O gazdă perfectă pentru a marca începutul primăverii în Praga

TIPĂREȘTE

Eu și Tati obișnuim de ceva vreme să marcăm venirea primăverii prin câte o mică excursie, de obicei prin împrejurimi. Anul ăsta s-a nimerit ca destinația aleasă să fie un pic mai departe (doar un pic, vreo 1600 km 😊): romanticul oraș Praga. Am mai fost la Praga, eu de mai multe ori în scop profesional, Tati doar o dată, în treacăt; suficient cât să-ți faci o idee și să decizi: da, e genul acela de loc în care m-aș întoarce cu bucurie ori de câte ori aș avea ocazia!... De data asta, ocazia a fost oferită de compania magenta, sub forma unei promoții la biletele de avion, deci n-am mai stat pe gânduri, Tati le-a achiziționat, iar eu m-am așternut a căuta cazare. 

Criterii de selecție: central, mic dejun, neapărat să aibă ceva aparte, chic. Și cost decent, desigur. Mda... Acul în carul cu fân!... Nu că n-ai găsi locuri să îndeplinească toate aceste calități, ci pentru că sunt prea multe! În fine, nu vă mai fierb și vă spun că după câteva zile de deliberări aprinse, am decis să fie Boutique Hotel Seven Days, 4* (9,1 din peste 4400 de recenzii), unde am rezervat o cameră dublă superioară la prețul total de 305 euro (3 nopți), cu mic dejun inclus și drept de anulare gratuită până cu 3 zile înainte. Rezervare garantată cu cardul, așa că banii au zburat în contul proprietății imediat ce termenul a expirat. 

În ultima vreme am tot auzit povești de groază în legătură cu companiile low cost, însă – Doamne, ajută! – pe noi ne-a cam ocolit ghinionul. Așa și de data asta, avionul a decolat la timp (14:25), zborul a decurs normal (vremea fiind și ea de partea călătorilor) și exact cât a fost estimat să dureze, adică o oră și 40 de minute. Am aterizat pe aeroportul Václav Havel, aeroportul civil ce deservește capitala Cehiei. 

Probabil că veți zâmbi în barbă și veți spune: ce-a apucat-o pe fata asta să precizeze ceva ce toată lumea știe, că Václav Havel e aeroportul civil al Pragăi?! Ei, bine – nu are legătură cu hotelul – dar am pățit-o la întoarcere. Am tastat pe GoogleMaps „aeroport Praga” , în ideea de a găsi transport în comun de la hotel spre aeroport (sigur, știam pe unde venisem, însă am vrut să văd dacă nu mai există și altă variantă 😊; așa e când te mănâncă...). Am pin-uit aeroportul deci (fără să remarc poziția geografică, în nord-estul orașului), am urmat traseul alternativ sugerat de Google și... stupoare! ; la final ne-am trezit de fapt în apropierea aeroportului militar, la aproximativ 30 km de celălalt (care se găsește în nord-vestul orașului) ! Când am realizat (că n-am realizat chiar din prima, ci am apucat să mergem voinicește de la stația de metrou spre... nicăieri), ne-am panicat vreo 10-20 de secunde, apoi am chemat un Bolt, care în mai puțin de jumătate de ceas și pentru suma de 25 de euro ne-a depus unde trebuia. Noroc că ne luaserăm o marjă de timp!... (Mna... că fără peripeții ce-ar fi viața noastră turistică?!)

Când ne-am dus, a fost mult mai simplu și de-aia ne-am descurcat la marele fix. Am căutat pur și simplu „cum se ajunge de la aeroport în centru” și am găsit că există linia de autobuz 119 ce leagă cele 2 terminale ale aeroportului de linia de metru A3 (verde), care la rândul ei face conexiunea cu centrul orașului. La fața locului aveam să constatăm o mică schimbare (era anunțată vizibil din loc în loc în aeroport): autobuzul 119 s-a preschimbat între timp în troleul 59; evident, cu același traseu. Pe scurt, la ora 16:00 ne-am urcat în troleu, după 16-17 minute am coborât la capăt, am mai mers 10-15 metri și am accesat stația de metrou, am mers 9 stații și am coborât la stația Muzeum. Biletul costă 30 czk (1 czk = 0,2 lei), este valabil 30 de minute și îți permite combinarea mai multor mijloace de transport, ca în cazul nostru. (Există și variante pentru intervale de timp mai lungi, voi detalia; oricum, noi ne-am încadrat în cele 30 de minute). 

Stația Muzeu își împrumută numele de la Národní Muzeum (Muzeul Național), găzduit de una dintre cele mai frumoase și mai impozante clădiri din Praga (dar ce clădire din Praga nu-i frumoasă și/sau impozantă?!). Ajutați de aplicația de orientare, am străbătut latura vestică a parcului din spatele muzeului (bulevardul se cheamă Mezibranská) și, fix la intersecția cu Žitná, am zărit silueta princiară (pe care o știam din pozele de pe net) a Hotelului Seven Days (cam 10 minute să fi făcut de la metrou) ! Adresa din buletin este 46, Žitná 572, Nové Město, cea virtuală hotelsevendays.cz/en/book ... AiAAEgKSBvD_BwE, tel. +420222923111. 

Clădirea ce găzduiește hotelul este una istorică, în stil neoclasic, cu 6 niveluri, balconașe franțuzești și decorațiuni gen statui sau coloane; nimic ostentativ, nimic „prea mult” . Iubesc nespus genul!... Pe cât de rafinată apare la exterior, pe atât de copleșitoare este odată ce-i treci pragul! Totul inspiră eleganță și bun gust – plafonul casetat și șemineul împodobit cu mici briz-brizuri arhitectonice, podeaua alternând zonele mochetate cu cele mozaicate, feroneriile dantelate, mobilierul de epocă, cristalurile strălucitoare, corpurile de iluminat, tablourile... 

Toate astea le-am admirat pe îndelete mai târziu, acum ne-am orientat către recepție, dornici să ne preluăm camera antamată. Formalitățile n-au durat decât strictul necesar, angajatul s-a dovedit eficient și amabil. Ne-a înmânat cartela camerei 409 și ne-a oferit câteva informații despre micul dejun și facilitățile hotelului.

Evident, 409 înseamnă etajul al 4-lea, pe care l-am accesat cu ajutorul liftului (aveam să folosim scările ulterior mai ales la coborâre). Îmi plac lifturile de hotel, mai ales când incinta îți prilejuiește informații utile! În cazul nostru, am aflat că la nivelul -1 se află parcarea, parterul împarte recepția cu un restaurant, un lobby-bar, sala de fitness și grădina (?), iar ultimul etaj este rezervat zonei de spa (saună și jacuzzi) . De asemenea, am aflat orarul și meniul restaurantului à la carte (inclusiv ofertele speciale) și prețurile de la spa.

Camera noastră a fost spațioasă (25 mp zice booking), păstrând aceeași notă de eleganță și bun gust în materie de ambianță. Compartimentare clasică: hol, baie, dormitor. 

Am avut pat matrimonial cu saltea, perne, pilote și lenjerie de calitate; câte o noptieră de-o parte și de alta, fiecare cu veioza proprie și, pe raftul inferior, câte o pereche de papuci de unică folosință. Am avut un mic birou pe peretele opus, cu scaun și oglindă – cum ar veni, zona de compus corespondența sau poate de smăcuială... Alături, în colțul dinspre fereastră, zona de relaxare, formată dintr-o măsuță rotundă încadrată de alte 2 scaune cu spătar; pe măsuță, nelipsitul set cană electrică-cești-pahare-pliculețe cu ceai/cafea/zahăr. Alte veioze, una pe birou, alta, mai înaltă, în zona de relaxare. Între cele 2 ferestre înalte, un scrin pe care se afla TV-ul cu ecran plat. Că veni vorba de ferestre, ele erau acoperite cu perdele și draperii și dădeau spre fața hotelului, adică spre clădirile de peste drum, la fel de frumoase și impunătoare ca a noastră. Și că veni vorba de drum, el este maxim de circulat și zgomotos de felul lui, dar cu ferestrele închise, nu răzbate cine știe ce în interior, să te perturbe... N-am avut balconaș franțuzesc 😊, nu i-am simțit lipsa. A, văd într-una din poze că am avut și un mic răcitor ascuns în mobilierul „de lucru” ; nu-mi amintesc să ne fi trebuit, dar e bine să-i semnalăm prezența.

Dulapul se află pe hol, cu rol dublu, de atârnat hainele de exterior când vii de-afară și de depozitat diverse. În cazul nostru, pentru 3 zile, nu ne-am mai bătut capul, ne-am lăsat schimburile în trolere. Altfel, îmi place să-mi așez hainele în dulap, îmi dă senzația de „acasă” , cel puțin pentru o vreme. Am găsit, cumva ascuns într-un compartiment sub dulap, un suport pentru bagaje, pe care l-am mutat în dormitor și l-am folosit întru scopul pentru care a fost creat. Am găsit atârnată și o umbrelă; slavă Domnului, n-avea să ne trebuiască (ba chiar anticipez și spun că am avut parte de o vreme splendidă, nesperat de călduță și uscată pentru momentul anului în care ne aflam!).

Baia – spațioasă, curată, dotată perfect. De remarcat cada protejată pe jumătate de un „perete” rabatabil de plexiglas și consumabilele de calitate, amplasate strategic: câte un recipient cu săpun lichid la chiuvetă și lângă cadă, flaconașe cu diverse smacuri, căști pentru protecția părului etc. Am avut câte 2 prosoape de fiecare, albe și pufoase și încă unul de picioare. Și spații suficiente de depozitare pentru accesoriile proprii.

A fost cald și bine. Nu-mi amintesc dacă puteam regla temperatura dorită sau nu, cel mai probabil nu, însă nici nu-mi amintesc să fi simțit nevoia s-o modificăm. A fost perfect din punctul ăsta de vedere. Wi-fi există, e notat pe cartela camerei; nu l-am testat, am rămas pe datele mele mobile. 

Micul dejun se servește zilnic în spațiul special de la parter, între 7 și 10 în zilele lucrătoare (o oră în plus în weekend). Oferta este dispusă sub formă de bufet suedez și a fost una dintre cele mai bogate și calitative din viața noastră turistică. De fapt, zona (Cehia, Germania, Austria) nu ne-a dezamăgit niciodată în acest sens. Am putut opta între diverse tipuri de preparate reci (mezeluri, brânzeturi, măsline, legume, multe fructe etc) și calde (ouă sub mai multe forme, cârnăciori, bacon, crenvurști, mâncărică de fasole sau cartofi etc), dulciuri, sucuri, iaurturi și lapte, mai multe sortimente de pâine și... câte și mai câte! O remarcă specială pentru... prosecco, încheiam fiecare masă cu un păhărel și zău dacă nu ne pica bine! 😊 Cafeaua excelentă și ea, ți-o preparai singur în forma dorită la mașinăriile binecunoscute.

Despre împrejurimi... Hmm, centrul vechi al Pragăi se întinde pe o suprafață uriașă și este împărțit în mai multe cartiere (și pe verticală, nu doar pe orizontală). E imposibil să te cazezi într-un loc și să zici că ești aproape de toate; ori ești aproape de Castel și departe de Turnul cu Ceas, ori invers, ori cine mai știe cum. Vestea bună este că există o rețea de transport în comun excepțională (metrou, troleu, tramvai, autobuz) și, în plus, nu foarte costisitoare. În funcție de planul zilei (sau al sejurului), poți achiziționa (de la chioșcurile din unele stații de suprafață sau de la toate stațiile de metrou) bilete pe termen scurt – 30 minute/30 czk, 90 minute/40 czk, 24 ore/120 czk, 72 ore/330 czk. Mai mult decât decent. Noi am umblat mult pe jos (că era unul dintre scopurile vacanței), dar am folosit și transportul în comun atunci când am considerat că ar fi cazul să ne conservăm energia. Pentru orientarea în teren ne-am folosit de aplicația GoogleMaps. În tot cazul, hotelul nostru se află la scurtă distanță (5-10 minute de mers pe jos) de cele mai apropiate stații, indiferent de direcția în care vrei să apuci. 

De asemenea, sunt multe restaurante, puburi și cafenele prin preajmă; chiar s-a nimerit să apelăm la vreo 2 atunci când n-am mai avut chef să ne îndepărtăm. Există și mici marketuri, pentru o bere sau o apă; am numărat vreo 2. Până în „buricul centrului” , la Turnul cu Ceas, să zic că trebuie să te plimbi cam 20-30 de minute, până la Podul Carol mai adăugați 10 minute.

Check out trebuie făcut până la 11. Noi, având zborul de întoarcere programat pentru după-amiază, am zis să ne mai foim un pic prin împrejurimi, așa că ne-am lăsat papornițele la camera de bagaje a hotelului și ne-am văzut de itinerariu. Adică asta am vrut să subliniez, că au și cameră de bagaje și că serviciul este inclus în prețul camerei 😊. Precum era de așteptat... Ce nu e chiar de așteptat (dar o veste minunată!) e că la o rezervare ulterioară (direct pe site-ul hotelului), ești deja VIP și beneficiezi de reducere 25%. E ceva, nu?! Păi ăsta chiar poate fi un bun motiv de revenire!... Mai ales că ne-am simțit excelent la Seven Days, n-am avut nici cel mai mic motiv de cârcoteală!...

---

VIZUALIZĂRI: 535 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI