Mănăstirea Gračanica, apogeul artei medievale sârbe, o bijuterie a arhitecturii bizantine târzii

TIPĂREȘTE

În Circuitul balcanic din acest an, vezi impresii, am fost orientată de la plecare spre câteva din atracțiile zonelor vizitate, despre care voi scrie câte ceva pe site-ul nostru, nu cred că voi povesti despre toate….

Am vorbit în review-urile anterioare despre atracții deosebite din Macedonia, acum voi merge în Kosovo pentru a vedea Situl UNESCO „Monumentele Medievale din Kosovo” , un ansamblu format din patru biserici și mănăstiri, monumente medievale sârbești, cu fresce și arhitectură de excepție. În anul 2004 a fost înscris un singur monument, Mănăstirea Dečani, iar în 2006 situl a fost extins cu încă trei monumente, Patriarhia de la Peć, Biserica Maica Domnului din Ljeviša (Prizren) și Mănăstirea Gračanica din Gračanica fiind considerat de UNESCO unul dintre cele mai importante grupuri de arhitectură bizantină târzie din Europa. Datorită tensiunilor politice din regiune, a riscurilor de vandalism religios a fost inclus și pe Lista UNESCO Monumente în pericol.

De la Old House Apartment din Priștina la Mănăstirea Gračanica sunt vreo 10 kilometri, am părăsit orașul ajutați de amicul Google Maps pe Drumul Național M2, drum principal, larg, asfaltat, pe care am mers vreo 4 kilometri până la Veternik la un sens giratoriu, apoi vreo 6 kilometri pe Drumul Național M25-2, asfaltat, bine întreținut până în Gračanica, în Centrul orașului.

Gračanica (Așezarea de lângă pârâu) este un mic oraș așezat pe Râul Gračanka într-una din enclavele sârbe din Kosoco, o zonă locuită încă din neolitic; în secolul 3 d. Hr. acolo era un Altar votiv, în 1303 Papa Benedict al IX-lea a menționat într-o scrisoare satul Grazaniza, în 1321 Satul a fost menționat în Hrisovul de fondare a Mănăstirii Gračanica.

Astăzi este un orășel cu case tradiționale și mult verde, cu monumente și statui dedicate istoriei sârbe, cu un aer de comunitate mică, unde toată lumea se cunoaște. Are peste 18.000 de locuitori dintre care circa 49,5% musulmani, 47,5% creștini, dar peste 2% din populație nu și-a declarat religia. Este cunoscut pentru Mănăstire și pentru Situl Arheologic Ulpiana, ruinele unui important oraș roman și bizantin.

Ne-am oprit în Centru să-l salutăm pe legendarul cavaler și erou național sârb Miloš Obilić Statue ecvestră care în loc de „Bun venit!” ne-a spus că „IUBEȘTE GRAČANICA!” , l-am salutat apoi am mers în mica Parcare lipită de gardul Mănăstirii.

Mănăstirea Gračanica ridicată în anul 1321 de Regele Ștefan Milutin „ca semn de pocăință și recunoștință într-un loc unde pământul plânge, cum spune povestea că i-a cerut Maica Domnului în vis, loc unde sătenii au găsit a doua zi un izvor ce nu exista mai înainte” .

Mănăstirea este vizitabilă zilnic între orele 8 – 18, cu restricții în timpul slujbelor, intrarea fiind gratuită. Are și alte restricții legate de codul vestimentar care este foarte strict, la intrarea în curtea mănăstirii fiind disponibile eșarfe și bucăți de material textil cu care vizitatorii să-și acopere mâinile, picioarele, femeile și capetele goale. Securitatea este asigurată de Poliția din Kosovo care nu mai reține documentele de identitate ale vizitatorilor la intrarea în Mănăstire, cum făceau militarii KFOR când asigurau paza și cum fac și astăzi la unele obiective supravegheate de ei, i-am întâlnit mai târziu la Mănăstirea Dečani și Patriarhia de la Peć.

Mănăstirea Gračanica nu are un site propriu dar se găsesc informații pe pagina Organizației de Turism din Gračanica togracanica.org/?strana=153 sau pe eparhija-prizren.com/sr/m ... astir-gracanica, site-ul Eparhiei Prizren, de care aparține Mănăstirea.

Dar să revin în Parcare și să-mi continui plimbarea, mai întâi pe lângă Zidul Mănăstirii până la o Poartă mare, de lemn, închisă, încadrată de două Porți mici prin care am intrat în Curtea Mănăstirii, printre Pangarul, Magazinul cu odoare bisericești și suveniruri, în dreapta, și Lumânărarul, Locul unde ard lumânările, în stânga.

M-am oprit privind spendida clădire ce se ridica în mijlocul Curții, Biserica Adormirea Maicii Domnului, singura clădire din complexul medieval inițial care s-a păstrat intactă până astăzi când funcționează ca lăcaș de cult în cadrul Mănăstirii de maici. Considerată apogeul arhitecturii medievale sârbești și o bijuterie a artei bizantine târzii, este faimoasă pentru structura sa complexă cu cinci cupole și zidăria deosebită în stil cloisonné din cărămidă și piatră.

Ridicată pe temelia unei vechi basilici bizantine, Biserica în forma de cruce înscrisă dublă, două cruci înscrise una în interiorul celeilalte, deși mare, se înalță zveltă spre cer încununată fiind de Cinci turle, o Turla Centrală, cea mai mare, ce se înalță măiestuos înconjurată de alte patru Turle mici ridicate pe colțurile clădirii. Zidăria realizată în tehnica tradițională bizantină a cloisonné-ului, benzi de piatră cioplită alternând cu cărămidă roșie, fixate cu un strat gros de mortar oferă clădirii un minunat joc cromatic. Ancadramentele ferestrelor sunt din marmură, multe blocuri provenind din ruinele orașului antic roman Ulpiana, situat în apropiere.

Am pășit în Pridvorul (Exonarthexul) adăugat la sfârșitul secolului 14 fațadei de vest, inițial cu arcade deschise, zidite în secolul 16 pentru a se apăra de turci, redeschise și închis cu geamuri în secolul 19, decorat cu Scene moralizatoare. Trecerea în Pronaos (Narthex) o încăpere îngustă pe axa est-vest a Bisericii, se face printr-o Ușă mare, din lemn masiv. Este deosebit, poate chiar unic prin etajul de care dispune, o Galerie destinată catehumenilor (cei ce învăță creștinismul așteptând să fie botezați). Naosul central (Nava centrală) de formă pătrată ce ocupă nucleul central al clădirii este delimitat de patru stâlpi centrali independenți ce susțin Turla Centrală pe a cărei Cupolă este pictat Hristos Pantocrator. Naosul este flancat pe laturile de nord și de sud de Nave laterale înguste în prelungirea cărora se află spre răsărit, Capelele secundare, Paraclisele dedicate unor slujbe private sau pomeniri. La capătul vestic al Naosului se află Altarul format din trei încăperi, Absida Centrală unde se află Sfânta Masă, Diaconiconul, nișa din dreapta pentru veșminte și obiecte liturgice și Proscomidiarul, nișa din stânga pentru pregătirea darurilor, separate prin ziduri groase, cu goluri de trecere între ele. Catapeteasma Bisericii a fost realizată de-a lungul a 300 de ani, Structura de piatră în secolul 14, Icoanele în secolul 16 și Crucea Răstignirii în secolul 17. Se remarcă Ușile Împărătești cu Crucea Răstignirii, uriașă, realizată din lemn sculptat, aurită deasupra ei.

Biserica este renumită pentru Pictura sa, una dintre cele mai înalte culmi ale artei medievale bizantine din lume realizată integral între anii 1321–1322 și păstrată remarcabil de bine până azi. Realizată în stilul artei bizantine târzii se remarcă prin culori extraordinar de vii, compoziții dinamice, detalii anatomice și expresii faciale dramatice, spațiul interior fiind complet acoperit. Trebuie menționate Hristos Pantocrator pe Cupola și Patimile de pe Drumul Crucii pe Pereții Naosului, Scenele din viața Maicii Domnului și Scenele din viața Sf. Nicolae din cele două Paraclise, dar cele mai valoroase, de neratat, de găsesc în Pronaos. Arborele Genealogic al Dinastiei Nemanjić, prima reprezentare pictată a arborelui genealogic al acestei dinastii regale sârbe, inspirată de Arborele lui Iesei. La baza arborelui (jos, în centru) se află Ștefan Nemanja (Sfântul Simeon Izvorâtorul de Mir), întemeietorul dinastiei la mijlocul secolului 12, iar în partea de sus, central, este pictat Regele ctitor Milutin (Sfântul Rege Ștefan Milutin). Portretele ctitorilor, al Regelui Milutin și al Reginei Simonida (fiica împăratului bizantin Andronic al II-lea Paleologul) în care cei doi primesc coroana direct de la îngeri sunt foarte valoroase deși Tabloul Reginei a suferit mult, ochii Reginei au fost scoși, așa cum a suferit și Regina căsătorită la 5 ani cu regele sârb care avea peste 40, călugărită la mai puțin de 25 de ani. Judecata de Apoi, reprezentare monumentală și înfricoșătoare, este faimoasă pentru scena în care marea și animalele sălbatice dau înapoi, spre a fi judecați, trupurile celor morți.

Biserica este concepută ca un tot, cele 5 turle devin prelungiri verticale ale compartimentelor interioare, nu doar elemente decorative de acoperiș și, dirijând lumina creează o iluminare descrescătoare a Bisericii. Lumină maximă în centru, în Naos, dată de Turla Centrală care îl împodobește, Lumină simbolică la răsărit în Altar și Penumbră la apus în Pronaos datorate celor patru Turle mici. În plus Ferestrele foarte înguste ale turlelor fac ca razele de soare să nu lumineze uniform, ci sub formă de fascicule dinamice, care se deplasează pe pereți de-a lungul zilei, dând impresia că frescele se mișcă permanent.

Am privit, am pozat, iar am privit, n-am mai pozat, fotografiatul fiind interzis în Biserică, Mea culpa! , și cu păreri de rău am părăsit Biserica, dar am rămas în Mănăstire pentru a vedea și poza, aici fotografiatul este permis, și celelalte clădiri. 

Din Complexul monahal ridicat în secolul 14, s-a păstrat doar Biserica, nu și alte clădiri, de-a lungul secolelor Chiliile, Atelierele și Turnul-Clopotniță fiind distruse în mod repetat în timpul atacurilor și incendiilor provocate în general de otomani.

Astăzi, Curtea Mănăstirii este o oază de verdeață mare și frumos amenajată, cu copaci bătrâni, înconjurată de un zid de piatră. Clădirile care formează actualul complex au fost reconstruite după al Doilea Război Mondial, odată cu transformarea lăcașului în mănăstire de maici. În acea perioadă au fost sădiți mai mulți Castani, când Am Fost Acolo erau în plină floare, dar sunt și copaci mai bătrâni, am văzut în fața Pangarului un Stejar de peste 150 de ani și un Castan de vreo 70 de ani îmbrăcat în alb. 

Aleea ne-a dus pe la Konakul Nou, Corpul rezidențial principal, o clădire masivă în stil balcanic tradițional, cu parterul din piatră, cu arcade ce adăpostește Spații administrative, Trapeza (Sala de mese), Cuhnia (Bucătăria mănăstirii), la etajul alb cu pridvoare lungi din lemn unde sunt Chiliile celor 20 de maicuțe și Apartamentele episcopale. Tot aici se află și Biblioteca Mănăstirii, o Colecție valoroasă de peste 10.000 de cărți istorice și manuscrise bisericești. Nu este deschisă publicului fiind păstrată în spații securizate, clădirea istorică a bibliotecii nu a mai fost reconstruită după distrugerea ei de invaziile otomane și mai multe incendii. Am văzut apoi Konakul Vechi, Corpul utilitar vechi, ridicat în perioada otomană, o clădire joasă, doar cu parter realizată în întregime din piatră de râu, având un acoperiș simplu din țiglă și o serie lungă de arcade elegante, stilul utilitar balcanic de epocă otomană. Astăzi adăpostește Atelierele meșteșugărești unde maicile se ocupă cu Pictura de icoane, Croitoria și Broderia minuțioasă a veșmintelor preoțești și alte activități, adăpostește și Depozite pentru obiectele necesare întreținerii mănăstirii, materiale tehnice și altele. Ne-am continuat plimbarea printre stejarii imenși, pe sub castanii și alți copaci înfloriți până la Cimitirul Mănăstirii cu alei și gardul în construcție, pe la Fântâna istorică, din fața Konakului Vechi, o construcție circulară masivă, din Blocuri de piatră cioplită alternată cu rânduri de Cărămidă roșie medievală, un stil decorativ care se potrivește perfect cu zidăria bisericii principale. Deasupra fântânii se păstrază Suportul arcuit din fier forjat, decorat cu elemente tradiționale ondulate, folosit odinioară pentru susținerea scripetelui și a găleții cu care se scotea apa.

Menționez cu riscul de a mă repeta, în biserică nu se fotografiază. Era în interior ghidul și am reușit cu greu să fac poze. Am tot așteptat, am pozat exteriorul, am revenit apoi, ghidul a plecat și așa am mai pozat câte ceva. Am prezentat cu detalii pozele pentru a le putea vedea mai ușor dacă ajungeți acolo! Ne-am oprit puțin la Pangar, apoi și la Lumânărar și La revedere Mănăstire!! , mi-ai plăcut, m-ai impresionat mult!!

Cam așa am văzut eu Mănăstirea Gračanica, pentru mai multe Mergeți acolo și nu veți regreta!!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 59 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI