Baía Madeira – un hotel modest, într-un decor superb, o bază bună pentru a descoperi Madeira

TIPĂREȘTE

Salutare, dragii mei!

Am să întrerup momentan șirul articolelor despre Scandinavia pentru ceva mult mai nou, respectiv ultima experiență pe care am avut-o de curând în Madeira. Voi scrie despre hotelul la care am stat și despre impresiile cu care am rămas după cele șapte nopți petrecute acolo.

Poate că informațiile mele vor fi de folos celor care se gândesc să-și cumpere din timp un pachet turistic pentru anul viitor.

Madeira este una dintre destinațiile mele preferate, așa că, după o pauză de trei ani, iată-mă din nou aici.

Întrucât îmi doream să explorez în fiecare zi cât mai multe obiective turistice, încă din toamna anului trecut mi-am ales un hotel mai simplu, din categoria low-budget, care să-mi permită să mă plimb cât mai mult cu mașina și să nu-mi pară rău că nu petrec prea mult timp în hotel, beneficiind de serviciile oferite.

Am ales ca bază de plecare pentru excursii Machico, deoarece are una dintre puținele plaje cu nisip din Madeira. În felul acesta, puteam să profit și de timpul liber rămas după întoarcerea din excursii, pentru a face baie în ocean și puțină plajă.

În oferta turoperatorilor pentru Machico exista însă un singur hotel, pe care l-am și ales: Baía Madeira Machico, fostul Dom Pedro Madeira.

Din Otopeni am zburat cu compania Hisky dimineața, după ora 8:30, cu aproximativ o oră întârziere. Motivul a fost unul mai puțin obișnuit: câțiva pasageri care, deși făcuseră check-in-ul, au renunțat în ultimul moment să se mai îmbarce, astfel încât a fost necesar ca bagajele lor să fie identificate și scoase din cala avionului.

Din nefericire, am prins în avion locuri la C, unul în spatele celuilalt, pe rânduri diferite. Și, ca niciodată, a fost o asemenea forfotă și un du-te-vino permanent pe culoarul avionului, încât cele cinci ore de zbor până la destinație mi s-au părut o veșnicie.

În Funchal am ajuns după ora 11:30. Fiind în spațiul Schengen, nu am mai trecut prin niciun control, astfel încât, după ce ne-am recuperat bagajele, am ieșit imediat din aeroport.

Acolo ne aștepta doamna Mariana, reprezentanta agenției locale, care ne-a repartizat în microbuze sau autocare, în funcție de hotelul ales de fiecare.

Hotelul nostru se afla foarte aproape de aeroport, la aproximativ 4 km distanță, iar transferul până la Machico l-am făcut cu un microbuz de circa zece locuri.

Hotelul, construit în anul 1972, este o clădire turn cu 10 etaje și 218 camere, deservite de două lifturi.

Hotelul mai are și două clădiri anexe, prima cu un singur etaj, unde am avut și noi camera, iar cea de-a doua cu două etaje. În aceste clădiri se află camerele Club Room, care au o suprafață de 21 m², la fel ca cele din turnul principal, diferența fiind că acestea beneficiază și de balcon.

Din punctul meu de vedere, hotelul este o clădire destul de veche, doar ferestrele părând să fi fost renovate. Nu impresionează prin arhitectură, fiind mai degrabă un turn modest, însă peisajul în care este amplasat compensează din plin acest aspect. În față se deschide golful Machico și întinderea albastră a oceanului, iar de jur împrejur se ridică versanții abrupți și verzi, presărați cu case, care formează un adevărat amfiteatru natural în jurul localității.

Ce am remarcat încă de la intrare a fost faptul că în imediata apropiere a hotelului se afla un șantier, de unde se auzea destul de multă gălăgie. De asemenea, locurile de parcare ale hotelului erau foarte puține, așa că mașina pe care urma să o închiriem trebuia să o parcăm în altă parte.

Am intrat în zona recepției și a lobby-ului, iar prima mea impresie a fost că mă aflu într-un hotel din Eforie Sud, înainte ca această stațiune să înceapă să fie modernizată.

Deși era în jurul orei 12:30, doamna de la recepție ne-a spus că niciuna dintre camerele celor din grupul nostru de români nu era încă pregătită și că trebuia să așteptăm până în jurul orei 15:00, ora oficială de check-in.

Am profitat de timpul de așteptare pentru a merge să mâncăm la o terasă în oraș, după care am făcut o scurtă vizită la biroul de unde urma să închiriem mașina.

Ne-am întors în jurul orei 15:00, când am primit cardul de acces în cameră, unul foarte interesant, realizat dintr-un material ce părea a fi lemn și fără niciun semn distinctiv pe el.

Recepția se afla la nivelul doi, așa că am coborât cu liftul două etaje pentru a ajunge la holul care făcea legătura cu corpul nostru de clădire, cel cu un singur nivel.

Camera noastră avea numărul 116 și, așa cum solicitasem printr-un e-mail trimis cu câteva zile înainte de începerea sejurului, am primit o cameră cu o vedere frumoasă spre ocean, dar și spre piațeta și promenada din fața golfului, iar în depărtare se puteau vedea și stâncile spectaculoase de la Ponta de São Lourenço.

Camera nu era foarte spațioasă, având, așa cum am menționat, o suprafață de 21 m². Avea un pat matrimonial destul de mare și un televizor cu diagonala generoasă, cred că în jur de 1,40 m. Din păcate, televizorul nu era Smart TV, așa că nu am putut urmări programele noastre preferate folosind funcția Screen Mirroring.

Baia era de dimensiuni medii, dotată cu o cadă cu duș și o perdea laterală. Un lucru pe care l-am remarcat și care mi-a plăcut foarte mult a fost calitatea prosoapelor: păreau noi, erau foarte curate și pufoase.

De asemenea, lenjeria de pat era albă, curată și primitoare, la fel și pernele, iar salteaua patului, imensă, era foarte confortabilă.

În dreptul balconului, pe partea dreaptă a patului, se afla o măsuță cu două scaune din lemn, mai largi, în stil fotoliu. Pe măsuță ne așteptau o sticlă de vin de Madeira de 37 cl și o farfurie cu două banane. Vinul l-am degustat mai târziu și mi-a plăcut foarte mult, fiind de calitate și demidulce.

Sub televizor, încorporat în mobilier, se afla și un minibar, care era gol. În schimb, în fiecare zi primeam în cameră câte o sticlă de apă de un litru.

Pe hol, față în față cu baia, se afla un dressing de dimensiuni medii, cu uși acoperite cu oglinzi.

Aici, pe lângă spațiile de depozitare, aveam la dispoziție și un seif gratuit.

Ce nu mi-a plăcut a fost balconul, care avea dimensiuni destul de modeste, deși încăpeau o măsuță și două scaune. Lateralele nu erau însă complet despărțite de balcoanele vecine: doar aproximativ un sfert era zidărie, restul spațiului fiind deschis către acestea.

În dreapta noastră au fost cazați niște turiști destul de gălăgioși, care obișnuiau să stea pe balcon și să vorbească foarte tare, ceea ce pentru mine a fost destul de deranjant.

În ceea ce privește celelalte facilități, hotelul dispune de două terenuri de tenis și de o piscină destul de mare, cu apă sărată din ocean, în care se simțea însă și puțin clor. Am apreciat faptul că în jurul piscinei existau suficiente șezlonguri și, de fiecare dată când am avut timp să venim aici, am găsit fără probleme locuri libere.

Prosoapele pentru piscină le-am primit de la recepție, contra unui depozit de 10 euro pentru fiecare prosop, sumă care ne-a fost restituită la plecare.

Apa din piscină era destul de răcoritoare, aproximativ la aceeași temperatură cu cea din ocean, oficial în jur de 24°C, deși nouă ni s-a părut ceva mai rece.

Tot lângă piscină se afla un bar unde puteau fi servite băuturi și câteva gustări, gratuite pentru turiștii cu all inclusive și contra cost pentru ceilalți, așa cum eram noi, având doar micul dejun inclus.

În aceeași zonă se mai aflau un centru de diving, toalete și cabine de schimb.

Mi-a plăcut și muzica ambientală difuzată în zona piscinei, la un volum moderat și deloc deranjant, astfel încât atmosfera era una liniștită și relaxantă. Majoritatea turiștilor erau trecuți de 60 de ani, iar mulți dintre ei își petreceau timpul pe șezlonguri citind.

Un aspect interesant, pe care nu l-am mai întâlnit la alte hoteluri, a fost adâncimea piscinei, care creștea treptat de la 1,40 m până la nu mai puțin de 2,90 m.

Pentru mine a fost o surpriză foarte plăcută, deoarece îmi place să mă bălăcesc în apă adâncă, mai ales dacă este sărată. Chiar din prima zi, după-amiază, ne-a prins foarte bine o baie în apa sărată și răcoritoare a piscinei, după zborul lung și oboseala acumulată pe drum.

Hotelul mai oferă și posibilitatea de a juca biliard, contra cost, tenis de masă și darts.

Hotelul mai oferă o piscină separată pentru copii, sală de jocuri, terenuri pentru pétanque, badminton și volei, școală de surf, grădini subtropicale, Wi-Fi gratuit, room-service, servicii de spălătorie, coafor, babysitting, asistență medicală la cerere, închirieri de mașini și biciclete, precum și o sală de conferințe cu o capacitate de până la 130 de persoane, unele dintre aceste servicii fiind contra cost.

Hotelul mai are și un Piano Bar, situat în apropierea recepției, unde se pot servi diverse băuturi, inclusiv vin de Madeira și tradiționala poncha. Seara există program de divertisment cu muzică live, iar în sezonul de vară barul este deschis între orele 18:00 și 23:30.

GASTRONOMIE

Din câte am observat, hotelul are un singur restaurant, de dimensiuni medii, dar care beneficiază de o frumoasă vedere panoramică spre golful Machico și spre ocean.

Hotelul oferă servicii de masă în regim de mic dejun, demipensiune și all inclusive. Noi am avut doar micul dejun.

Mobilierul din sala de mese nu m-a încântat deloc. Scaunele mi s-au părut vechi și, mai ales, destul de incomode, astfel încât, după ce terminam de servit masa și mă ridicam, mă simțeam destul de înțepenită.

Micul dejun începea la ora 7:30 și se încheia la 10:30, iar oferta mi s-a părut destul de puțin diversificată.

La stația cu preparate calde se aflau în fiecare zi doar șase recipiente. Nu lipseau niciodată un fel de crenvurști mici prăjiți și feliile de bacon, iar preparatele din ouă se ofereau prin rotație: într-o zi scrambled eggs, în alta ouă fierte, iar în următoarea ouă ochiuri, după care ciclul se repeta.

Mai găseam fasole în sos de roșii și ciupercuțe, iar prin rotație apăreau spanac, pancakes și cartofi prăjiți, pe aceștia din urmă întâlnindu-i doar de două ori în cele șapte zile. Uneori se serveau și felii de roșii coapte, presărate cu mozzarella.

Mai exista o stație unde se găseau unt, maioneză, muștar și ketchup, alături de două feluri de cașcaval și două feluri de mezeluri – salam și șuncă, plus iaurt simplu și unul cu mango sau ananas.

Într-una dintre zile am avut parte și de o mică păcăleală. Deasupra untului scria că existau două variante, cu sare și fără sare, iar eu am crezut că în bolul alăturat se afla untul sărat. Mi-am uns liniștită două felii de pâine și am pus deasupra câteva felii de șuncă. La masă, nu înțelegeam deloc ce fel de unt era acela, cu un gust atât de acrișor, până când soțul meu mi-a atras atenția că s-ar putea să-mi fi pus... maioneză. 😂

Într-o altă zonă a bufetului se găseau produse de patiserie și o alta cu fructe, unde puteam găsi pepene galben, pepene roșu, kiwi, mere, pere și ananas, însă și acestea erau oferite prin rotație, nefiind disponibile toate în aceeași zi.

Separat, erau disponibile gemuri și mai multe feluri de semințe, păstrate în borcane, însă erau destul de greu de luat din cauza lingurițelor din lemn, care nu erau deloc practice.

Mai exista un dozator cu suc de ananas, suc de portocale și apă rece. Cafeaua, din fericire, era disponibilă la două espressoare, de unde puteam alege dintre mai multe sortimente.

Așa că, per ansamblu, pot aprecia oferta de mâncare, în special în ceea ce privește preparatele calde, ca fiind cel mult modestă.

OCEANUL ȘI PLAJA

Oceanul se află foarte aproape de hotel, la aproximativ 50 de metri distanță. Plaja din imediata apropiere este însă acoperită cu pietre mari, ceea ce face accesul în apă destul de dificil. Am văzut totuși persoane care se aventurau în ocean și în această zonă, însă mai ales pentru surfing.

Plaja preferată de localnici pentru baie, dar și de o parte dintre turiști, se află la aproximativ 900 de metri de hotel, distanță care poate fi parcursă foarte plăcut pe promenada din Machico.

Aceasta este o plajă cu nisip fin atât pe mal, cât și la intrarea în ocean, iar apa se adâncește treptat. Fiind protejată lateral de diguri și amplasată în zona portuară, este ferită de vânt și, de regulă, de valuri puternice, astfel încât intrarea în apă și înotul sunt foarte accesibile.

Pe plajă se află și câteva umbrele mari din stuf, care oferă suficientă umbră, deși numărul lor mi s-a părut destul de redus. Există, de asemenea, cabine de schimb și toalete. Am observat și mai multe șezlonguri depozitate într-o parte a plajei, strânse și așezate unele peste altele, probabil pentru că ne aflam deja în extrasezon.

Plaja nu este foarte mare, însă atmosfera generală este plăcută, iar peisajul frumos, cu versanții care încadrează golful de o parte și de alta. Din păcate, în ultima zi am avut parte și de destul de mult zgomot, din cauza unor lucrări de construcție desfășurate în apropiere.

PLECAREA

Întrucât hotelul se află foarte aproape de aeroport, în ziua plecării am fost preluați de la hotel cu doar două ore și un sfert înainte de ora zborului. Când am ajuns la aeroport, am avut însă surpriza neplăcută să constatăm că era foarte aglomerat. Am stat la mai multe cozi până când am reușit, în sfârșit, să trecem de toate formalitățile și să ajungem în zona de duty-free, unde am făcut rapid câteva cumpărături, deoarece începuse deja îmbarcarea.

Zborul a avut aproximativ o oră întârziere, astfel că am ajuns la Otopeni destul de târziu. Nici aici nu am scăpat de aglomerație: la recuperarea bagajelor am mai așteptat cel puțin o jumătate de oră, deoarece sosiseră mai multe curse aproape simultan.

CONCLUZIE

Pentru mine, Baía Madeira Hotel este o alegere potrivită pentru cei care vor să-și petreacă cea mai mare parte a timpului explorând insula și mai puțin în hotel. L-aș recomanda turiștilor mai puțin pretențioși, care caută în primul rând o bază de plecare pentru excursii și apreciază poziția frumoasă din golful Machico.

În ceea ce privește gastronomia, cei care își doresc o ofertă mai bogată și mai diversificată vor găsi, cu siguranță, variante la hotelurile dintr-o categorie superioară de preț, iar adevăraților gurmanzi le-aș recomanda să se orienteze spre hotelurile de cinci stele.

Alegeri inspirate vă doresc!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 16 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI