Acasă la doi pensionari joviali

TIPĂREȘTE

Pentru cazarea din mijlocul Olandei am ales orașul Utrecht, având în vedere și posibilitatea de a ne învârti puțin pe străzile și canalele lui, atât de promovate prin diverse articole și fotografii.

Așa ne-am pomenit că am cerut găzduire lui Hans, într-un miniapartament situat la capătul uneia dintre liniile de autobuz ce pleacă de la gară spre periferia orașului, într-un cartier foarte cochet și liniștit.

Gazda noastră din această seară s-a dovedit a fi una foarte amabilă și atentă. În discuțiile purtate anterior ne-a dat informații utile despre modalitatea de a ajunge la destinație și sfaturi despre ce ar merita vizitat în timpul avut la dispoziție.

Am ajuns în timp util astfel încât să nu-i afectăm programul unei seri de sâmbătă, destinată a fi petrecută la restaurant în compania unor prieteni (fiind informați în prealabil despre asta). Iar drumul până acolo urma a fi făcut, bineînțeles, cu bicicleta.

Mai bine zis cu două – i se alătura și soția – dintre cele nu mai puțin de 8 (!!) biciclete ce se odihneau în magazia sa.

Hans e un sportiv adevărat de vreme ce acum 3 ani a escaladat unele dintre cele mai înalte vîrfuri din Himalaya – nu a ajuns chiar pe cel mai înalt -, efortul său fiind remarcabil dacă ținem cont că și-a aniversat astfel 65 de ani de viață.

Dacă l-ai fi văzut cât de sprințar s-a prezentat și dimineața următoare în urcușul scărilor pentru a ne pofti la micul dejun și a ne anunța că el pleacă de acasă întrucât are de îndeplinit ritualul matinal de 8 km în alergare, ai fi căpătat mare drag de el! Așa cum am căpătat și noi! Mai ales că ne invitase să luăm pentru plimbarea preconizată ce bicicletă credem că ni se potrivește din cele 8...

Revenind la cazarea avută, am beneficiat de un miniapartament (dacă îl pot numi astfel) amenajat în mansarda casei după plecarea copiilor din cuibul familial spre alte zări școlare și profesionale. Fotografii cu aceștia și nepoțeii se regăsesc pe scara ce urcă din holul de la intrare spre încăperile rezervate nouă.

Locația de închiriat este astfel poziționată încât doar vestibulul reprezintă spațiu utilizat în comun cu gazdele.

O sufragerie cu fotolii, televizor și canapea iar într-un colțișor o măsuță pentru mic dejun, un cuptor cu microunde și frigider, un dormitor spațios în culori gri închis și alb, cu un pat foarte confortabil, și o baie foarte curată și utilată cu cele necesare unor turiști au însumat condițiile puse cu amabilitate la dispoziție.

Afară, în spatele casei, e amenajată o curte și o terasă ce poate fi folosită în zilele primăvăratice însorite sau diminețile de vară mai răcoroase.

Am fost așteptați cu bomboane de ciocolată, 2 sticle de vin, suc și fructe, cu ghiduri despre Utrecht și întreaga Olandă dar, mai ales de 2 persoane foarte joviale, firi sportive și glumețe, foarte diferite de ceea ce reprezintă pentru noi apelativul” pensionar” ...

Dacă punem la socoteală cei 18 euro cheltuiți pe transport – 2 persoane drum dus/întors de la gară la apartament și de la apartament în centru – probabil că am fi găsit o cazare și mai aproape de buricul târgului. Însă nu i-am fi cunoscut pe Hans și pe Denise și am fi pierdut acel moment atât de drag mie, de a vedea doi sexagenari (Hans și un amic de-al lui) care, într-o duminică dimineață, după 8 kilometri de alergat fac câteva flotări pe peluza din fața casei apoi își desfac câte o bere și se așează pe terasă spre a o savura împreună. În timp ce soțiile lor, tot după alergare de” doar” 5 kilometri își pregătesc un fresh...

Nu au deschis televizorul pentru a-i invada reclamele la medicamente sau suplimente alimentare...

---

VIZUALIZĂRI: 644 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI