B&B Kvarner - o cazare nepretențioasă într-un orășel de poveste

TIPĂREȘTE

Dacă te uiți pe hartă, peninsula Istria are formă aproximativ triunghiulară, atârnând ca un țurțure bondoc în Marea Adriatică. Nici nu-i foarte întinsă, să fie vreo 70-80 km de la nord la sud și cam 50-60 de la răsărit la apus. Ca s-o bați cu simț de răspundere, logic ar fi să-ți iei o cazare undeva în centru, dar în centru nu e mare și nu se cade vacanță de vară în Croația să stai departe de mare; cel puțin, nu pentru noi. De aceea m-am gândit s-o abordăm altfel: dinspre est și dinspre vest. După ce am umplut harta virtuală de pin-uri (obiective de vizitat) și constatând că densitatea acestora ar fi mai mare pe vest decât pe est, am decis să luăm 2 nopți de cazare pe țărmul estic și 4 pe cel vestic.

Ne mutăm așadar la cea de-a doua reședință temporară a vacanței noastre! Nu mai detaliez ce și cum am ajuns s-o aleg taman pe ea, de fapt nici nu-mi mai amintesc prea multe. Țin minte doar că mi se pusese pata pe Rabac, citisem că-i tare fain și rezervasem inițial un apartament cu vedere splendidă asupra golfului, un new entry pe booking, absolut virgin în recenzii. După o vreme a apărut prima și singura notă, un 6 și ceva, dată de un neamț, fără nicio explicație. Neștiind exact ce n-o fi mers bine, dar nedorind totuși să risc, am anulat-o pe aceasta și-am reluat căutările. În Rabac n-am mai găsit nimic rezonabil, însă erau 2-3 oferte în Labin. Rabac e la mare, Labin e la munte, le separă doar 4-5 km.

Și așa ne-am ales cu Bed&Breakfast Kvarner și el cu noi. N-are decât 2*, nota 8,7 din 180 de evaluări (de obicei caut peste 9), părea destul de modestuț, dar defecte majore n-am citit printre rânduri și am zis că 2 nopți nu murim nicicum! Ba, am citit despre priveliști faine, mic dejun ok și restaurant propriu, unul dintre cele mai bune din zonă. O cameră dublă cu mic dejun și parcare incluse, pentru 2 nopți, a costat 139 euro, ceea ce – credeți-mă – pentru zonă și perioadă e un preț mai mult decât decent!

Orașul vechi din Labin se înalță pe un pinten de deal, înconjurat de cel nou, mult mai întins, la poale. Noi aveam treabă în cel de sus, către care urcă un singur drum, șerpuind larg. Pe vârf, drumul ăsta se deschide într-o piață generoasă, apoi continuă printre 2 rânduri de clădiri pastelate, pentru a se pierde mai apoi spre alte zări ale peninsulei. Din piață, spre stânga, se face un alt drum (o alee mai lătuță; Šetalište San Marco), care înconjoară aproape complet orașul vechi și, după vreo 400 m, se înfundă. Mai concret, pe aleea asta aveam noi treabă.

Acolo unde începe, este instalată o barieră ce poate fi ridicată apăsând un buton, pentru că – teoretic – se poate parca pe toată lungimea acestei alei (evitând locurile marcate cu galben, care-s pentru mașinile utilitare, se știe). Amenda pentru apăsarea abuzivă a butonului este 500 kn, scria mare pe un panou, dar eu citisem că rezidenții pot abuza, la fel cei ce merg să mănânce la cele 2 cârciumi din apropiere. Și cum noi făceam parte din prima categorie, să sperăm că și dintr-a doua...

Am tras mașina într-o rână, Tati a rămas la volan (de-o fi nevoie s-o mute), eu m-am prezentat la Restaurant Kvarner, despre care citisem că-i înfrățit cu B&B-ul nostru. Oră de vârf fiind, cred că tipul ce m-a preluat și-o fi pus mâinile în cap în sinea lui, dar n-a avut ce face, a trebuit să mă cazeze. Adică mi-a luat buletinele, a moșmondit ceva cu ele, apoi a înșfăcat o cheie și mi-a zis să-l urmez. Am ieșit în stradă (alee), am depășit și celălalt restaurant (pizzeria Rumore, despre care veți mai auzi), am cotit brusc stânga și-am pătruns pe sub o mică boltă de piatră în labirintul de alei pietruite din orașul vechi. Din fericire, am ținut-o pe cea mai din stânga tot înainte, vreo 100 m și gata, am intrat (socotind pe repede-înainte, în mintea mea, că ne aflăm practic în aceeași clădire cu restaurantul, dar pe partea opusă și cu un nivel sau 2 mai sus, pentru că între timp urcaserăm binișor). Am străbătut un hol uriaș, de formă pătrată, aproape pustiu, din care spre stânga se desprind niște trepte ce urcă spre etajele de sus, iar spre dreapta e o ușă ce dă într-un mic coridor. Din acest coridor se fac 4 uși spre camere, ăsta-i tot B&B-ul!

Am întrebat și de parcare, tânărul mi-a aruncat din mers: „oriunde găsiți un loc liber, să nu fie marcat cu galben, aveți 400 m de parcare!” . Și după ce găsim, a mai spus, să lăsăm la restaurant numărul mașinii, să-l declare la poliția locală. La naiba, am zis, să vezi ce spume o să facă Tati! Credeam că au locuri dedicate, ceva de genul... Într-adevăr, Tati a făcut ca trenul în primă fază, căci locuri libere nu păreau să fie și mașina noastră nu-i chiar micuță, să încapă oriunde, dar cu un pic de răbdare a reușit să găsească un loc ceva mai sus, pe alee, la vreo 100 m de poarta de piatră. Asta înseamnă că am cam troncănit bagajele pe caldarâmul pietros, alt motiv de mare „bucurie” ...

Am avut camera 4, prima de pe partea stângă a coridorului. Structură clasică: hol, baie în dreapta, dormitor în față. Fără balcon. Am înțepenit când am constatat că n-avem balcon: oare atât de tălâmbă să fi fost și să nu fi remarcat că am rezervat o cameră fără balcon?! Unde ne uscăm noi costumele de baie și prosoapele?! Mi-am revenit totuși: păi am mai avut în trecut camere fără balcon și ne-am descurcat; chestiile ude le putem lăsa în mașină, de obicei până a doua zi se usucă. La lâncezeală în cameră probabil că n-o să prea stăm, deci... Hai, că 2 zile trec repede!

Altfel, luată la bani mărunți, camera n-a fost rea deloc și-o să încerc să vă dovedesc asta. Am avut un pat dublu cu saltea bună, cu lenjerie albă și curată, frumos netezită, cu câte o pilotă subțire de învelit și perne destul de ok. Noptiere de-o parte și de alta, veioze-aplice deasupra, 2 rânduri de întrerupătoare și de prize. Telefon fix pe una din noptiere, un tablouaș sus, deasupra patului.

O măsuță și 2 scaune pe peretele opus, un TV plat cu ecran măricel. Sub fereastră, un convector bun și de răcorit aerul, n-a fost nevoie să-l pornim. Un coș de gunoi alături. Fereastra – cu obloane de lemn ce se închid perfect, poți transforma ziua în noapte dacă vrei; vedere spre alee și spre terasele celor 2 restaurante. Asta înseamnă avantaj (vedere) și dezavantaj (zgomot). Foarte, foarte important: cele 2 cârciumi sunt închise lunea, adică e liniște și sunt și locuri de parcare pe alese! Deci faceți cumva să fie luni. Altfel, seara e un adevărat vacarm sub geamul vostru, asumați-vă; eu n-am știut când am rezervat. Parchet lustruit pe jos, câte un covoraș de ambele părți ale patului.

Pe hol, un dulap uriaș, umerașe multe (cam desperecheate), un seif și o... trusă de prim-ajutor! Ați mai avut vreodată trusă de prim-ajutor la vreo cazare?! Nici noi. Și bine că nici nu ne-a folosit.

Baia – micuță, cu de toate. Pentru că nu prea era loc de cuier, au montat niște agățători-etajere în... cabina de duș – o improvizație destul de inteligentă și practică. Pe etajera de deasupra chiuvetei am găsit mini-recipiente cu gel de duș și șampon, însă n-am avut săpun, nici lichid, nici solid (doar în rezervele proprii). Câte 2 prosoape albe și curate așezate pe pat, de fiecare, plus unul de ieșit din duș, atârnat peste marginea de sus a cabinei. Totul – super-curat și în stare bună de funcționare.

Nu mai rețin dacă s-a făcut curățenie, însă pentru 2 zile nici n-a fost nevoie. Există Wi-Fi, parola era scrisă pe masă. A, am găsit și 2 pahare în baie, precum și rezerve de hârtie igienică. Frigider/răcitor n-am avut.

Micul dejun se servește între 8 și 10 pe terasa restaurantului Kvarner – cea mică, lipită de clădire (ar fi fost fain să fie pe cea mare, de peste stradă, cu vedere faină la toată valea de dedesubt și la căsuțele colorate ale orașului!). Ca idee, se convine de comun acord ora, noi am stabilit ora 9. În fiecare dimineață am găsit pe altcineva care ne-a servit. În prima zi am primit un bol mare de omletă și un platouaș cu felii de cașcaval și șuncă presată, pâine, unt și gem, croasante, suc de portocale roșii (nu fresh, dar destul de bun) și câte o cafea de care am vrut noi.

A doua dimineață, doamna angajată ne-a surprins cu întrebarea: „Ce vreți să mâncați?” „Păi... ceva ouă, șuncă...” Îmi plăcuse mult șunca de cu o zi înainte, nu m-ar fi deranjat s-o gust din nou. Doar că... alt bucătar – altă rețetă! De data asta le primirăm pe toate amestecate – omletă cu bucățele de brânză și șuncă. ???? În schimb, pâinea a fost prăjită și sucul mai mult. Și, dacă tot am fost întrebați, am cerut și ceva fructe. „Hmm... Să văd dacă găsesc ceva!” , a zis doamna. După câteva minute ne-a adus un bol cu boabe de struguri, se vedea că alesese doar ce fusese bun. În tot cazul, un mic dejun mai mult decât acceptabil.

Împrejurimi

Orașul vechi Labin este unul din satele medievale istriene încremenite în timp, printre cele mai frumoase din ce am vizitat! Vă recomand ca, indiferent unde alegeți să vă cazați în Istria, să faceți neapărat un popas aici, să vă plimbați pe străduțele pietruite, printre vechi clădiri de piatră, îmbătați de parfumul suav al florilor și de cel amărui, ușor piperat, al frunzelor de smochin!

Există un minimarket în orașul de sus, câteva studiouri și un mic hotel de 4* (în vechea loggia venețiană), 2 cafenele și 3 restaurante. Pentru cină e ferm recomandabil să faceți rezervare la oricare din aceste 3 restaurante, pentru că altfel riscați să rămâneți nemâncați. Nu glumesc! Noi n-am făcut; citisem, dar am zis că n-o fi dracul chiar așa de negru, că dacă stăm la ei om avea prioritate... Aiurea! De Restaurant Kvarner n-a fost chip să ne lipim, doar de pizzerie, și asta dintr-un noroc chior, aproape de închiderea programului.

Rabac se află la câteva minute de mers cu mașina și are o amplasare spectaculoasă, în amfiteatru dispus în jurul unui golf. Și multe studiouri și pensiuni, dar și hoteluri scumpe și – cel mai important – una dintre cele mai faine plaje din zonă.

Altfel, Rabac și Labin sunt bune puncte de plecare pentru a vizita jumătatea estică a peninsulei, după cum voi încerca să dovedesc într-un articol viitor. Aș alege tot Rabac/Labin dacă ar fi să mai aleg o dată; cât despre B&B Kvarner... aș mai cugeta un pic... A fost bun, dar se poate și mai bun. Principalele bile negre: lipsa balconului și a frigiderului. Iar seara, când veneam, găseam mereu holul uriaș de la intrare în beznă, de trebuia să ne aprindem lanternele telefoanelor; ar fi fost bun un spot luminos cu senzor-ceva. Bile albe: curat, confortabil, mic dejun bun, în centrul vechi din Labin.

Personalul amabil, dar un pic absent; poate doar foarte ocupat.

Camere fără balcon și fără frigider. Zgomot de la terasele din stradă (mai puțin lunea, când restaurantele sunt închise).

Mic dejun bogat și gustos. Cafea excelentă.

B&B se află chiar în centrul vechi din Labin, unul dintre cele mai frumoase sate medievale istriene. Plaja frumoasă din Rabac e la 4-5 km distanță. Bun punct de pornire pentru a vizita partea estică a peninsulei.

---

VIZUALIZĂRI: 877 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI