„Mafia” [...(unei agenții)] din Egipt

TIPĂREȘTE

Totul a început ca o vacanță liniștită cu prietenii și familia...

Fiind vacanța intersemestrială, ne-am organizat mai multe familii să plecăm puțin la căldură. Eram 8 familii din România și una din Austria, un total de 31 de persoane, din care 15 erau copii. Am ales un sejur la hotelul Sunwings Waterworld Makadi Bay oferit de [...] sau cum iși spun ei – specialistul pe Egipt. Inițial acest nume nu ne spunea prea multe, dar după cum o să citiți mai încolo, nu o să îl uităm prea curând. Ce nu știam la acel moment era faptul că și lanțul hotelier ales era tot al lor. A fost greșeala noastră...

De câte ori plec într-o excursie, îmi place să mă informez, pentru că doar așa pot să beneficiez de prețuri și servicii decente. Cum bine se știe, tour operatorii au prețuri piperate la excursiile locale. Poate nu se simte diferența când e vorba de una sau 2 persoane, dar cand familia are deja 4 persoane această diferență poate devenii o sumă serioasă.

Am studiat lista de prețuri a excursiilor oferite de cei de la [...] și m-am speriat de ce am văzut. Puteți arunca o privire in poza atasata să vă convingeți. Să luăm cele mai uzuale 3 excursii Cairo – 93 euro, Luxor – 93 euro, excursie în Sahara – 54 euro. Asta înseamnă un total de 240 euro de persoană. Am început să caut pe internet impresiile altor persoane care au ajuns înaintea mea în Egipt și am constatat că vorbeau de cu totul alte prețuri la excursii, chiar și cu 60% mai mici. Am căutat mai multe agenții locale din Hurghada, am studiat listele de prețuri, am cerut oferte și m-am convins. Într-adevăr prețurile erau mult mai mici. De exemplu excursia la Luxor care la [...] era 93 euro, la agențiile locale era 40 euro. Aceste prețuri le-am găsit la mai multe agenții locale deci se pare că aceste prețuri sunt cele normale.

Am decis că vom alege o companie locală pentru a merge în aceste excursii. Totuși, pentru a fi corecți în drumul spre hotel am întrebat agentul [...] dacă e vreo șansă să obținem un preț apropiat de cele menționate, iar acesta ne-a spus că nici dacă am fi 100 de persoane nu ne-ar oferi excursia la sub 80 de euro.

Întâmplarea a fost că în același avion cu noi, deși plecarea a fost din Budapesta, mai erau două grupuri de români unul de 22 de persoane și unul de 17. Din vorbă în vorbă, am aflat că și ei doreau să meargă în mai multe excursii și că nu doreau să plătească sumele cerute de [...].

A doua zi, la întâlnirea obișnuită de la începutul sejurului, cu ghidul, după prezentarea excursiilor, ne-am lăsat numerele de telefon și am plecat. Am aflat ulterior că celelalte 2 grupuri au rămas la „negocieri” care s-au transformat în ceartă. Ghida noastra doamna (deși e prea mult să îi spunem doamnă) A.R nu putea să accepte cum poate contesta cineva lista ei de prețuri. Până la urmă, pentru a-și atinge măcar o parte din target ar fi acceptat să îi ducă pe turiștii români din celelalte două grupuri, în excursii cu prețurile agențiilor locale. A fost însă doar o amăgire. În seara dinaintea plecării în excursie a venit să le spună că totuși nu i se permite de șefi să organizeze excursiile la acel preț și că vor trebui să platească diferența până la suma standard. Am înțeles că s-ar fi iscat din nou discuții și până la urmă le-ar fi restituit banii și aceștia au căutat alte agenții locale cu care să plece în excursii.

Dar, să revenim la problema noastră. În primele 2 zile de stat la hotel am ieșit de 3 ori în afara acestuia atât în grup restrâns cât și în grup mai mare fără ca cineva sa aiba vreo obiecție și fără ca de la poarta să ne întrebe mai mult decât numărul camerei. În dimineața în care plecam spre Luxor ne-am adunat în holul recepției 22 de persoane (11 adulți si 11 copii). În același timp s-au mai adunat și o mână de nemți care urmau să urce în autobusul [...] parcat în fața recepției. Agenția locală pe care o contactasem noi, ne-a spus că cei de la hotel fiind parte a [...], nu permit intrarea nici unui autobus care nu este de al lor în incinta complexului, așadar pe noi ne vor aștepta microbusele la intrarea în complex, pentru a ne duce 10 km până la punctul de unde ne va prelua autobusul turistic. Am acceptat deoarece ieșirea din complex era la scurtă distanță.

Cum spuneam, ieșisem de 3 ori din hotel fără probleme și de fiecare dată la poarta hotelului erau doar 2 maxim 3 paznici. De data aceasta nici măcar nu am reușit să ajungem la poarta hotelului că am fost întâmpinați de mai multe persoane (în final cred ca erau vreo 12), câteva dintre ele foarte recalcitrante și agitate. „Reprezentantul” acestora a început să țipe la noi: „nimeni nu iese azi din hotel sș meargă la Luxor și la Cairo”, „au fost atentate cu bombă”, ”not safe” și de zeci de ori „GO BACK”, „GO BACK”, „GO BACK”. În primă fază nu știam ce se întămplă. Ne gândeam că poate iar au fost atentate și stăteam pe loc și îl ascultam. După nici două minute autobusul [...] ieșea liniștit pe poarta complexului fără ca cineva să îl oprească sau să îi zică ceva. Atunci am realizat că defapt ei nu vor să ne permită să mergem în excursie pentru că nu mergeam cu firma lor. Ne-am mobilizat și am trecut în forță pe lângă ei și am părăsit hotelul. Credeam că am scăpat. Ne-am înșelat. Ne-au urmat până la microbusele în care trebuia să urcam și au început să îi agreseze pe șoferii acestora (ulterior am aflat că tot cei agresivi au fost cei care au depus plângere că ar fi fost agresați de șoferii microbuselor care erau foarte pașnici). Desi era doar 5 dimineața l-am sunat pe agentul care ne vânduse excursia să ii povestim ce se întâmplă. Acesta a cerut să îi acordam căteva minute să se intereseze și el.

Între timp, să fie siguri că nu plecăm au adus un autobus de-al lor pe care l-au pus de-a curmezișul drumului pentru a bloca plecarea microbuselor. Cum vedeau că suntem hotărâți să plecăm s-au gândit că ne sperie dacă cheamă poliția. Aceasta e venit foarte repede și oamenii [...] (printre cei de la poarta erau și oameni [...] ușor de recunoscut deoarece purtau însemne distinctive) au început să le explice polițiștilor ceva pe limba lor. M-am gândit că ar fi corect să ne spunem și noi punctul de vedere. Am întrebat primul polițist dacă vorbește engleza iar acesta mi-a răspuns că nu, dar colegul lui vorbește. Am mers la colegul lui și acesta mi-a răspuns într-o engleză perfectă că el nu vorbește engleza și nu a vrut să mă mai bage în seamă. Uitasem că eram într-o țară musulmană și acolo femeile sunt inferioare bărbaților...

Între timp a mai venit un alt reprezentant [...], unul foarte calm și împăciuitor care încerca sa ne convingă să ne întoarcem în hotel că nu este sigur să plecam în excursie cu această agenție pe care ei au verificat-o și care nu are licență. Am început să râd. Nimeni nu le spusese cu ce agenție plecăm. De unde aveau ei să știe dacă are sau nu licență? Alt aspect care ne-a convins că totul era orchestrat. Verificasem eu agenția înainte și are contracte cu agenții mari din România. Știam ce am ales...

În nici 5 minute agentul a revenit cu un telefon spunându-ne că autobusul ce urma să ne aștepte la intrarea pe autostradă, până unde trebuia să mergem cu microbusul va veni să ne ia direct de la hotel pentru a nu mai fi discuții dar asta însemna înca 20 de minute pierdute. După 10 minute am fost sunată de ghidul din autobus care a cerut să vorbească cu poliția. După o discuție foarte scurtă cu aceștia, mașina poliției a plecat deoarece nu mai aveau ce face acolo.

Când a ajuns autobusul și am vrut să urcăm în el, paznicul recalcitrant împreună cu alți oameni s-au postat în fața intrării pentru a nu ne lăsa să urcăm. S-a iscat un scandal monstruos, cu certuri, țipete și îmbrânceli de ambele părți și până nu ne-am mobilizat și i-am luat de guler pentru a-i împinge nu am reușit să urcăm.

A fost nevoie să se ajungă la îmbrânceli pentru a ne putea exercita libertatea noastra de a face ce dorim?

Cei mai afectați din toata această întâmplare au fost cei mici. O parte din aceștia au început să plângă speriați de certurile și îmbrâncelile la care asistau. Le era frică de ce ar fi putut să pățească părinții lor.

Unul dintre prietenii noștrii ne-a spus după aceea că, reprezentantul [...] care venise ca „omul calm și împăciuitor” și-ar fi cerut scuze în fața lui spunând „ îmi pare rău, nu credeam că se va ajunge atât de departe”. Pe bune? Cum adica nu credea? Ce se poate deduce de aici? Ca totul a fost planificat. Erau convinși ca ne sperie și ca îi alegem pe ei.

"Doamna" A.R și "domnul" Shady știau că suntem hotărâți să plecăm în aceste excursii și s-au gândit că dacă ne sperie vom fi dispuși să le plătim lor mai mult decât dublu. Până aici se merge pentru bani? E normal să terorizezi copiii pentru bani?

Când am cerut să o întâlnim pe A.R, aceasta nu a fost niciodată disponibilă. A trimis pe altcineva pentru a ne întalni și nu a mai călcat pe la hotel tot sejurul nostru. Dupa 30 ore de la incident, conducerea hotelului „nu fusese informată despre incident”. Bineînțeles că managerul nu a fost niciodată disponibil pentru a ne întâlni ci și-a trimis asistentul la întâlnire, care „nu avea nici cea mai mica idee despre ce s-a întâmplat”.

I-am amenințat că dacă la vreuna din următoarele ieșiri se va mai repeta un astfel de comportament, toate posturile TV din Romania vor primi un filmulet cu situația de acolo. Nu s-a mai repetat dar nici macar nu am primit un raspuns despre ce măsuri s-au luat. Despre scuze nici nu poate fi vorba... nu și-a cerut nimeni scuze în fața noastră sau măcar a celor mici.

Așadar fiecare poate deduce de aici dacă [...] este sau nu o companie cu care merită să călătorești. Oamenii care trebuie să te păzească, să aibă grijă de siguranța ta într-o țară în care chiar ai nevoie de acest lucru, sunt cei care te agresează și iți terorizează copii.

RUȘINE [...]!

RUȘINE! RUȘINE! RUȘINE!

---

VIZUALIZĂRI: 1760 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI