O dezamăgire totală - Hotel BUDAPEST- Ungaria

TIPĂREȘTE

Ne-am întors de curând dintr-un lung, frumos dar și obositor circuit în Țările Nordice, făcut cu autocarul alături de alți 29 turiști români. A durat 16 zile și a avut următorul traseu, la dus: România, Ungaria, Slovacia, Polonia, Suedia, Norvegia – și - Norvegia, Suedia, Danemarca, Germania, Cehia, Slovacia, Ungaria, România – la întors. Pentru că numărul necesar de 35 de turiști în autocar nu a fost atins, a trebuit să fim taxați cu 50 euro fiecare dintre noi.

În acest traseu am avut cazări la mai multe hoteluri, despre care vreau să scriu aici. Poate că unii dintre voi veți fi interesați pentru vacanțele viitoare.

Hotel Budapest La acest hotel din Ungaria am avut prima și ultima cazare a circuitului nostru.

Adresa exactă este: 1026-Budapesta, Szilágyui Erzsébet- fasor 47-Ungaria

Pentru automobiliști: Latitudine: 47° 31' – N

Longitudine: 10° 01' - E

De departe arată ca un turn, impunător prin înălțimea și forma lui circulară. Are 16 etaje și un număr de peste 200 camere.

Punctul forte al hotelului este că oferă o panoramă frumoasă asupra orașului, mai ales de la nivelele superioare, fiind înălțat deasupra orașului, într-o zonă rezidențială verde, de la poalele Dealurilor Buda, aproape de cartierul Castelului Regal. De la el se ajunge ușor, aprox. 10 minute de mers pe jos, la stația de metrou Szell Kalman teri, iar de aici spre cele mai atractive puncte de vizitat din capitală. Are o parcare proprie, cu plată. Oferă servicii de restaurant, înfrumusețare și SPA.

A trebuit să completăm un formular înainte de-a primi cheia camerei, de tip cartelă. A fost singurul hotel de pe traseu care ne-a cerut acest lucru. Am completat într-un fel de lobby, cu lumină chioară.

Hotelul nu are decât două lifturi pentru un număr de turiști estimat la 400 persoane - în cazul în care este ocupat la 80 % din capacitate - iar când vin, în același timp, trei sau patru autocare se așteaptă mult la lifturi, acestea nefiind foarte încăpătoare. Holurile au culoare circulare și, la fiecare etaj, există uși pentru evacuare de urgență. Restaurantul se află la etajul unu, unde se poate ajunge atât pe scară, cât și pe o rampă înclinată. În pachetul excursiei am avut inclus numai micul dejun, la toate hotelurile pe unde am fost cazați.

Noi am ajuns târziu, pe la ora 20,15 - ora Ungariei. Am primit cartela nr. 1311 și, după ce am așteptat ceva vreme liftul, am reușit să urcăm la nivelul 13 și să intrăm în cameră.

Camera (de la prima noapte de cazare) Încă de la intrare se vede că este un hotel construit în perioada comunistă, cu mobilier vechi și cu strădania administrației de-a-i da camerei o față nouă. Astfel că au montat la baie obiecte sanitare mai noi, au schimbat saltelele paturilor cu altele ceva mai bune, au montat un TV modern pe perete și au instalat un aparat de răcire a spațiului, de tip ventilo-convector, montat pe podea, sub fereastră. Ăsta asigură vara funcția de răcire și iarna pe cea de încălzire. În spatele lui, țevile de racord la aparat erau mascate de un panou din lemn, care n-a mai putut fi pus așa cum trebuie la loc, după ce s-a umblat la racorduri, astfel că arăta jalnic, după cum se va vedea din pozele atașate.

Mobilierul este uzat și, pe alocuri, scorojit, iar masa rotundă ce se sprijină pe un picior din lemn, nu avea stabilitate, a trebuit să improvizez o pană dintr-un șervețel împăturit de mai multe ori și s-o pun sub o talpă a piciorului ei, ca să nu se mai clatine. Dulapul cu două uși era în cameră, lângă televizor, iar minifrigiderul care a funcționat satisfăcător, montat sub blatul mesei de tip birou. În dulap am văzut că era un cadru metalic ce semăna cu un scaun pliant sau era ceva pentru ajutor la mers, n-am avut curiozitatea să mă uit. Sub el era ceva ce semăna cu un seif, dar nici pentru acesta n-am avut interes să văd ce este. Prize pentru încărcat telefoane și tablete erau suficiente. Despre internet nu știu ce să spun, dar bănuiesc că funcționa, măcar în zona recepției.

Lenjeria de pe pat era curată, salteaua bună, dar eu preferam să fie mai tare, pilota a fost O. K., dar perna era foarte moale, ceea ce nu mi-a plăcut. Chiar și așa. m-am odihnit bine, după oboseala drumului lung de-o zi, făcut cu autocarul.

Restaurantul se află la nivelul unu. Pentru a ajunge la el se poate și de la parter, pe o scară sau pe o rampă. Voi da din start o bilă mare și neagră acestui loc de luat micul dejun, deoarece: de când tot mergem prin excursii, în interiorul sau în afara țării, este singurul restaurant pentru care am de comentat numai lucruri negative. Am simțit că metehnele rigidității „disciplinei” comuniste nu s-au vindecat aici. De ce spun asta?! :-??

În primul rând pentru că a trebuit să așteptăm la intrare să se facă ora 7,00 fix ca să putem intra, chiar dacă mulți dintre turiști am coborât mai devreme cu vreo 20 de minute din camere. Timpul de masă acordat a fost de maxim 1 oră. După ce-am intrat s-a făcut îmbulzeală atât la aparatele pentru cafea sau sucuri, cât – mai ales - la bufetul suedez. Acesta era „o caricatură de bufet” , așezat pe peretele din stânga intrării, pe o masă cu câteva tăvi – vreo șase – cu mezeluri, brânzeturi, omletă și nu mai știu ce, pentru că nu am reușit să fac poze, din cauza îmbulzelii, și nici să pun ceva în farfurie. După ce tăvile se goleau, dura ceva vreme până aduceau altele.

Apoi, n-am reușit decât să iau cafea, stând „la coadă” , bineînțeles, dar timpul trecea și nu mai rămânea și pentru „coada” de la mâncare. Mihai aștepta și el, la altă „coadă” , încercând să-și facă un ceai și să ia sucuri, astfel că nici unul din noi nu reușise, timp de 45 de minute, să ia ceva de mâncare. Am renunțat, însă nu înainte de-a-mi pune într-un bol mic câțiva fulgi de porumb peste care am turnat puțin lapte, deoarece la cereale și la cănile cu lapte nu era mare înghesuială. Noi nu putem bea cafea pe stomacul gol, așa că am turnat-o în termosuri, nemaifiind timp s-o bem acolo.

Mie mi s-a părut umilitoare toată această așteptare la „coadă” >:(datorată unei proaste organizări! ☹. Ar fi putut deschide mai devreme, să nu ne lase să așteptăm în fața ușii pentru ca, apoi, să ne îmbulzim toți turiștii din patru autocare să „apucăm” ceva de mâncare! (autocarele aveau plecarea la aceeași oră). Ne-am resemnat, dar am rămas cu o impresie proastă, iar când ni s-a spus că tot la acest hotel vom fi cazați la întoarcerea spre casă, m-am necăjit puțin ☹ dar, ăsta-i riscul pe care ni l-am asumat din start, atunci când am ales să plecăm la un drum așa de lung.

Camera 2 (de la întoarcerea spre casă) După același ritual de completare a formularelor de cazare, am primit camera nr. 311, la etajul 3. La fel ca prima dată am așteptat la lift, obosiți după o zi de stat numai în autocar. Încă de la intrarea în cameră ne-a surprins în mod neplăcut spațiul foarte îngust rămas pentru mișcare în interior. Și-așa camerele nu sunt mari la acest hotel, dar să mai adaugi un al treilea pat într-o cameră mică, deja disconfortul se mărește. Între două paturi nu se putea trece decât dacă pășeai în lateral. Imediat am ridicat patul pliant „intrus” și l-am așezat pe cant, sprijinit de dulap, așternuturile punându-le pe o policioară de lângă fereastră. Lenjeria și aici a fost curată, însă prosoapele la baie erau mult uzate, cu mici găuri. Nici aici nu erau consumabile, doar un dozator de săpun lichid pentru lavoar și cadă. Ventilatorul era zgomotos atâta timp cât stăteai în baie. Nu-mi amintesc să fi fost vreun uscător de păr, poate că a fost, dar cred că l-aș fi pozat dacă era.

Despre micul dejun ce să spun?! M-a surprins că restaurantul nu mai avea aranjat bufetul suedez lângă perete. Era pe mijloc, și ofertele de mâncare erau ceva mai multe, așezate spre marginile unei mese dreptunghiulare, pusă mai spre spatele restaurantului. Chiar dacă au încercat cumva să remedieze îmbulzeala de prima dată, tot n-au realizat mare lucru, se stătea și acum la „coadă” în jurul mesei, iar la aparatele de cafea și sucuri, aceeași înghesuială.

Noi ne-am făcut de cu seară pentru drum niște tartine, în cameră, știind ce am pățit prima dată. Așa că n-am mai stat la „coadă” decât pentru o cafea slabă și pentru un pahar cu apă colorată, fără nici un pic de îndulcire sau de aromă, cel mai prost suc pe care l-am băut vreodată. Mai bine puneau apă simplă, era mai bună și mai sănătoasă!

Cred că nu mai este cazul să scriu că nu-l recomand, fiind locul care mi-a displăcut cel mai mult, de când merg în călătorii!

---

VIZUALIZĂRI: 770 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI