Navigand pe Canalul de Suez

TIPĂREȘTE

Am sa incerc sa va povestesc cate ceva despre Canalul de Suez; daca @laurentiucapac a povestit despre canalul Panama, eu am sa va povestesc cate ceva despre celalalt mare canal navigabil – Suez.

In multe cazuri exista o competitie intre cele doua canale, unii afirma ca Suezul este cel mai important canal navigabil din lume, altii fac referire la Panama. Aici se iau in considerare in primul rand taxele (destul de mari) provenite de pe urma tranzitarii, traficul, si nu in ultimul rand conditiile pentru ca nave foarte mari sa se deplaseze prin canal (latime, adancime, etc). Nu stiu cat sunt taxele pentru Panama, dar pentru a tranzita Suezul, o nava medie de 10.000 tdw cu incarcatura la bord plateste in jur de 15.000 euro, aici intrand pilotajul (se schimba cate 4 piloti de-a lungul canalului), barcagii (la bord se «urca» una - doua barci pentru legare la geamandura sau la mal in caz de furtuna de nisip sau pentru a astepta convoiul din sens opus) si electricianul de Canal. Iar tariful tranzitarii creste exponential in functie de tonajul si incarcatura navei. Cine spunea ca Egiptul traieste de pe urma taxelor canalului de Suez si din turism nu gresea deloc. Valoarea marfurilor tranzitate intr-un an prin acest Canal, este de aproximativ 6 miliarde dolari anual. In ultimul an s-a simtit un regres considerabil din pricina crizei mondiale, cand foarte multe nave sunt trase pe dreapta datorita pretului mic oferit pentru transport, dar si din pricina piratilor somalezi care actioneaza din ce in ce mai mult si pe o arie foarte mare.

O sa ma intrebati probabil ce rost au aceste impresii aici, pe un site de turism. In primul rand pentru ca este cel mai mare canal navigabil din lume, are 163 de km in lungime (fata de 80 km, cat are Panama), prin acest canal se tranziteaza 7,5% din comertul mondial (conform BBC), pe aici tranziteaza aproape zilnic nave cu pasageri care se indreapta din Marea Mediterana catre statiunile egiptene de la Marea Rosie, deci oricand puteti face o croaziera care sa includa si Canalul. si nu in ultimul rand, pentru ca este una dintre minunile ingineresti de la sfarsitul secolului XVIII.

Voi incerca sa va prezint cateva date generale despre Canal, asa cum le-am perceput eu de fiecare data cand l-am tranzitat (cred ca de 8 sau 9 ori).

O scurta istorie:

- Canalul a fost inaugurat in 1869 de catre Imparateasa Frantei, Eugenie, sotia lui Napoleon al III lea si de catre cel care l-a proiectat, este vorba de inginerul francez Lesseps, cel care peste ani a incercat sa organizeze si proiectarea Canalului Panama, dar fara succes.

- De remarcat faptul ca in 1875, Marea Britanie a devenit actionarul majoritar al Canalului, cumparand pachetul majoritar de la guvernul egiptean de fapt de la Guvernator. La vremea respectiva au fost aduse elogii guvernului englez, care reusise achizitionarea acestui canal pe mai nimic.

- Dupa 7 ani, Marea Britanie invadeaza Egiptul, unde ramane timp de aproape 54 de ani, timp in care si-a pus amprenta pe dezvoltarea acestei tari. Intr-adevar in aceasta perioada Egiptul cunoaste o inflorire a comertului, acest lucru realizandu-se indeosebi pe mare, prin Canalul de Suez.

- In 1936 Marea Britanie s-a retras din Egipt, lasand aceasta tara pe mana unui nou guvern, de aceasta data in proportie de 100% egiptean. Insa si-a pastrat dreptul de proprietate asupra Canalului in primul rand pentru a controla accesul catre Peninsula Sinai si pentru tarile arabe de la Marea Rosie.

- Dupa 20 de ani de la retragerea guvernarii engleze, Guvernul egiptean a nationalizat canalul, aceste devenind proprietatea Egiptului, fapt nedigerat de catre englezi nici pana in ziua de azi. Dupa numai 3 luni de la nationalizare, Israelul invadeaza Egiptul iar englezii cu francezii ocupa din noua zona canalului, dar nu pentru mult timp, Natiunile Unite le-a impus acestor tari sa paraseasca teritoriul egiptean. Daca trupele anglo-franceze au facut-o imediat, armata israeliana s-a retras dupa aproape un an, timp in care a semanat haos in randul populatiei, au furat multe dintre bogatiile poporului egiptean, dar au si distrus foarte multe repere istorice.

- Dupa 8 ani Canalul de Suez se inchide din nou, Israelul invadeaza Egiptul, este vorba de Peninsula Sinai care a fost cotropita de israelieni in asa numitul «razboi de 6 zile». Timp de aproape un deceniu, frontiera dintre Egipt si Israel a fost tocmai Canalul de Suez. Abia in 1975 Canalul a fost redeschis, ca un gest de pace venit din partea guvernului egiptean.

Mult mai multe informatii detaliate despre istoria Canalului de Suez, gasiti aici

In general Canalul de Suez este stabatut zilnic de cate 3 convoiaie, in functie de incarcatura si natura transportului. Cam 2 convoaie pleaca dinspre Marea Mediterana catre Marea Rosie, prin Port Said, unul singur dinspre Port Suez catre Marea Mediterana.

Se strabate canalul pe un singur sens cu o anumita viteza de convoi 10-14 noduri, in functie de viteza navei cele mai lente. Oricum daca ai viteza sub 10 noduri (aprox. 18,52 km/h) nu esti primit, exista reguli clare pentru tranzit, nu poti intra pe canal cu deficiente. [Trebuie sa ai cel putin doua DG-uri (diesel generatoare) in functiune, trebuie sa ai doua radare perfecte (unul pentru distante mici), motorul principal sa fie ok si sa fie in stare sa propulseze nava cu peste 10 Nd.]

Sa presupunem ca plecam din Mediterana de la Port Said catre Port Suez, punctul terminus de tranzitare si intrare in Marea Rosie, adica de la nord la sud.

Primul convoi incepe sa plece in jurul orei 00:00. Navele sunt anuntate prin statie despre ora inceperii tranzitarii, numarul navei din convoi precum si ora la care trebuie sa fie intr-un anumit punct pentru luarea primului pilot la bord.

Pentru navele vechi, navele care sunt notate de diferite tari cu deficiente la anumite capitole nu se permite intrarea pe canal direct, acestea sunt directionate catre port (Port Said) pentru inspectie de specialitate si pentru acordul de a tranzita canalul.

Aici, pe langa inspectorii care sosesc la nava, ajung si o gramada de comercianti care se urca la bord si deschid mici magazine prin careuri sau pe puntile navei. Asa este politica portului, esti obligat sa-i primesti la bord, insotiti de un politist care tine evidenta marfii intrate, a persoanelor si in general urmareste sa nu se sustraga nimic de la bord. Pentru noi de fiecare data a fost frumos, ne-am putut cumpara suveniruri, haine, tricouri, unelte de pescuit, scule, marfuri diverse, dar in general foarte utile. Din pacate tot timpul trebuia sa stai cu ochii pe ei, cabinele trebuiau incuiate, lucrurile de valoare din inventarul navei pus la adapost sub cheie.

Chiar daca ai zabovit cateva ore in port, poti pleca cu cel de-al doilea convoi, in timpul pranzului. Inainte ajung la nava barcagii, barca lor este urcata si asigurata la bord, in caz de ceva, ei au obligatia de a lega nava la una din geamandurile de pe canal sau la mal. Tot in acest timp urca la bord si electricianul care are rolul de a monta si asigura functionarea proiectorului de Suez, care lumineaza marginile balizate ale canalului. Ori la plecare, ori la sosire, fiecare nava prinde cateva ore pe timp de noapte, iar acest proiector este foarte util pilotilor, desi eu il consider o mare tampenie, pentru ca radarul mic spune absolut tot.

O tranzitare a canalului dureaza in jur de 8-12 ore in functie de stationarea pe care esti obligat sa o faci la Al Ballah sau la Bitter Lake.

Primul convoi care pleca de la Port Said se opreste la Bitter Lake, al doilea se opreste la Al Ballah, care este de fapt un bypass care permite trecerea navelor din sens opus, adica de la Port Suez. Pentru a ne lega la cheu, este nevoie de barcagii care sunt coborati de la bord si care ne iau paramele si le duc la mal. La plecare tot ei ne dezleaga, un remorcher ne trage catre mijlocul senalului navigabil, iar barcagii sunt urcati din nou la bord. Drumul continua pana la Bitter Lake, unde din nou ne vom intalni cu acel convoiul din sens opus, in cazul de fata ei asteptand la ancora pana trecem noi. Ultima data am fost nevoit sa ancorez si acolo, din sud venea un convoi mai mare cu o incarcatura speciala, probabil militara.

In aceste pauze, echipajul se relaxeaza, serveste masa sau admira marfurile expuse de barcagii, pentru ca la randul lor, si ei isi deschid magazine in special cu suveniruri pentru familie. Unii fac poze, altii fac plaje, unii discuta la telefon, dar cei mai multi, printre care ma numar si eu, dau o tura pe la cabina sa traga pentru cateva ore un pui de somn.

Deja temperatura creste simtitor, diferenta de temperatura intre nord si sud poate ajunge si la 15 grade, iar pe masura ce mergem catre sud, ea creste. Apar musculitele alea mici si enervante care parca iti fac in ciuda si raman alaturi de corpul transpirat. Apa incepe sa se consume din ce in ce mai mult, iar egiptenii de la bord cer ceaiuri calde. Dar nu oricare, doar ceai negru chinezesc.

Pilotul se inchide la GMDSS isi intinde un covor pe jos si incepe sa se roage avand in mana o carte de rugaciuni, Comandantul se retrage la cabina lasand pe comanda doar ofiterul de cart, bucatarul si ospatarul curata mesele dupa pranz si apoi isi pregatesc uneltele de pescuit, poate pica ceva.

Cei din sala masini ies la aer, jos temperatura ajunge la 50 de grade, aerul conditionat face misto de noi si se incapataneaza sa nu porneasca, eu ma trezesc sucarit de nesimtirea musculitelor care nu-mi dau pace, i-au aparatul foto si ies afara sa prind cateva imagini cu navele care defileaza prin fata noastra, venind din sens opus. Mai sunt multe?

Cam asta este starea de spirit de la bord, pana cand suntem anuntati prin statie ca vom vira ancora si ne vom continua drumul. Incet fiecare se duce catre bucatica de nava de care raspunde, fericiti sa ne continuam drumul, nerabdatori sa ajungem la Port Suez sa descoperim briza din Marea Rosie.

Printre acele dune de nisip, pentru ca efectiv Canalul de Suez strabate un desert, in afara de Ismailia, care este un oras frumusel si statiunea Faid, rar zaresti un copac sau putina verdeata. Doar dune de nisip. Ceea ce atrage atentia in mod deosebit, sunt unitatile militare amplasate chiar pe cele doua maluri ale Canalului, in jurul lor fiind pontoane plutitoare, care unite pot face legatura cu un mal sau cu celalalt. Foarte multe statui, monumente in cinstea eroilor egipteni care au cazut in razboaiele cu israelienii, au un cult deosebit pentru eroii care s-au jertfit pentru patria lor. Pentru acest lucru „jos palaria”! De aceea poate si amplasarea unitatilor aproape de canal, pentru descurajare si pentru preintampinarea unui eventual alt atac fulger.

Soneria pilotinei incepe sa sune, dau prin statie ca trebuie sa coboare pilotul, cel care coboara este burdusit de cartoanele de tigari pe care le primeste, cel care urca are o geanta marisoara goala. La coborare si aceea se va umple tot cu tigari. Ca idee, o tranzitare de Canal „costa” in jur de 35-45 cartoane de Marlboro. Daca ai alte tigari cantitatea se dubleaza. Este legea nescrisa a tranzitarii, trebuie sa te conformezi pentru ca altfel pilotul iti gaseste nod in papaura cu ceva si te aresteaza la Port Suez. Toate navele procedeaza astfel, in navigatia comerciala exista un capitol din cheltuielile navei care se refera tocmai la acest aspect. Cam fiecare pilot aici este „rasplatit” cu 5 cartoane de Marlboro sau 10 de oricare alt tip. La fiecare pilotina care ajunge la nava (si sunt 4 pentru ca sunt 4 piloti) trebuie sa le dai un carton de tigari, daca nu le dai nu pleaca de langa tine, te claxoneaza si tipa la tine, nu-i poti ignora. Noroc ca ei fumeaza si altceva.

Electricianul se duce la prova navei, aprinde proiectorul, il potriveste pentru a lumina ambele maluri, apoi satisfacut se duce in timonerie sa-l intrebe pe pilot daca este ok. Dupa confirmarea lui ajunge la comandant si isi cere dreptul. Comandantul isi pune mainile in cap si isi repeta mereu: „prost sunt daca mai ajung aici! ”, dar cum nu este dupa el, peste 30 de zile este inapoi. Ii da elecricianului 3 cartoane, unul pentru el, doua pentru barcagii si-l expediaza rapid fara alte protocoale.

Usor usor ne apropiem de Port Suez, orasul este fermecator, are o faleza incantatoare, copaci aranjati estetic, gradini frumoase cu flori, de la un restaurant se aude muzica araba, multi copii alearga cu nava si ne fac cu mana.

Noi ne pregatim sa debarcam ultimul pilot, barcagii si electricianul, sa dam barca jos, din „mers”, unii se apuca sa demonteze proiectorul iar altii se pregatesc sa pregateasca nava de furtuna, Navtexul indica furtuna in partea de nord a marii.

Este luna plina, multi se gandesc la familie, profita de cele cateva ore pe care le mai au la dispozitie sa vorbeasca ultima oara acasa, apoi semnalul dispare, si pana la stramtoarea Bab El Mandeb, la intrarea in golful Aden, doar cu gandul vor fi aproape da familii, de copii. Multi se gandesc cu teama la piratii care ataca si in Marea Rosie, drumul navei este prin inima atacurilor pirateresti, avem o fregata turceasca care ne asteapta, de fapt care trebuie sa organizeze un mic convoi care sa strabata Golful Aden. Dar de cele mai multe ori, sunt nave cu viteze mai mici, care raman in urma si sunt atacate de piratii somalezi. Dar despre asta poate alta data, daca intereseaza.

Sper ca nu v-am plictisit, oricand puteti face o croaziera din Mediterana catre Aquaba de exemplu, in Iordania si atunci veti tranzita canalul. Este bine sa stiti cum este, iar eu n-am facut altceva decat sa va povestesc cele mai semnificative aspecte. Altfel as mai fi scris tot pe-atat si sigur un anumit segment al celor care citesc impresiile s-ar fi plictisit.

Imi doresc sa-l tranzitati pe o nava de pasageri, acolo il veti descoperi dupa geamurile unui superb restaurant sau bar cu aer conditionat, sau poate facand plaje la una dintre piscinele vasului. Si poate veti descoperi undeva pe Canal o nava cu pavilion romanesc la bordul careia pot fi eu sau un alt marinar care alungam musculitele de pe trupul nostru murdar si transpirat.

Calatorii placute oriunde va veti duce!

---

VIZUALIZĂRI: 6847 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI