De Crăciun la cel mai bun hotel din cea mai veche stațiune bulgărească de la malul mării

TIPĂREȘTE

Ideea de a petrece sărbătorile de orice fel la vecinii aflaţi la sud de Dunăre este una mai veche şi de fiecare dată s-a dovedit o alegere de succes, aşteptările noastre fiind mereu împlinite şi chiar depăşite în unele cazuri.

Am petrecut numeroase minivacanţe de Paşti, de Rusalii, odată chiar şi un Revelion. Ar fi fost şi mai multe, dacă aş fi avut mai multe zile de concediu :D.

În 2016 nu am dorit să mai stau acasă de Crăciun. Hotelurile şi pensiunile din ţară aveau nişte preţuri de parcă aş fi cumpărat cu acte camera respectivă :D, petrecerile de Ajun organizate la restaurantele mai tradiţionale, dar şi mai cu pretenţii, din Bucureşti erau, la fel, la preţuri absurde prin prisma bugetului meu, astfel că soluţia a venit firesc: Bulgaria.

În ultima zi a Târgului de Turism din noiembrie am rezervat prin partenerii AFA pentru Bulgaria un minisejur de Crăciun la hotelul Azalia 4* din Constantin şi Elena, beneficiind astfel şi de o oarecare reducere de preţ.

Aveam în vizor acest hotel încă din urmă cu zece ani. L-am admirat mereu pentru poziţia sa deosebită chiar pe plajă, pentru faptul că marea majoritate a camerelor oferă vedere la mare, pentru piscina interioară cu apă minerală încălzită, utilă mai ales în cazul sejururilor în extrasezon sau la început de sezon când apa mării este încă prea rece pentru bălăceală. La vremea când l-am descoperit eu nu avea regim ultra all inclusive, ci doar demipensiune şi, cu toate acestea, costa cât un alt hotel tot de patru stele din aceeaşi staţiune, dar care avea all inclusive, motiv pentru care l-am preferat pe acela. După un timp şi Azalia s-a adaptat vremurilor şi cererii şi a introdus ultra all inclusive, dar preţurile au crescut mult peste aşteptări:(. Au trecut anii, paşii m-au purtat pe la alte mări şi oceane, dar ideea de a ajunge la Azalia a rămas. Nu-i venise încă vremea.

Vineri 23 decembrie am plecat târziu din Bucureşti, după serviciu, pentru că unii mai trebuie să şi muncească pentru a avea bani să se plimbe :D, iar drumul a fost destul de aglomerat, ca înainte de sărbători.

Traseul parcurs a fost următorul: Bucureşti – Giurgiu – Ruse – Ţar Kaloyan – Razgrad – Shumen – Varna – Constantin şi Elena, 282 kilometri.

Am plătit taxa de pod de 13 lei (echivalentul a 3 euro) şi am traversat surprinzător de repede Podul Prieteniei, în doar o jumătate de oră, s-ar fi putut şi mai repede dacă nu ar fi lăsat nişte camioane să blocheze podul în ultima parte a sa, chiar în acea curbă la dreapta fără vizibilitate de dinainte de a intra în vama bulgară. Am trecut rapid de controlul documentelor şi am pornit în direcţia Varna, însă nu înainte de a opri la benzinăria noastră obişnuită, cea de lângă Kaufland pentru achiziţionarea vignetei. Am luat una pentru 7 zile la preţul de 15 leva, plătită cu card bancar în lei, fiind una din puţinele dăţi când o vignetă de o săptămână ne este suficientă :D.

Până să ieşim din oraşul Ruse a apus şi soarele, astfel că practic tot drumul prin Bulgaria l-am făcut pe întuneric. Nu mi-a plăcut deloc, pentru că ne şi grăbeam să ajungem la destinaţie şi nici nu prea vedeam nimic până să intrăm pe autostrada de Varna.

La ora 19.00 opream în faţa recepţiei. Intenţionam să debarc mai întâi bagajele şi apoi să mă apuc să caut un loc de parcare. Încă înainte de a pleca de acasă am anticipat faptul că, ajungând târziu la hotel, găsirea unui loc de parcare ar putea constitui o problemă. Puţinele locuri din parcarea proprie a hotelului fuseseră, aşa cum era de aşteptat, demult ocupate. De fapt, nici nu-mi amintesc să fi văzut vreodată de-a lungul anilor vreun loc disponibil în acea parcare, clar insuficientă pentru capacitatea hotelului, indiferent de an sau de anotimp, această parcare fiind mereu plină cu maşinile compatrioţilor.

Nu am coborât bine din maşină că a şi apărut un bell boy care m-a întrebat dacă am nevoie de ajutor cu bagajele. Am răspuns afirmativ, preferând ca, pentru o sumă simbolică oferită acestuia, să evit să-mi rup eu spatele cărând la bagaje. Imediat s-a întors cu o lisă şi am deschis portbagajul. A zâmbit puţin la vederea lopeţii de zăpadă şi a lanţurilor puse deasupra trolerelor, pentru că noi am plecat la drum pregătiţi pentru orice eventualitate, chiar dacă nu am văzut nici măcar un fulg de nea tot sejurul.

După descărcarea bagajelor, tipul ne-a zis să mutăm maşina pe care oricum nu intenţionam să o las în uşa recepţiei şi ne-a indicat să o parcăm trei locuri mai în faţă, în pofida semnului de oprire interzisă extrem de vizibil. L-am întrebat dacă totuşi este ok acolo şi mi-a răspuns că nu este nicio problemă. La recepţie am comunicat numărul de înmatriculare al maşinii, i-am explicat recepţionerului unde am parcat şi am întrebat, nevinovat, dacă trebuie să plătesc ceva pentru parcare. Acelaşi răspuns că este totul ok şi parcarea este free. Evident că ştiam şi eu acest lucru :D.

Temerile mele legate de parcare s-au dovedit nejustificate. Staţiunea era pustie şi se putea parca practic oriunde. Pentru noi a fost un avantaj faptul că am avut maşina parcată chiar lângă hotel, în raza camerelor de supraveghere, dar nu mă deranja prea mult nici dacă aş fi parcat mai departe spre Sunny Day. În ultimă instanţă, aveam şi soluţia de rezervă: să duc maşina în garajul celor de la AquaAzur, contra cost, dar în perfectă siguranţă, ceea ce sigur aş fi făcut în caz de ninsoare.

Hotelul Azalia 4* din Constantin şi Elena face parte din lanţul A Hotels, alături de Astera 4* şi Atlas 4* din Nisipurile de Aur, de Aronia Beach 4* din Sunny Beach şi de Astera 4* din Bansko. A fost construit în anul 2004 și renovat în 2012, fiind un hotel destul de nou având în vedere vechimea stațiunii.

Azalia oferă o cazare confortabilă în 235 camere duble standard de 27 metri pătraţi, cu două paturi twin şi un fotoliu extensibil şi 14 camere duble deluxe de 32 metri pătraţi, cu pat matrimonial şi o canapea extensibilă.

Principalul atu al hotelului şi totodată principalul motiv pentru care mi-am dorit să merg la Azalia îl constituie poziţia excepţională a acestuia chiar pe plajă. În plus, arhitectura deosebită a hotelului permite vederea la mare din majoritatea camerelor acestuia, mai bună de la etajele superioare.

Nu cred că am exagerat când am specificat în titlu că este vorba de cel mai bun hotel din Sfinții Constantin și Elena. În opinia mea, chiar este. Doar în Sunny Day, microstațiunea imediat alăturată, există un hotel de cinci stele, Palace – mai scump, mai luxos și cu servicii mai bune decât Azalia, dar acesta nu a oferit niciodată all inclusive, ci doar mic dejun şi maxim demipensiune, motiv pentru care nu a fost niciodată o opţiune pentru noi, recunoscuţi ca fani all inclusive, şi nici pentru majoritatea turiştilor români care preferă acest concept.

Deşi am ajuns la hotel tocmai seara, iar speranţele mele că voi primi o cameră pe gustul meu erau minime, am avut noroc că hotelul nu era încă plin, o treime din turişti sosind abia în ziua următoare, iar recepţionerului i-a plăcut faţa mea şi salutul meu în limba bulgară, astfel că am avut surpriza să primesc o cameră frumoasă la etajul al optulea în corpul dinspre Varna, cu o superbă vedere la mare. Doar alte trei camere de pe etaj, cele aflate pe curbură, dintr-o categorie de preţ superioară, aveau o vedere la mare mai bună ca a mea.

Camera 818, pentru că despre aceasta este vorba, se află la etajul al optulea, patru etaje mai sus decât recepţia aflată la etajul al patrulea. Se intră într-un hol în care se află un cuier, util nouă mai ales iarna, şi un dulap cu două uşi, o parte cu rafturi şi cealaltă parte cu bară pentru umeraşe. În dulap am găsit multe umeraşe, dar şi halatele de baie, utile pentru mersul la piscina interioară și nu numai.

Baia este de dimensiuni normale, nici mică, dar nici mare, cu cadă de baie protejată de o perdea. Există uscător de păr şi oglindă măritoare, un dispenser pentru şerveţele, dar şi nelipsitul telefon :D. Cosmeticele oferite sunt destul de puţine, respectiv săpun lichid şi o spumă 2 în 1 şampon şi gel de duş la cadă. Cam puţin pentru un hotel de patru stele, dar totuşi suficient.

Ajungem şi în camera propriu-zisă, dotată cu două paturi single, încadrate de două noptiere, un fotoliu extensibil, o măsuţă, un suport de bagaje şi un birou în care este mascat minibarul în care am găsit o sticlă mare de apă, suficientă pentru cele patru zile de minisejur. Pe birou am găsit telefonul, o lampă şi televizorul Philips cu ecran plat şi cu mai multe canale decât am avut eu timp să urmăresc.

Există aer condiţionat în sistem centralizat, folosit de noi doar pe cald, teoretic, reglabil de la un panou din perete. Practic, nu am putut seta temperatura dorită, astfel că a fost mult prea cald, ne trezeam dimineaţa leşinaţi de căldură, deschideam puţin uşa de la balcon, se întrerupea aerul condiţionat şi mai adormeam puţin ascultând valurile mării.

Balconul camerei este destul de spaţios, cu o măsuţă, două scaune şi un uscător de prosoape, inutil iarna, pe care l-am strâns pentru a nu mai ocupa locul degeaba. Am beneficiat de o vedere extraordinară la mare, dar şi spre staţiune. Admiram din balcon curajoşii care făceau baie în bazinele ştrandului termal din vecinătate şi ne deprimam puţin la vederea piscinei exterioare a hotelului, fără apă la data vizitei noastre, şi a celor două tobogane de apă, acum nefuncţionale.

Nu sunt o persoană prea matinală de felul meu, dar aici am reuşit performanţa de a admira în fiecare dimineaţă răsăritul, ceea ce vara nu reuşesc niciodată.

Nu am petrecut prea mult timp în cameră şi nici în balcon, dar cafeaua de dimineaţă şi de seară le beam pe balcon ascultând muzica valurilor, exact cum mi-am dorit.

Curățenie în cameră s-a făcut în fiecare zi, camerista ne-a făcut paturile zilnic, dar fără să schimbe vreo dată lenjeria în cele patru zile, ne împăturea pijamalele, aspira mocheta şi schimba prosoapele. Pentru că am fost mulţumită, am recompensat-o la plecare cu 5 leva.

Restaurantul se află la etajul al doilea, sub nivelul recepţiei. Programul meselor a fost unul suficient de relaxat pentru a nu exista aglomeraţie la masă. Nu am întâmpinat dificultăţi în găsirea unei mese libere, mai greu a fost să găsim o masă cu mai puţine locuri :D.

Programul meselor a fost următorul: micul dejun 07.30-10.30, prânzul: 12.30-14.30 şi cina: 18.00-21.30, toate mesele fiind în regim bufet. Mai existau ceva prăjiturele între mese 16.00-17.00, dar nu pot da detalii, mereu dormind la ora respectivă.

Mâncarea a fost ceva mai bună şi mai variată decât mă aşteptam. Excepţie a făcut micul dejun, sub media pe Bulgaria şi chiar sub aşteptările mele pentru o staţiune cum este Constantin şi Elena, cu un minus pentru lipsa baconului prăjit, însă cu un plus pentru clătitele făcute pe loc şi pentru care nu a trebuit să stau la coadă.

Supele şi supele cremă, diferite la fiecare masă de prânz şi de seară, una de legume şi una de carne, au fost în general ok, poate puţin cam sărate pentru gustul meu. La fiecare masă a existat friptură de porc, pui, curcan, chiar şi iepure şi câte un fel de peşte, gătite live la plită electrică sau la cuptor. Pe lângă acestea, mai erau chiftele, cârnaţi, micii lor tradiţionali, precum şi sarmale – foarte bune, cu şi fără carne. Nu am găsit cartofi prăjiţi, dar nu am suferit din acest motiv, cartofii la cuptor cu rozmarin fiind o alternativă chiar mai sănătoasă.

Prânzul festiv din prima zi de Crăciun a fost destul de spectaculos, bucătarul întrecându-se pe sine.

Mai există şi un restaurant a la carte, Cinnamon, neinclus în conceptul all inclusive, pe care nu l-am vizitat.

Despre baruri şi băuturi lucrurile sunt discutabile. Conceptul hotelului, declarat ca fiind ultra all inclusive, mă îndreptăţea la aşteptări ceva mai ridicate comparativ cu un all inclusive obişnuit bulgăresc, însă nu a fost chiar aşa. Cafeaua era doar instant la dozator şi departe de a fi pe gustul meu. Pentru cei mai pretenţioşi, a existat varianta cafelei espresso Lavazza cumpărate de la bar contra sumei de 4 leva. Este aiurea să plăteşti în plus când deja ai achitat pentru UAI, dar aşa am băut mai puţină cafea, doar două pe zi în loc de douăzeci, iar tensiunea mea a rămas în limite normale :D.

În conceptul primit de la recepţie la momentul cazării, erau menţionate în clar câteva băuturi de import incluse, câte una-două din fiecare tip, confirmând informaţiile primite de la agenţie anterior rezervării. Teoretic, acestea ar fi fost mai mult decât suficiente. Practic însă, doar sticlele erau originale, nu şi conţinutul acestora, chestie de prost gust şi de economie prost gândită, diferenţa de gust fiind uşor de sesizat chiar şi de către băutorii ocazionali. Restul băuturilor locale erau în general marca Savoy, la fel ca la toate hotelurile all inclusive bulgăreşti, nici mai bune, nici mai proaste.

Un aspect original, neîntâlnit de mine altundeva până la acest hotel, l-a constituit barul self-service din restaurant, prezent la fiecare prânz şi cină. Despre ce este vorba: pe bar sunt înşirate sticle de tărie fel de fel, alături găseşti pahare de toate formele şi mărimile, un recipient cu cuburi de gheaţă, dozatorul de bere, butoiaşele de vin, dozatoarele de sucuri, cutii cu pliculeţe de ceai şi aparatele de cafea. Fiecare turist este liber să se servească, să-şi pună singur apă, bere, suc, vin în pahar, să-şi prepare singur cocktailul dorit folosind ingredientele disponibile, fix pe gustul său sau să-şi aleagă sortimentul de cafea dorit (oricum toată cafeaua era doar instant şi proastă, indiferent ce ai alege). Interesant şi ok, totodată. Aşa bea fiecare ce dorea, nu mai apăreau discuţii că barmanul i-a umplut paharul cu gheaţă de nu mai încăpea băutura. Mai apăreau şi doamne mai puţin pricepute care doreau să bea un pahar cu bere, dar nu reuşeau decât să umple paharul cu spumă, dar, una peste alta, lumea era mulţumită de acest sistem.

Nici barul din lobby nu avea un sistem mult diferit de cel din restaurant. Aici barmanul îţi punea în pahar gheaţa şi tăria şi te trimitea la dozatoarele de suc dacă doreai să faci vreo combinaţie, iar vinul şi berea erau tot self service.

Programul all inclusive începea la 11 dimineaţa şi ţinea până la miezul nopţii. După miezul nopţii doar băuturile nealcoolice calde şi reci mai erau disponibile gratuit, practic non stop la aparatele aflate în barul de la recepţie.

Am mai bifat un bar, cel puţin neinteresant din punctul nostru de vedere, cel de la piscina interioară, unde erau disponibile doar băuturi fără alcool, adică sucuri, ceaiuri şi nescafe.

Hotelul se află chiar pe plajă. Turiştii cazaţi la Azalia beneficiază de şezlonguri şi umbrele gratuite. Vara, probabil, bătălia se duce pentru ocuparea locurilor din primele rânduri. În perioada Crăciunului m-am plimbat doar pe plajă, însă am regăsit aceeaşi plajă frumoasă pe care o ştiam de mulţi ani, lată, cu nisip destul de fin şi cu intrare foarte ok în mare, fără pietre.

Nu am avut probleme să mă trezesc de dimineaţă pentru a ocupa un şezlong :D, la orice oră doream toate şezlongurile erau la dispoziţia mea, frumos stivuite =)).

Hotelul dispune de piscine exterioare, din care una cu două tobogane, nefuncţionale iarna. Am profitat însă de existenţa piscinei interioare, cu apă minerală încălzită şi fără miros de clor. Nu sunt fan piscină, în mod normal nu aş fi trecut pe acolo decât pentru a face poze, dar în această perioadă a constituit o modalitate de relaxare la îndemână. Se pot obţine prosoape pentru piscină de la centrul spa, iar halatele de baie le găsisem deja în dulapul din cameră. Noi am folosit prosoapele noastre aduse de acasă.

Centrul spa al hotelului este destul de bine dotat, existând vreo două saune, zonă de relaxare, săli de masaj şi alte tratamente. Nu am încercat.

Tot în zona centrului spa există şi o sală de fitness și o sală de jocuri cu o masă de biliard.

Au existat animatori şi programe de animaţie pentru copii şi adulţi, conform programului primit de la recepţie. Nu am participat, astfel că nu pot detalia.

Pentru copii există locuri de joacă, interior şi exterior, dar eu nu am văzut vreo mişcare acolo, posibil din cauza orei nepotrivite la care le-am vizitat.

Există internet wireless gratuit atât la nivelul recepţiei, cât şi la nivelul restaurantului şi funcţionează bine inclusiv pe terase în pofida numărului mare de utilizatori conectaţi simultan. O altă reţea este disponibilă şi în camere, dar contra cost.

În preţul pachetului achiziţionat am avut inclus prânzul festiv din ziua de Crăciun, organizat foarte bine de gazde, cu program folcloric bulgăresc, urmat de sosirea lui Moş Crăciun, mult aşteptată de cei mici. Dansurile şi melodiile tradiţionale mi s-au părut destul de asemănătoare cu ale noastre din zona Olteniei. M-a amuzat teribil obiceiul lor de a merge cu CALUL de Crăciun, similar mersului cu capra sau cu ursul de la noi. Moş Crăciun a fost însoţit de două Crăciuniţe care l-au ajutat la împărţirea darurilor. Moşul bulgăresc este mai permisiv decât cel românesc. Chema pe rând copiii şi le oferea direct daruri, fără a-i chestiona înainte dacă au fost cuminţi şi fără a-i pune să spună o poezioară sau să cânte un cântecel.

Am apreciat atitudinea binevoitoare şi profesionalismul personalului din recepţie, dar mai ales din restaurant, dorinţa de a satisface orice solicitare venită din partea turiştilor.

După experienţele anterioare, destule, în petrecerea sărbătorilor de orice fel la vecinii noştri bulgari, mă aşteptam ca turiştii români să fie majoritari în hotel. Spre surpriza mea, bulgarii au fost majoritari, raportul fiind cam 60-40 cu românii şi a fost foarte bine că a fost aşa :D.

La ora 10.30 am predat camera şi am pornit spre casă, cu o scurtă oprire în Varna la cumpărături. Am fi putut pleca mai târziu, după masa de prânz, dar am avut alte planuri.

Am petrecut un Crăciun fericit la Azalia, peste aşteptări în cele mai multe privinţe. Raportul calitate preţ a fost unul corect. Nu a fost totul perfect, unele aspecte ar putea fi îmbunătăţite, dar, cu toate micile inconveniente, Azalia rămâne un hotel bun, de recomandat, până în acest moment fiind cea mai bună alegere din Sfinţii Constantin şi Elena, astfel că am revenit aici şi Crăciunul următor :)).

Sărbători fericite tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 1864 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI