Canionul Hotnitsa si Cascada Kaya Bunar

TIPĂREȘTE

Impatimiti fiind de drumetii, era imposibil sa nu incercam si pe langa Veliko Tarnovo a gasi si ceva potecute pe care sa ne plimbam bocancii.

Si asa am gasit ca se poate face o drumetie usoara, in apropiere de Veliko Tarnovo, la canionul Hotnisa si frumoasa cascada Kaya Bunar.

Pentru a ajunge aici am mers practic din Veliko Tarnovo, inapoi spre Ruse cativa kilometri, (vreo 10 km parca) pana in satul Samovodene. De aici din centrul satului, am facut stanga, parasind drumul principal, pe un drum secundar. Intersectia respectiva este de fapt in forma literei Y. De aici am mers cam 2km, am traversat satul, iar dupa ce am iesit din sat, am facut iarasi stanga pe primul drum asfaltat, pe langa un izvor amenajat, mergand spre localitatea Hotnisa, unde am ajuns dupa vreo 5km. Pe un drum bunicel, asfaltat. Am ajuns in mijlocul satului, este un rond mai larg, si cateva magazine. Aici am identificat niste indicatoare din lemn pe care scria in bulgara „Ekopoteka Vodopad", de-a lungul drumului principal, pe care le-am urmat cu masina. Drumul se lasa in dreapta iesind din sat. La un moment dat nefiind 100% siguri ca este bun drumul, mai ales ca trecusem de cateva raspantii, am intalnit un localnic, care aduna niste vreascuri pe marginea drumului. Bineinteles, nu stia decat bulgara, dar pronuntand „Ekopoteka Vodopad", ne-a zambit si prin semne largi si ceva cuvinte in bugara am inteles ca drumul e corect, si ca se poate ajunge cu masina, la un moment dat urmand a intalni inca o bifurcatie pe care trebuie sa mergem la dreapta. Practic de la iesirea din sat dupa cam un 1-1,3 km, am dat de bifurcatia amintita, am continuat in dreapta inca vreo 400 metri si am ajuns intr-o mica parcare chiar la baza cascadei.

Poteca dupa ce traverseaza pe un mic podet paraul de langa cascada, merge prin stanga micului lac in care s-a format la baza cascadei si incepe sa urce destul de abrupt, pe niste scari practicate in piatra si marginite de o balustrada de lemn destul de solida. Se continua printr-o poteca croita prin stanca si trece printr-un mic tunel ajungand sus, deasupra cascadei. Este o priveliste foarte frumoasa. De aci se poate continua trecand succesiv cand pe niste podete de lemn, cand urcand, cand coborand niste scari de lemn unele mai scurte si mai line, altele mai lungi si mai abrupte, trecand cand pe o parte cand pe alta ale cheilor si raului Bohot ce mai are mici caderi de apa frumoase pe langa desebita cascada Kaya Bunar. Chiar daca pana a ajunge aici la cascada treci practic pe langa culturi de grau, porumb, adica esti inconjurat mai mult de ses, odata ajuns la cascada si patrunzi in chei, esti intampinat de o salbaticie incredibila. Nu-ti vine sa crezi efectiv, atat este de frumos. Noi ne documentasem la plecare si stiam ca se poate face cumva in circuit plimbarea, mergand pe o parte a canionului si intorcandu-ne pe cealalta parte. Dupa ce treci succesiv acele podete si scari de lemn poteca continua doar pe langa versantul drept, mergand destul de sus deasupra cursului apei, iar inainte de a ajunge la firul apei se traverseaza si o mica zona cu arbusti si ierburi, strecurandu-te pe o poteca ca printr-un tunel vegetal. La un moment se iese din chei, (noi chiar faceam pariuri ce fel de culturi intalnim la capatul cheilor :)) si se ajunge la un loc unde se ingusteaza raul si poate fi traversat, pe un podet, dincolo. Poate fi traversat, teoretic, deoarece, la celalalt capat, datorita faptului ca raul carase lemne si frunze, care se stransesera sub podet, cursul apei deviase partial pe langa podet, asa ca trebuia sa parcurgi vreo 2 metri prin apa. Nu adanca, doar o palma, dar iarna nu prea e comod sa te uzi la picioare si nici descult sa traversezi. :)

Dar goretex-ul bocancilor si facut datoria, si nu ne-am udat in bocanci. In aceasta zona a fost amenajat si un mic loc de odihna cu o masa si bancute dar cred ca nu prea e folosit, pentru ca era cam invadat de lastaris.

Intoarcerea am facut-o pe celalalt mal, mergand numai sus, pe deasupra cheilor, ne mai coborand la firul apei.

Poteca pe aici nu mai are nimic spectaculos, merge aproape pe langa drumul asfaltat ce se facea in stanga la bifurcatia de dinainte de cascada.

Poteca de fapt nici nu exista, sunt o multittudine de poteci ciobanesti, ale turmelor de oi. Noi am mers practic pe langa „buza” canionului, urmand firul apei, iar cand am ajuns aproape de locul unde intrasem in chei, trebuind sa coboram practic inapoi, deasupra cascadei pe aceiasi poteca pe care urcasem, am coborat mai mult la ghici, intuitiv, printre boscheti.

Nu prea pricepeam de ce nu am gasit, continuarea potecii, pentru a cobori decent, dar ne-am lamurit cand am ajuns inapoi in poteca de deasupra cascadei, pe care urcasem la ducere. Practic poteca pe care ar fi trebuit sa ne intoarcem si care se termina brusc, in hatisuri, nemaifiind intretinuta. Probabil nu prea este folosita, fiind batuta doar poteca ce duce pe deasupra cascadei, mergand mai mult sau mai putin si apoi intorcandu-te pe aceeasi poteca.

Tura noastra completa nu ne-a luat mai mult de 2 ore dus-intors, cu tot cu pauze de foto si de dezbracat, plecand cu polare si geci de vant pe noi si ajungand inapoi la masina in tricouri. Si era 24 decembrie.

Frumosa, foarte frumoasa locatia!

La intoarcerea spre Arbanasi, ne-am abatut un pic, in apropiere de Veliko Tarnovo, pentru a vizita si Manastirea Preobrajenie. Sunt 7 km din VT pana la manastire, in total, dintre care vreo 2 km din drumul principal, portiunea aceasta fiind cu destule gropi.

Mnastirea este una din cele mai vechi asezaminte ortodoxe din Bulgaria. A fost fondata in anul 1360, parasită în timpul ocupatiei otomane a fost reconstruita dupa 1800 si redeschisa publicului.

Foarte interesanta este o fresca numită "Roata Vieţii", de pe peretele exterior al manastirii, ce prezinta etapele vietii unui om printr-o paralela cu cele patru anotimpuri.

Se observa ca manastirea sufera de pe urma lipsei de fonduri, chiliie din lemn, din spatele ei cat si poarta de la intrare impreuna cu cladirile anexe fiind puternic afectate, intr-o stare avansata de degradare.

---

VIZUALIZĂRI: 7778 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI