Raiul pe pamant-aici in Brazilia/lLa 7 grade de Ecuator

TIPĂREȘTE

Brazilia-tara a contrastelor, cu viata la maxim, cu paduri revarsate peste colinele populate, mancare extraordinara, muzica-distractie-magnet pt. turisti si localnici deopotriva.

In ziua de 31 martie 2009, dupa o lunga calatorie, de 20 h, am aterizat pe aeroportul din Fortaleza, al 3-lea oras, ca marime, populatie din Brazilia, asezat la 7 grade de Ecuator, in emisfera sudica, deci eram la sfarsitul verii si cu toate acestea, la coborare am fost intampinati de un val de aer fierbinte si uscat, dupa care am plecat spre satul pescaresc Prainha, unde urma sa stam 5 zile, in casa de vacanta a fratelui meu, care era deja pusa in vanzare, (acesta a fost si motivul pt. care am decis sa plecam neaparat in aceasta destinatie).

Desi eram dupa 20 de h, de cand nu mai dormisem in pat (doar in scaunul avionului), in momentul in care am dat cu ochii de impozanta natura cu plajele intinse, paradisiatice, cu nisip de la un alb perfect pana la cel rosu, paduri de palmieri, sate pitoresti, orice urma de oboseala disparuse si savuram cu placere aceste minunate locuri.

Cand am intrat in curte, parca intrasem in rai, tufe inflorite, cocotieri plini cu nuci de cocos, iar 2 broaste testoase se plimbau agale, asa ca am renuntat la somn si m-am aruncat in piscina, pt. a putea savura frumusetea acestor locuri, dar aici seara vine brusc si la ora 18, deoarece fiind f. aproape de Ecuator ziua e egala cu noaptea tot anul, intunecandu-se brusc la ora 18.

A doua zi, am plecat pe malul oceanului Atlantic (despre care intodeauna am spus ca e un ocean rece, dar aici temp. apei e egala cu a corpului incat nu simti cand intri in apa acel fior racoros), pe plaja cu masina, pt. ca aiciplajele sunt atat de late incat permit circulatia pe plaja fiind si mai scurt drumul, trecand pe langa sate pescaresti, cu casute din chirpici cu intrari direct din drum si in loc de usa, cu bucati de panza, am renuntat la drumul pe plaja si am intrat prin sate, unde intalneam localnici saraci, dar veseli si plin de sarm, care stiu sa pretuiasca fiecare moment al vietii, fara grija zilei de maine, de fapt natura aici are grija si de ei, bananele le cad in gura, se gasesc din plin pe marginea drumului, alaturi de nucile de cocos pline de apa, cu gust dulceag, dar putenic vitaminizate, pt. care in SUA, dadeam pe o sticluta de 300ml. 3 $ iar in tot satul muzica samba e prezenta toata ziua, copii veseli dispusi tot timpul sa tina ritmul muzicii, ritm pe care il au in sange.

Nu cred ca poti intalni oameni mai bine dispusi si care sa te bine dispuna, ca acesti brazilieni, care desi aici e atat de cald, nu miros a transpiratie, toata ziua fac cate 2-3 dusurisi tot de atatea ori isi schimba hainele (care cei drept sunt destul de sumare, consta in sort si un maieu), am uitat sa va spun ca in nordul Braziliei apa e gratis, si e din plin, plajele sunt stabatute de rauri largi care se varsa in ocean, iar detegentul de cea mai buna calitate e de 10 ori mai ieftin ca la noi, grupurile sanitare la marginea drumului, in apropierea unor bodegi acoperite cu paie, cu o usa care deabia se tine in tatani nu iti inspira incredere ca ai putea intra acolo, dar surpriza e mare cand intri, nu e nici un miros neplacut (de fapt si sistemulde utilizare e facut sa nu apara infectii, si totul sa fie perfect curat), aici langa toileta e un mic dus care se foloseste pt. a te spala si nu ai voie sa folosesti hartie igienica decat pe uscarea locului spalat, pe care apoi o pui in cos si nu in wc.

Am ajuns in satucul More Blanco, unde langa tavernele asezate la marginea drumului stau insirate mici masinute numite "buggi", si a caror soferi tabara pe tine sa-ti ofere o plimbare prin micul canyon, sapat de apa oceanului in coasta dealului, traseul iti oferea si cateva senzatii tari, pana ajungeai la canyon, aici am coborat din buggi si am intrat in micutul canyon.

De o frumusete rara, acest canyon, cu peretii colorati fie in rosu, cand verzi, cand albi dupa incluziunile din nisipul care formau peretii galeriei inguste, serpuind pana la apa oceanului, unde ne astepta deja micutul nostru buggi.

Am pornit cu el pe plaje pana cand peretele dealului intra in apa oceanului, cand am ajuns acolo, de pe coasta cadea un rau cu apa dulce, ca o mica cascada binevenita acolo pt. a ne face un dus sa ne racorim, De aici ne-am grabit sa ne reantoarcempe plaja pana in sat, pt ca se apropia ora 16 cand incepea fluxul, si apa crestea nemaiputand ajunge in sat...

Urmatoarea zi am vrut sa facem cunostinta cu orasul Fortaleza, capitala regiuni Ceara, cu 2,4 mil locuitari, asezat pe malul oceanului.

Partea centrala, cu strazi inguste si aglomerate, multe masini si motociclete, care se strecoara in mare viteza, cu case constructii stil perioadei coloniale, constr. care amintesc de perioada Imperiului Portughez, dominata de supermarketuri, malluri elegante cu lifturi de sticla, constructii gigante din granit care adapostesc piete cu multe niveluri, iar la fiecare nivel, alte sortimente de produse, de la produse agricole dominand delicatese-seminte de alune, caju, cafea, prajite, crude, tratate cu miere, condimente, borcane cu dulceata din fructe exotice ca smocine, caju, curmale; masline, ceaiurisi toate la preturi modice pana la nivelurile superioare unde gaseai obiecte de marochinarie, rochite, brodate manual, lenjerie de pat, fete de masa.

La parter puteai sa achzitionezi tablouri, suveniruri, margele, bratari lucrate din seminte, samburi de fructe.

Apoi cobori din aceasta parte a orasului spre faleza pe strazi largi, cu deschideri generoase, aici pe faleza sunt blocuri zgarie-nori, cu restaurante luxoase, iar palmierii delimiteza faleza de plaja lata cu nisipul ei alb. In partea de sud a falezie e o imensa piata de peste unde dupa ora 17, vinpescarii sa-si vanda pestele pe care l-a prins in ziua respectiva (munca pescarilor e respectata aici, deoarece sunt oamenii care pleaca dim odata cu refluxul si ajutati de curenti ajung in larg pe o placa de lemn cu panze si revin la tarm odata cu fluxul si ajutati de aceeasi curenti, iardaca apar conditii nefavorabile, ei sunt aruncati in largul oceanului de unde se mai pot reantoarce, doar cei ce rezista, pana vor ajunge la tarm, .

Pe partea din fata pietii de peste, sub un acoperis de crengi de palmier stau insirate frigidere de sticla, cu77 sortimente de inghetata. Pt. ati alege ce inghetata ai dori sa mananci, puteai gusta din fiecare sortiment, iar daca te hotarasti greu e posibil sa te saturi inainte de a lua o hotarare.

S-a facut ora 7 seara asa ca am cautat un restaurant, pt. a lua masa, am intrat la unul cu pret fix, 30 reais /persoana (echivalentul a 10 euro), aici esti in paradisul iubitorilor de carne, dupa ce iti incarci farfuria cu aperitive si garnituri asytepti la masa sa vina tepustile cu carne facuta la gratar si de aici incepe tot greul pt. somacul tau, mai ales daca ai facut imprudenta sa te infrupti puernic din aperitive, deci pe rand vin la masa tepusti cu: pui, inimioare, ficatei, aripioare, ciocanele, ; porc-coaste, pulpa, ; oaie-; vita-celebra carne de vita, aromata, frageda-picania, partea cea mai gustoasa, iar la sfarsit tot de la gratar mai aduc chelnarii si ananas facut la gratar, pe care eu l-am gasit delicios.

Urmatoarele zile le-am petrecut la cel mai mare parc acvatic din America de sud situat la 2 km de satul Prainha, un adevarat paratis, al jocurilor in apa, unde te simti din nou copil, un copil f. fericit. Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, urmatoarea zi am stat la piscina curtii pana am plecat la aeroport, de unde plecam cu o cursa interna Gol la urmatoarea destinatie Iguassu Falls

Continuare: Fortaleza si Parcul Acvatic de langa Prainha

---

VIZUALIZĂRI: 3634 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI