribuţie importantă în istoria Cartaginei.

Dragonul presupune o plimbare relaxantă şi distractivă la bordul unor bărcuţe.

Caruselul este distractiv doar pentru cei care rezistă să fie învârtiţi vreme de câteva minute călărind un căluţ.

King Kong este, de departe, cea mai tare atracţie de la CarthageLand, un Spinning Coaster incredibil, extrem de tentant pentru cei dornici de un surplus de adrenalină. King Kong este inspirat de celebra gorilă gigantică de la Hollywood, fiind reproduse cu acurateţe caracteristicile, mişcările, precum şi urletele acesteia. King Kong are o înălţime de 13 metri, se mişcă ca o adevărată gorilă, urletele sale pot fi auzite de la o distanţă de un kilometru, flăcările scoase pe nări contribuind şi ele la înspăimântarea vizitatorilor. Traseul coasterului are o lungime de 380 metri şi se poate atinge o viteză liniară de 60 km/h. Dacă voi reveni cândva la CarthageLand, cu siguranţă nu-l voi mai rata pe King Kong.

AquaLand oferă distracţii pentru familii toată vara pe tobogane, la locurile de joacă cu apă, aici existând şi un restaurant. Multi Slider are patru piste paralele şi o înălţime de 9 metri fiind preferat de amatorii coborârilor în tandem sau în grup. Mai există încă un alt tobogan răsucit şi cam atât. Piscina cu valuri creează impresia întâlnirii cu o mare agitată datorită valurilor cu înălţimea de 60 centimetri.

Pe mine nu m-au interesat nici măcar toboganele de la hotelul la care eram cazată, astfel că nici la AquaLand nu am fost interesată să merg. Nu ne-am luat la noi nici costumele de baie, ştiind din start că vom sări peste această atracţie. Cu toate acestea, mulţi localnici cumpărau bilete pentru AquaLand, copiii acestora bucurându-se de parcul acvatic, modest pentru gustul meu, dar care îi ajuta să scape de căldură.

După ce am vizitat Siam Park din Tenerife şi am mai făcut şi două vizite la Legends în Belek, plus multe parcuri acvatice adevărate de care am beneficiat la hotelurile turceşti vizitate de-a lungul anilor, aquaparkul tunisian mi s-a părut mai degrabă o glumă, unde nu am dorit să-mi pierd nici timpul şi nici banii, chiar aşa puţini cât costa intrarea.

Parcul lui Aladin este o călătorie misterioasă pe urmele lui Aladin. Dark Ride constă în colectarea de puncte la nimerirea unor ţinte ochite cu ajutorul pistoalelor cu laser şi câştigarea de premii la finalul competiţiei. Labirintul cu oglinzi creează iluzia unui palat de gheaţă din care trebuie să găseşti drumul spre ieşire, altfel existând riscul de a rămâne prizonier în acest loc :D. Fun Housetestează simţul echilibrului prin intermediul jocurilor şi iluziilor optice, abilităţile vizitatorului fiind testate şi de capcanele special create.

Parcul Alibaba dezvăluie lumea magică a lui Alibaba, întinzându-se pe o suprafaţă de 1350 metri pătraţi. Se adresează copiilor în vârstă de până la 12 ani, dar, în opinia mea, ar putea fi interesant doar pentru copii de vârstă mult mai mică. Totuşi, la unele atracţii nu este permis accesul copiilor cu înălţimea mai mică de 95 cm.

Acesta a fost vizita noastră la CarthageLand, câteva ore petrecute într-un mod plăcut şi instructiv. De această dată am ales varianta „culturală” , dar la o evenuală revenire aş alege o variantă mai distractivă, mai cu adrenalină. Am apreciat eforturile făcute în realizarea Medinei Mediterranea şi a întregului parc de distracţii CarthageLand, unde turiştii de orice vârstă pot petrece o jumătate de zi sau chiar o zi întreagă aşa cum îşi doresc, totul la un preţ rezonabil.

Recomand CarthageLand celor care îşi petrec vacanţa în Hammamet sau Yasmine Hammamet, mai ales familiilor cu copii, care vor fi cei mai încântaţi de toate atracţiile de acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 5179 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI