Boyne Valley - 1

TIPĂREȘTE

Am ales sa particip la una din excursiile organizate de o agentie de turism din Dublin, din dorinta de a vedea "Boyne Valle " dupa cum era denumit programul acelei zile, din curiozitatea de a afla mai multe despre istoria acestei tari, despre oameni si vechile lor credinte.

Cum vremea in Irlanda este de cele mai multe ori inorata si ploua mult, iar in Aprilie parca venea iana nu primavara, fiind mai frig decat fusese in Decembrie, m-am imbracat bine si la ora stabilita, m-am prezentat la locul de plecare. De remarcat este ca la inscrierea in excursie nu se punea nici o conditie legata de numarul de participanti. Asa se face ca am plecat la drum sapte turisti (o familie cu doua fiice din California, un cuplu din Brazilia si eu) plus soferul-ghid, cu un microbuz. Bine ca nu am fost douazeci, caci locurile in microbuz sunt mici si inghesuite, dar asa, ne-am putut intinde picioarele in voie.

Asa cum ii spune si numele, am colindat toata valea Raului Boyne si am vazut tot ce este vechi si interesant in aceasta regiune. La mai putin de o ora dupa ce am plecat din Dublin, am ajuns la primul obiectiv din traseu;

Hill of Tara

Este un loc sacru pentru irlandezi, pentruca, acolo este o "poarta spre lumea de dincolo, lumea catre zei...", pentru ca acolo au locuit zeii cand au venit demult pe pamant sa ii invete pe oameni mestesugurile, pentruca si vikingii au respectat acest loc, pentruca de acolo au condus Irlanda primii regi, inainte de venirea normanzilor.

Am lasat microbuzul in micuta parcare de la poalele dealului si dupa ce am ascultat povestea locului si am inteles ce contine situl arheologic, privind panourile cu descrirea, am pornit sa vedem cu ochiii nostri, ce au lasat in urma stramosii irlandezilor. Sapaturile arheologice au demonstrat ca locul a fost inca din neolitic populat pana mai tarziu, cand societatea a devenit mai complexa si locul a capatat o importanta mai mare. Vazut de sus, dealul are o serie ce cercuri si linii care ascund urmele unor drumuri, a constructuctiilor cu caracter religios si civil. Se spune ca de acolo de sus, in zilele senise se vede toata valea raului Boyne. Cred ca este adevarat, desi noi am avut parte de o zi inorata si cu ceata. Hill of Tara este locul de incoronare a vechilor regi, locul de desfasurare a numeroase ritualuri si locul de unde se putea supraveghia intreaga vale.

Interesanta mi s-a parul legenda legata de Fail Lia, piatra magica ce desemna sau nu, cu puterile sale viitorul rege al Irlandei. Se pare ca a fost adusa din actuala Scotie in jurul anului 500 i. e. n. odata cu incoronarea regelui de atunci. Daca atunci cand pretendentul la tron se urca in picioare (sau macar cu fundul pe ea) si piatra "radea de placere de rasuna intrega vale..." (dupa alta legenda, piatra ar fi trebuit sa urle de trei ori) insemna ca zeii sunt de acord ca acela sa fie rege, sa aiba o domnie lunga si sa traiasca sanatos pana la batranete. Am atins si noi ciudata piatra in fel si chip, dar nu a scos nici un sunet... spre amuzamentul nostru.

In centru sub o movila de pamant este " Muntele ostaticilor " ceea ce se crede conform inscriptiilor descoperite ca era o inchisoare.

In 1798 in Hill of Tara si-au asezat tabara razvratitii irlandezi, impotriva ocupatiei britanice, actiune cunoscuta sub numele de Revolta irlandeza. Desi au fost invinsi, in memoria lor exista o piatra ce aminteste de eroismul lor.

Am coborat de acolo si am vizitat la poalele micului deal, Biserica St. Patrick din Hill of Tara. Actuala biserica a fost ridicata la inceputul sec. XIX, pe locul unei mai vechi biserici sin sec. XII. Asa cum se obisnuieste, exista o stauie a sfantului, langa biserica.

Ne-am intors in parcarea unde lasasem masina si am intrat in magazinul de suveniruri unde este si o cafenea si ne-am delectat cu o cafea buna si fierbine, ca sa ne mai incalzim un pic, dupa ce vantul rece ne cam inghetase pe deal. Dupa acest moment de relaxare ne-am imbarcat si am plecat mai departe sa vizitam

Orasul Trim

Orasul Trim, de pe Raul Boyne din Country Meath provincia Leinster este cel mai vechi oras normand din Irlanda. Este situat intr-o campie si in evul mediu timpuriu a fost cel mai mare si mai infloritor oras de pe insula.

In timp ce strabateam orasul, ghidul ne-a spus istoria sa si ne-a aratat principalele obiective turistice ale sale; Biserica romano-catolica St Patrick, Catedrala anglicana St Patrick, Market House care este Primaria orasului in care se desfasoara concerte si alte evenimente artistice, The Black Friary care este o manastire de calugari fondata la jumatatea sec. XIII e. n, Newtown Abbey care a fost candva o mare manastire dar care in prezent este folosita doar ca cimitir a orasului; Turnul Galben care este cea mai inalta constructie a orasului si face parte din constructiile unei manastiri din sec. XIV.

Ce este deosebit la acest oras, este aspecul de natura nemodificata de oameni; malurile raului sunt neamenajate si ruinele si castelul din apropierea sa, fac ca tabloul sa fie unul medieval. Un pod de piatra peste Boyne ale carui maluri inverzite te duc cu gandul la o placuta zi de relaxare face legatura dintre actualul oras si vechiul castel.

Jonathan Swift, autorul Travels Gullivers, cel care a fost decanul Catedralei St. Patrick din Dublin, dupa o vizita in orasul Trim, a scris "Jurnalul Pentru Stella", care a fost publicat dupa moartea sa. In centru orasului este Trim Visitor Centre, Oficiul de Turism & Coffee Shop de unde incep toate vititele in grup ale turistilor. Mai intai se asista la o prezentare audio-video a orasului, cu cavaleri in armuri sau costume medievale, cu regi si carturari care spun povestea orasului de la venirea normanzilor, cu inceputurile castelului si manastirilor si explica influenta pe care au avut-o de la inceputul sec. XII e. n... Dupa aceasta introducere, am plecat la obiectivul nostru principal din acest oras, Castelul Trim.

Trim Castle

Este deschis zilnic din Aprilie pana in octombrie A fost construit incepand cu anul 1176 pe pe locul unei mai vechi fortificatii de lemn. Lucrarile au durat treizeci de ani si primul proprietar al castelului a fost Hugh Lacy care a primit de la Regele Henric al II-lea in 1172, dupa invazia normanda din Irlanda, atat terenul cat si dreptul de a conduce aceasta regiune. Dupa ce si-a construit acest castel, o puternica fortareata, Hugh Lacy a avut indraznela de a se autodenumi rege al Irlandei. Desigur titlul si pozitia nu i-au fost recunoscute. Dar de aici se vede forta armata si pozitia puternica ce o avea Hugh Lacy in Irlanda si de trecerea pe care o avea pe langa Henric al II-lea. Pozitie mentinuta si cu ajutorul tributului pe care il platea constant regelui Angliei.

Trim Castle, este cel mai mare si mai important castel anglo-normand din Irlanda. Desi practic mai sunt in picioare doar cateva ziduri din maretul castel de altadata, el este suficient de important incat sa fie introdus in circuitul turistic.

Am lasat autocarul in parcarea de langa zidurile castelului si am intrat in incinta zidurilor castelului supranumit "Regele castelelor irlandeze".

Castelul a avut si se vad si astazi, ziduri inalte de fortificatie si un sant adanc plin cu apa de jur imprejur. Zidul gros de aparare este pravazut din loc in loc cu turnuri de observatie. In centrul curtii inconjurata de ziduri (30.000 mp.) este castelul propriuzis si raspandite pe vastul domeniu mai sunt ruinele unei manastiri, a monetariei, ale pivnitei si alte cladiri. Din loc in loc sunt panouri explicative despre ce era in zona respectiva; The River Gate, The Barbican Gate, The Curtain Wall, The Great Hall, The Solar sau The Magdalen Tower.

Sapaturile arheologice din anii 1971 - 1974 au scos dintre ruinele castelului cateva schelete decapitate; posibil criminali si vrajitoare executati in incinta, a caror trupuri erau afisate pentru descurajarea unor astfel de obiceiuri. Au mai fost gasite sageti, arme, ceramica si monezi de argint.

Dupa o privire de ansamblu asupra incintei, ne-am indreptat catre castelul propriuzis unde pe scari abrupte sau pasarele agatate de ziduri am parcurs un traseu destul de dificil. Efortul a meritat, pentruca de la inaltime am putut vedea mai bine maretia acestei constructii care se inalta pe trei niveluri.

Multe scene din filmul Braveheart cu Mel Gibson in rolul principal, au fost filmate in acest castel. El este azi proprietatea Serviciului de Patrimoniu din Irlanda.

De la castel ne-am continuat drumul si urmatoarea oprire a fost la

Loughcrew

Este un site arheologic aflat in apropierea orasului Oldcastle. Este o zona deluroasa (Dealurile Witch) ce ascunde cateva morminte neolitice, vechi de peste 5000 de ani. Este una din cele mai vechi dovezi arheologice ale stramosilor irlandezilor.

Am lasat autocarul in parcarea la langa situl arheologic, de la centrul de informare ghidul a luat cheia (de la mormantul pe care l-am vizitat) si pe o poteca ingusta am plecat sa vizitam unul din cele mai mari morminte din zona care se intinde pe cateva ha. Drumul pana in varful dealului a fost destul de obositor, datorita pantei abrupte; dar vremea a tinut cu noi; paseam pe o iarba atat de deasa si de grosa, ca pe un covor imens, incat avem impresia ca sub iarba este un strat gros de cauciuc. Bine ca nu a plouat, caci am fi alunecat pe minunata iarba moale.

Sunt patru morminte mari, aflate in circuitul turistic si multe altele ceva mai mici, intinse pe o vasta zona de vai si dealuri. Aceste dovezi ale civilizatiei pe aceasta insula sunt mai vechi decat celebrul monument de la Stonehenge, decat piramidele egiptene si decat mormintele din Valea Regilor (Egipt) dar mult mai putin cunoscute si vizitate de turistii din intrega lume.

Desi nu sunt la fel de spectacuoase, ca cele amintite, dovedesc ca oamenii aveau destule cunostinte astronomice.

Privite de la distanta, cele 30 de morminte neolitice, arata ca niste movile de pietre si dupa unii istorici si arheologi, cand au fost ridicate avea forma de piramida, dar timpul le-a reasezat ai arata ca niste conuri de mica inaltime. Important este ca interiorul nu a fost distrus si astfel poate fi reconstituita acea perioada de civilizatie. Mormintele nu au nume; sunt etichetate cu litere alfabetice iar noi l-am vizitat pe cel cu numele “T“. Desi noi am vizitat doar un astfel de mormant, am aflat de la ghid, ca in toate exista inscriptii vechi, legate de astronomie si ca au intrarile alineate in functie de echinoctii si solstitii, astfel incat in anumite perioade din an, Soarele patrunde si lumineaza un anumit perete de piatra pe care desigur sunt inscriptii diferite.

Primul mormant a fost descoperit de un cercetataor american de origine irlandeza in 1980 si trei ani mai tarziu cercetarile au fost extine asupra intregii vai si a dealurilor inconjuratoare.

Interesant si demn de tot respectul mi se pare tavanul mormantului vizitat de noi, (defapt in toate mormintele este la fel). Pietre de mari dimensiuni, taiate drept si suprapuse incat sa formeze culoare si camere cubice, provoaca simplii vizitatori sau oamenii de stiinta se emita tot felul de supozitii legate de cine si cum a construit aceste morminte. Alte intrebari de genul “cum de niste oameni simplii ca cei din neolitic, aveau cunostinte atat de avansate si puteau stabili cu exactitate un calendar mai precis decat cel roman“ si “cu ce mijloce au putut ridica si pozitiona cu precizie blocurile mari de piatra“ au fost doar cateva din multele intrebari fara un raspuns sigur pe care noi i le-am pus ghidului in ora petrecuta in Loughcrew. Nu cumva au fost calculate si construite de “zeii“ care i-au invatat pe oameni atatea lucruri si care i-ai facut sa treaca de la stadiu de oameni ai pesterilor la cel de oameni civilizati, cu o organizare sociala complexa si cu multe si uimitoare cunostinte de astrologie?

Pe dealurile si in vaile respective, pe langa movilele care ascund acest tip de morminte sunt si o multime de pietre inscriptionate cu simboluri intelese sau inca nedescifrate, multe din ele asezate in forma de cerc, adevarate si exacte calendare si ceasuri.

Desi zona a fost scanata din elicopter, nu s-au gasit si alte urme ale vreunei asezari, de genul unor sate, incat se considera ca zona a fost folosita exclusiv pentru inmormantari si ritualuri si ca aceste lucruri trebuia facute departe de ochii muritorilor de rand, caci de cunostinte avansate si de “puteri magice“ nu aveau parte decat cativa “alesi”.

Legenda pune ca toate pietrele au fost aduse de o vrajitoare, care le-a rasturnat peste morminte din sortul ei mare in care le cara. Ezista o piatra mare, de forma unui mare fotoliu, pe care legenda spune ca s-a asezat vrajitoarea si ca de pe acel fotoliu, prin palaria ei de vrajitoare vorbea cu zeii. M-am asezat si eu pe scaunul repectiv, dar cum puteri magice nu am... nu am luat legatura cu nici un zeu.

Dupa ce am aflat si vazut unul din cele mai vechi locuri in care si-au lasat amprenta cei mai vechi stramosi ai irlandezilor, am facut o binemeritata pauza de masa, la micuta cabana ce serveste si ca oficiu turistic. Meniul nu era prea variat; doua feluri de supa-crema, salata caesar, torturi sau sandwich-uri. Important este ca orice s-a comandat, a fost adus repede si a fost proaspat si bun. Apoi ne-am urcat in microbuz, fericiti si cu burticile pline si ne-am continuat drumul.

va urma...

---

VIZUALIZĂRI: 1942 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI