Albena tur-retur si Cap Kaliakra

TIPĂREȘTE

In sfarsit a venit si vacanta, ce-i drept vara de abia a inceput si pana se va termina am sa si uit ca am fost in concediu, insa acum nu este chiar atat de cald, asta este relativ, putem sa ne pomenim cu 40 de grade in iunie si 25 de grade in iulie. Asadar avand in vedere ca nu se face cazarea inainte de ora 14 decat daca ai noroc am zis ca ora 6 de plecare este perfecta, ne-am urcat in masina (cel mare in masina prietenilor lui care au venit si ei cu noi- frati gemeni) si plini de veselie am plecat la drum …... pana la primul colt cand am realizat ca am uitat asigurarile de sanatate acasa, asta pentru ca am preferat sa platim cate 20 de lei de persoana pentru asigurari decat sa mergem aproape pentru fiecare persoana la cate o institutie. Am facut asta intr-un an si ne-am lecuit, deci stanga-nprejur, dar asta nu ne-a intarziat mai mult de 3-4 minute.

Apropo de aceste asigurari (am mai spus asta intr-un ecou) am avut o urgenta intr-un an cu cel mic care a avut o problema la o mana (a cazut pe mana cu noi de fata) si la centrul medical Albena am beneficiat de asigurare (aici s-a facut constatarea) dupa care o salvare ne-a dus in primul oras la spital unde i-a pus mana in gips (acolo am platit pentru ca asigurarea privata nu era recunoscuta iar cardul european nu-l aveam, din motivele mentionate mai inainte). Suma platita insa a most modesta.

Deci, am pornit (in sfarsit) veseli la drum, Autostrada Soarelui (A2), drum nici aglomerat dar nici liber, da-i bice, dar nu prea tare, partenerii nostri de drum cred ca aveau interdictie la viteza (max 110), asa incat ne-am adaptat, plecam in concediu si nu la raliu.

Drumul a avut o pauza la km 120 unde am luat micul dejun dupa care am pornit mai departe. Si am ajuns si la Constanta, apoi am trecut prin Eforie Sud unde mi-as fi dorit sa o vad pe Maria (@maria55) insa n-a fost sa fie (ii doresc insa multa sanatate si de mine nu o sa scape, trebuie sa o vad vara asta), apoi vama , coada, coada, coada, insa in final am trecut mai departe. Am platit vigneta (15 leva sau 8 euro), am si schimbat niste bani la chioscul care este situat fix fata in fata cu locul unde se plateste vigneta (mult-putin, nu stiu 1 leu = 0.42 leva) si am pornit mai departe si din cand in cand cu gura pe sot, vezi ca ai depasit 90 km la ora, vezi ca sintem in comuna si ai peste 50 la ora. Nu sunt de acord sa le dau bulgarilor bani aiurea.

Despre schimbul valutar nu stiu unde ar fi cel mai bine de schimbat ca la sumele mari pe care le-am schimbat noi avand all-inclusive nu cred ca mai conta, insa ca fapt divers la vama am schimbat cel mai bine 1 leu = 0.42 leva, la hotel era 0.39 leva iar la casele de schimb 0.38 leva, asa ca a fost bine.

Am trecut si de locul povestit de @crismis (Wild Duck) insa am convenit ca mergem mai departe.

Si tot mergand noi asa (am trecut de Sabla unde as fi mers sa vad farul) am ajuns la un indicator care iti spunea ca ai 12 km pana la Cap Kaliakra daca faci stanga, am facut, si iata-ne pe primii 6 km de drum cu hartoape (apoi la dreapta se mergea spre Dalboka) si dupa alti 6 km am ajuns la o poarta de acces spre obiectiul dorit si unde am lasat cate 3 leva de persoana.

Am proptit masinile in parcare si ne-am avantat spre studiu. Acum sa nu credeti ca am ajuns acolo intamplator, pentru ca am invatat de la userii AFA ca a pleca in concediu nu inseamna doar a te relaxa pe un sezlong daca mergi la mare, ci sa si cauti sa vezi ceva despre care sa spui.

Poate ca de cele mai multe ori grabindu-ne sa ajungem undeva, ratam ceva frumos pe drum, si avand in vedere ca era inca devreme si puteam risca sa nu primim camerele, toata lumea a fost de acord cu aceasta oprire.

Cinstit vorbind nu prea cred ca aveau incotro cu mine, cred ca ar fi avut un concediu de cosmar, asa ca au fost diplomati si au evitat conflictul.

Cel mai recent articol scris despre acest loc (pe care l-am citit eu incepand cu 2016) ii apartine lui @AZE - vezi impresii si daca nu a fost suficient pentru el sa mearga acolo doar o data atunci eu de ce n-as merge macar o data?

Normal ca am intrat si pe net sa vad ce scrie si acolo si am citit urmatoarele:

• Pe vremea dacilor, pe actualul promotoriu Cap Kaliakra, se ridica o cetate numită Tirisis. Grecii au redenumit-o Kali Akra însemnând bun adăpost, denumire păstrată până în epoca bizantină şi preluată de turci sub forma Celigra.

• În sec. al 14-lea, despotatul Dobrogei şi-a stabilit capitala aici, în timp ce călugării au transformat peşterile de pe faleză în schit.

• În anul 1396, cetatea a fost asediată de turci şi salvată prin intervenţia voievozilor munteni, dar în 1421 ea a fost totuşi cucerită şi distrusă. Legenda locală spune că 40 de fecioare s-au aruncat de pe faleză în mare ca să nu fie prinse de turci. Cetatea a fost ruinată definitiv.

• Pe 11 august 1791, în apele mării din zona Capului Kaliakra, a avut loc bătălia navală din cadrul războiului ruso-turc (1787-1792).

Între anii 1913-1916 și 1918-1940, promotoriul a făcut parte din județul Caliacra, România.

• În anii 1930, cercetătorul român Grigore Antipa a întemeiat aici o staţiune de cercetări zoologice marine a Institutului Bio-Oceanografic din Constanţa. Ruinele se mai pot vedea încă, afându-se la un kilometru spre vest de şoseaua care duce la cetate.

• În anii 1950, pe promotoriu a fost instalat un radar militar al forţelor Pactului de la Varşovia (azi al forţelor NATO).

• În cetatea medievală de la Capul Kaliakra, arheologii bulgari au descoperit un inel-bijuterie (de purtat pe deget) pentru otrăvire, bine conservat, datat din secolul al 14-lea. Din inel, otrava era turnată în paharul sau mâncarea adversarilor. Inelul încă mai conţinea otravă.

• Legenda spune că Lisimah, unul dintre succesorii lui Alexandru cel Mare, a confiscat tezaurul regal şi a fugit la cetatea care exista atunci pe promotoriu, Kaliakra. El ar fi murit într-o furtună violentă, împreună cu toată flota sa.

Deja erau destul de multe informatii asa ca nu puteam rata aceasta vizita.

Asa cum am spus am lasat masinile in parcare in paza amiralului Fiodor Ushakov si am pornit noi alaturi de multi alti turisti sa admiram ce se putea prin jur. Aici ai si istorie dar si natura. Mama mea din pacate nu a putut sa ne insoteasca si a ramas la umbra unui pom. Au inceput sa apara si primele semne care atestau cetatea din secolul XIV dar mergand (cam cum o faceau si ceilalti) am ajuns la marginea stancilor la o inaltime destul de mare (unii zic ca ar fi 70 m) de unde privelistea este splendida si greu de explicat in vorbe, pozele o vor face mai bine. Privind ai senzatia ca rocile au fost asezate de om una peste alta si nu ca de fapt este mama natura cea care se joaca cu simturile noastre. Era cald afara insa adia usor un vant cat sa te faca sa te simti stapanul lumii acolo sus. Daca ar fi fost doar acel loc si ar fi fost suficient. Dar ne-am continuat drumul mai departe spre cetate. Peste tot intalnesti ruine care sunt marcate cu semnificatia fiecareia in parte (bai romane, biserica, urme ale sistemului de canalizare)

La intrarea spre cetate era un cantaret local care isi incepea concertul cand trecea cineva apoi imediat tacea. Noi insa ne-am continuat drumul, pozele, pana am ajuns la un restaurant, unde initial am zis ca asta este, insa nu a fost asa, drumul continua (stiti cum se spune, continua pana se termina), am trecut si de muzeu, si in final am ajuns la statuia unui arcas (Ivanko) apoi am coborat niste trepte, am trecut de capela Sf Nicolai si am ajuns la un punctul maxim pana unde puteai merge si pe care l-am marcat cu o poza. Totul a fost simplu si usor, pentru ca era la vale si incantati de tot ce vedeam (marea in dreapta noastra, in stanga diverse, chiar si urmele NATO sunt prezente aici) si tot asa din poza in poza, la intoarcere insa aveam de mers la deal si pe caldura.

Ar fi interesant insa de vizitat aceste locuri si pe o vreme mai putin prielnica, sa vezi o mare agitata cred ca ar fi spectaculos.

Nu m-am aventurat in date istorice, asa cum le-am gasit eu le gasisi si vo pe net, le-am mentionat pe cele pe care le-am gasit spuse pe scurt, cert este ca-mi doresc sa mai merg inca o data acolo privelistea este minunata si merita sa iei usor pas cu pas totul. De obicei prima vizita (daca stii ca mai poti ajunge acolo) este mai in fuga (ca de recunoastere), apoi studiezi ceva mai mult.

Cu parere de rau am pornit mai departe la drum (intre timp se cam incalzise insa), am facut stanga mai devreme ca sa nu iesim tot pe unde am intrat, trecand mai apoi pe langa Balcik si in final am ajuns la Albena unde am petrecut un concediu relaxant. Despre asta o sa va mai povestesc, ca nu am stat doar la plaja.

Dupa 7 zile insa a venit si drumul spre casa, aceeasi ruta dar in sens invers, plecare ora 13.30 la o temperatura de 31 de grade. Ziceam ca totusi a fost mai bine ca am vazut Cap Kaliakra la venire ca a fost putin mai racoare, sau de fapt batea vantul putin asa ca temperatura nu se simtea. Insa nu a durat mult si s-au adunat nori grei, ploaie grea (asa cum a povestit si @zoazore) si am trecut pe langa Balcik si Cap Kaliakra in ploaie deasa de am vrut sa oprim si o temperatura de 20 de grade. Asta a fost cam 10-15 km apoi iar soare. Vremea era cand cu soare cand cu nor, si am mai prins niste nori rai pe la Fetesti si iar ploaie. Pot spune ca a fost un drum in care domeniul de temperatura s-a situat intre 18-31 grade. Cel putin in Romania am prins niste nori amenintatori de ziceai ca acum incepe o tornada (o sa vedeti in poze).

Insa totul e bine cand se termina cu bine si cu noi deja cu regretul ca s-a terminat (concediul, ca povestile urmeaza).

---

VIZUALIZĂRI: 2925 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI