Este bine să știți

Mutat, la reorganizare, în rubrica "AVERTIZĂRI, DE LA LUME ADUNATE" (deja existentă pe sait)

Altii au platit spitalizarea pentru persoana care s_a aruncat intentionat in fata masinii si acea individa a dus radiografie falsa la IML. Dovedit, iti voi povesti, ca sa se inchida dosarul, partea nevatamata a platit caci partea vatamata a ales onorabil sa dispara in lume!

Cu sistemul de sanatate, fii calm, sa vezi cate surprize vor apare curand!

Doamne, ce aberație, in ce tara anormala trăim!

Vă doresc multă sănătate! Cu mulţi ani în urmă, întreaga mea familie a fost victima unui accident de circulaţie. Maşina condusă regulamentar de soţul meu a fost lovită frontal de maşina condusă de un şofer nebun care a depăşit cu viteză foarte mare o căruţă, intrând pe contrasens. Fiind într-o zonă de deal, cu multe serpentine, soţul meu n-a avut cum să evite accidentul, dacă ar fi ieşit în afara carosabilului ar fi căzut într-o prăpastie. Toţi au fost răniţi destul de grav, din păcate fiul meu care era pe atunci un băieţel de patru ani a avut cel mai mult de suferit. A fost operat de medicul în care se aruncă acum cu noroi, Domnul Doctor Gheorghe Burnei şi, dintr-un copil care urma să aibă o infirmitate pe viaţă a devenit astăzi tânărul sănătos, cu alură de sportiv pe care l-aţi văzut în poze. Maşina noastră a fost distrusă în întregime, nimeni nu credea că toţi pasagerii au scăpat cu viaţă.

Pentru că băiatul a avut două operaţii şi foarte multe zile în care a fost imobilizat la pat, am avut de-a face cu un proces penal. Asigurările nu ne-au plătit nimic, după multe drumuri la tribunal am câştigat procesul în care nici n-am fi vrut să fim implicaţi dar executorul judecătoresc n-a putut pune în aplicare sentinţa din cauza unui viciu de procedură pentru care ar fi trebuit să revenim în instanţă. Am renunţat, mulţumind lui Dumnezeu că mi-a lăsat în viaţă oamenii care înseamnă totul pentru mine!

Am fost singura din familie care n-am fost în maşină, am trecut prin cea mai grea perioadă din viaţa mea alergând zilnic între spitale, serviciu şi casă. Am cheltuit foarte mulţi bani. Privind în urmă, nu înţeleg cum am reuşit să mă descurc... E drept că eram foarte tânără pe atunci.

Trecând prin această experienţă, sunt îngrozită şi astăzi când văd de câtă nesăbuinţă dau dovadă mulţi şoferi, fără să se gândească nicio clipă că prin inconştienţa lor pot schimba destine.

Încă o dată, multă sănătate!

Floria

@Mihai18:

Dura lex, sed lex! Cum bine ai scris.

Incredibil daca privesti logic, pe de alta parte ne-am obisnuit sa afirmam ca nu ne mai mira nimic.

Va urez sanatate si gandire pozitiva!

@Carmen Ion:

D-na Carmen Ion. In review m-am străduit să fiu cît mai succint, să știe pietonii la ce pericole se expun când ies în stradă, chiar pe trotuar.

De profesie sunt jurist, funcția nu contează. Anterior, în acest domeniu de activitate, un indicator al muncii era prevenirea săvârșirii de infracțiuni. Cetățeanul știind că dacă încalcă legea, îl aștepta o pedeapsă cu închisoare, se descuraja ori se abținea. Atunci, cînd un gen de infracțiune era în creștere, se înăsprea pedepsa și descuraja potențialii infractori.

Codul penal anterior califica ca faptă penală vătămarea corporală din culpă dacă numărul de zile de îngrijri medicale depăsea 10 zile.

Acum nu mai este așa. Astfel de fapte sunt calificate ca infracțiuni în actualul Cod penal, dacă numărul de zile de îngrijiri medicale depășește 90 de zile ori dacă s-a produs sluțirea, mutilarea ori pierderea unui simț sau organ. Sub acest prag, fapta nu mai este considerată infracțiune și astfel sunt stimulați șoferii indisciplinați, stiind că nu li se întîmplă nimic, chiar dacă produc fracturi de orice fel și care, majoritatea necesită sub 90 zile de îngrijiri medicale.

Știți ce este paradoxal. In cazul meu, fapta fiind dezîncriminată, șoferul vinovat nu a mai plătit nici amendă administraivă.

Nu am promovat acțiune civilă în pretenții pentru că ar fi însemnat obligarea șoferului la plata unor despăgubiri prin popriri sucesive din salariu pentru că era întreținător de familie, cu copii în scoală și luam pâinea de la gura acestora. Părinții nu ți-i alegi. Copiii acestuia nu erau vinovați că aveau un tată certat cu legea.

@Mihai18: Vedeti, domnu' Mihai, si unii se intreaba ce mai cauta aia in strada, de 50 si ceva de zile incoace, in Piata Victoriei si in alte piete ale oraselor Romaniei?! Dreptate pt toata lumea, asta cauta! Mi-e rusine ca am ales sa-mi traiesc viata si nu sunt langa ei in fiecare zi, asa cum am fost la inceput! Sunt revoltata si frustrata, mi-e teama ca "nu ne mai facem bine"!

Sanatate multa va doresc!

@Mihai18: Sănătate multă vă doresc şi eu, îmi pare nespus de rău să ştiu că, după necazul de la Istanbul, ghinionul v-a urmărit din nou, şi aţi păţit iarăşi un necaz!

Genul acesta de accident, cu un şofer care dă prioritate pietonului pe trecere şi altul de pe banda alăturată, care vine şi nu mai dă, l-am văzut în faţa ochilor cu mai mulţi ani în urmă la mine în urbe, cu un copilaş rostogolit ca o minge. M-am cutremurat şi de-atunci am devenit mult mai prudentă la traversat strada, mi-am dat seama că trecerea de pietoni nu e un loc unde pietonul are neapărat prioritate.

În ceea ce priveşte plata spitalizării, nu mai înţeleg nimic, România este mereu surprinzătoare!

@Floria:

Vă mulțumesc pentru vizită.

Nu sunteți singura care a suferit de pe urma unor șoferi inconștienți.

D-na Floria, mașina trebuie să să o simți, să-i cunoști limitele, ținuta de drum, limita ei în viraje, cât poate motorul ca să-ți perimită o depășire și multe altele.

Și eu am trăit o dramă în familie. Tata a fost ucis pe treceri de pietoni. Verdictul pentru șofer. Doi ani și 6 luni închisoare, cu executare la locul de muncă. Însă era și instituția liberării înainte de executarea în întregime a pedepsei și au mai rămas 1 an și 7 luni. Executarea la locul de muncă însemna trecerea într-o funcție inferioară și popriri lunare de 35% care se făceau venit la stat. A fost o sumă modică. Iată cum a fost pedepsită uciderea unui om nevinovat. Cui era să cer despăgubiri. El n-avea nici dinți în gură.

Eu nu prea mai circul prin România. Când ies din țară, mulțumesc lui Dumnezeu că nu a venit vreunul peste mine.

Din nou fac un apel pietonilor. Feriți-vă singuri pentru că legea este foarte blîndă și vă apără mai puțin.

Doamne, nu imi vine sa cred ce ati scris! In primul rand multa sanatate! Imi pare rau ca a trebuit sa treceti prin asa ceva.

In al doilea rand nu mi se pare normala situatia deloc! Ok, nu intra la penal, nu i se face dosar dar cheltuielile de ce nu le suporta? De cand a aparut acea lege cu cele 90 de zile? De ce noi nu stim nimic? De ce nu se face nimic?

Acum ca stau si ma gandesc si eu am o trecere de pietoni in apropierea casei pe care o "frecventez" destul de des si intotdeauna imi e frica sa trec pe acolo. Soferii sunt grabiti, nu opresc, stau si cate 5 minute ca sa binevoiasca unul sa opreasca... groaznic... groaznic... e bine de stiut... sa fim mai precauti pentru ca nimeni nu da doi bani pe noi... din pacate ( (

@irinad:

Of, Irina, iubitoare de antichități, specialistă în destinația Turcia, ghid bun pentru mine, mă provoci la un ecou.

Ești contrariată de ce am plătit spitalizarea? Eu am scris ca un om trecut prin așa ceva, am dat și baza legală, acolo nu merge tocmeala ca în Bazarul de la Istanbul. Când am fost înștințat că voi plăti și cele cîteva picături de spirt medicinal puse pe vata cu care ștergea acul seringii, le-am spus. Eu nu am venit aici bolnav, un șofer iresponsabil m-a trimis. Răspunsul lor a fost sec. Pe noi nu ne interesează din cauza cui ai venit, noi pe d-ta te-am tratat, d-ta plătești, restul te interesează.

Port un destin. Tata a fost ucis pe marcajul de trecere pt. pietoni. Plătesc lunar o sumă consistentă pt. CAS. La medicul de familie nu am mai fost de mult timp, nici nu știe dacă mai trăiesc.

Spitalul Jud. Ploiești nu este un spital al morții. Am mers la rând, ca oricare muritor. MD normal, 2 feluri de mâncare la prânz, mâncare gustoasă ca cele făcute la cazan, grup sanitar curat, cadre medicale conștiincioase, responsabile. M-au ținut 4 zile în spital ca să fie siguri că nu sunt în pericol. Costele rupte s-au lipit între ele, acum sunt frech. Că am avut fracturi costale, se mai poate ști doar la o radiografie ori, Doamne Ferește, la o necropsie.

Vă urez excursii reușite în apropiatul sezon estival, dar unde să mai plecăm. Istanbulul este pe un butoi cu pulbere iar în Vest vezi ce atrocități se întâmplă

Mulțumesc pt. vizită și numai bine să vă fie, amândorura.

@Mihai18: Mii de mulţumiri pentru urări, să sperăm că vacanţele noastre, ale tuturor, vor fi fără evenimente nefericite, aşa cum s-a întâmplat de curând la Londra!

@GabrielaG:

Îți răspund. Cele 9o de zile după care fapta este calificată infracțiune, sunt prev. în actualul Cod penal, în vigoare din luna sept. 2014, publict în Monitrul Oficiul, accesibil tuturor. Nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.

În prezent, traversarea străzii pe marcajul pt. pietoni este o aventură. Apărati-vă singuri, legea actuală este blîndă, dar este lege.

Cât privește dosarul de despăgubiri. Aceasta este o Fata Morgana. Depinde dacă debitorul este solvabil. Știți vorba „De unde nu este, nici Dumnezeu nu cere” Sau, dacă debitorul este de rea-credință, pleacă în Spania la cules de căpșuni și atunci chiar îți iei adio de la despăgubiri.

Mulțumesc pentru vizită.

@Mihai18:

De dmineata am citit articolul, eram pe o tableta si mi-a fost mai greu sa scriu. Cele cateva randuri din primul meu ecou sunt legate de o patanie a feciorului meu, acum cativa ani si va rog sa cititi ce urmeaza pentru ca aveti de invatat.

In ziua de 15 august fiul meu a luat masina noastra, a lui fiind in service. La Basarab, vis a vis de statia de metrou, o tipa mai bronzata i s-a aruncat in fata pe trecere pietoni. Salvare, politie, martori in favoarea fiului meu. La indicatia politistului, sotul cu fiul au mers la spital Floreasca sa vada ce e cu ea. Fugise pur si simplu de acolo. Pe scurt, nu avea decat un cucui si doua trei vanatai.

La a doua intalnire la politie, acuza dureri si dorea bani pt control medical. Sotul i-a oferit consultatie la urgenta, platita de noi. Nu!! Ea vrea consultatie la spitalul x de laga hotel Astoria! Nu cunosc pe nimeni acolo i-a replicat sotul. Raspunsul ei a fost naucitor, masina care m-a lovit intra zilnic pe poarta acelui spital!!! Bucurestenii stiu ce distanta este intre locul accidentului si Astoria.

A dus-o la spitalul dorit la radiografie. Medicul radiolog a trimis asistenta sa-i ceara buletinul pe motiv ca nu porneste aparatul daca nu baga buletinul intr-o fanta iar radiografia i-a dat-o sotului cu indicatia de a o pastra. Intre timp femeia a aflat nr de telefon fix si au inceput amenintari dar pe mine nu m-a convins sa-i dau bani - ne informasem cum se procedeaza totusi in astfel de cazuri ca sa nu ne santajeze mereu.

Vazand ca nu obtine ce vrea a depus o radiografie la IML. Dupa 2 luni, o prietena a unui prieten, l-a anuntat pe sot ca s-a intocmit raportul medico-legal, grav, fiinta avea leziuni grave la coloana ce necesitau peste 60 zile de tratament.

Cu radiografia veche dar corecta sotul a cerut sa vada raportul inainte de a ajunge la politie, eram hotarati sa cerem contraexpertiza platita de noi. Arogant, medicul sef i-a dat sa citeasca raportul spunandu-i sa nu apeleze la mila colegiala. Din primele secunde in care si-a aruncat ochiii pe hartie, sotul a ras, rasul omului scapat de belea si i-a intors replica doctorului.

Raportul medical avea doua greseli grave, de neiertat, expertiza se intocmise pe o radiografie falsa datata 14 august - cu o zi inainte de accident, plus ca era intocmit de un medic rezident, fapt nelegal la acea data (citisem tot ce era permis despre astfel de cazuri si stiam si unde trebuie sa fie virgula pe un astfel de act).

Rezolvat, a doua zi spre surprinderea politistului ce se ocupa de caz, cinevade la IML i-a adus raportul corect.

Bun, inchidem dosarul, noi multumiti. Pai nu-i simplu caci pentru o ora cat a stat bruneta pe holurile spitalului, trebuia platita o suma substantiala, individa disparuse de la adresa unde o stia politia, dosarul nu se putea incheia daca cineva nu platea spitalului. Cine a platit, ce credeti?!

Dar nu i-am dat bani acelei nemernice. Legea insa nu prea e lege!

@Mihai18: Sper ca sunteti bine acum!

Bine, nici legea nu ne protejeaza ca pietoni, dar nici noi (desi eu nu ma includ) n-o prea respecram pe ea, lege!

La intersectia lui 1 Decembrie cu Pallady sunt semafoare. Zilnic, si la dus, dar si la-ntors, constat cu tristete ca-s doar de decor. Adica edilul ala n-avea ce pune acolo dacat motosenia aia cu trei becuri colorate? Nimeni, de-al naibii, NU respecta semafoarele alea. DAR DOAR la traversarea lui 1 Decembrie. Si nu trec pe rosu in fuga! Nuuu, la pas lent, calm...

Eu nu pot sa fac asa ceva! Pentru 2-3 min cat astept verdele, nu-mi risc viata! Ca risc si pe verde... trec doar cand constat ca soferului i s-a oprit roata.

Ooo, si-am multe de povestit despre asta!

Sanatate, nene Mihai!

@Mihai18: Dacă nu citeam reviewul tău habar nu aveam cât de întortocheate sunt legile țării ca să nu zic altfel.

Îmi pare nespus de rău de cele suferite de tine. Îți doresc însănătoșire grabnică!

@mprofeanu:

Sărut mâna.

Aparent, știința dreptului nu este o știință exactă, ca matematica, dar când începi să aplici o normă de drept, să încadrezi „în drept”, într-un articol dintr-o lege o „stare de fapt” (o faptă petrecută cu care ești sesizat), atunci încep dificultățile. Printre noi circula o glumă „unde sunt doi juriști, sunt trei păreri”

Știința dreptului nu este atât de greu să o înveți, dar este greu să aplici normele de drept. Tocmai de aceea legiutorul a prevăzut și căile de atac a unei prime hotărâri (apel, recurs) cât și căile extraordinare de atac. Nu este cazul să intru în detalii. Pe fond, într-o cale de atac se poate corecta o hotărâre dată greșit.

Eu nu am fost vreodată avocat, dar am mai purtat și robă și am intrat în ședințe de judecată. Avocații sunt oameni care știu carte și am avut de învățat de la ei.

Mai spun una și închei. La mine în birou, am avut o discuție contradictorie pe teme de drept cu un avocat, apărător ales al unui inculpat arestat. Sub nici-o formă nu puteam ajunge la un punct de vedere comun. La un moment dat, avocatul și-a pierdut răbdarea și mi-a spus-o „verde-n față” D-le... „Legea se mai aplică și după bunul simț” Mare, foarte mare dreptate a avut. Pentru mine a avut valoarea unui adagiu ca pe vremea juriștilor din fostul Imperiu Roman. Regret că nu pot da timpul înapoi și cu siguranță aș lucra mai bine. Anii au trecut, acum sunt „un nimeni” Vine momentul când toți coborâm la aceiași gară.

Și eu uneori sunt contrariat de unele norme de drept. Înalta Curte de Casație și Justiție pronunță o decizie iar Curtea Constituțională are un alt punct de vedere. Atunci, practicienii dreptului, pe cine să mai creadă. Aveți dreptate când spuneți că unele legi sunt întortochiate.

Am divagat mult de la subiect și mă opresc.

Noapte bună.

Bine că s-a terminat cu bine. Cunosc un caz identic, finalizat cu ceva mai multe oase rupte și mai multe zile de spitalizare. Acum cîțiva ani o vecină a așteptat să oprească banda 1, a pus azimutul pe trotuarul de vizavi și a luat-o la picior. Mașina care venea pe banda 2 a nimerit-o ca la popice.

Din punctul de vedere al șoferilor, cred că problema provine direct de la școala auto: nu cred că instructorii discută situații de trafic (nu am de unde să știu sigur, pentru că eu am cunoscut un singur instructor, cel cu care am făcut eu școala). Cred că se limitează să predea manevrarea mașinii, parcarea și discută ceva situații de trafic legate de circulația prin intersecții, atît. Ar trebui să se predea și noțiuni de conducere defensivă, conduită preventivă, „ponturi” și alte asemenea, pentru că natural majoritatea dintre noi nu pare că reușim să ne imaginăm situații de trafic complexe, altminteri nu știu cum să explic fenomenul în care, ca șofer, vezi că cel de pe banda din dreapta încetinește și nu schițezi nimic, nu îți pui întrebarea de ce o fi încetinind mașina de alături. Am văzut multe cazuri în care pe banda 1 o furgonetă sau alt vehicul mare, care obturează vizibilitatea, oprește la o trecere de pietoni, iar pe banda 2 nimeni nu reduce viteza, trecînd prin fața pietonului care traversează. Sau în care pietonii care traversează printr-o coloană oprită la semafor sînt surprinși de un șofer care depășește coloana pe linia de tramvai.

Ca șoferi, trebuie reținut că e necesar să fim atenți la ce fac și cei din dreapta sau stînga, nu doar cel din față, că nu mergem ca oile, cu privirea în spatele celui din față și strict pe urmele lui.

Ca pietoni tre să reținem că viața noastră e mai importantă decît orice, așa că faptul că șoferul e de vină nu ne ajută cu nimic dacă avem oasele rupte sau mai rău.

Cînd traversați, dacă nu puteți aștepta un gol în trafic, măcar asigurați-vă că s-au oprit și cei de pe celelalte benzi și, mai mult, că s-a oprit și a doua mașină, nu numai prima. Că și din astea am văzut: pietonul traversează prin fața mașinii oprite, dar din spate vine alta care nu apucă să oprească la timp, se proptește în cea oprită și o aruncă în față peste trecerea de pietoni. Deci ochii pe toate mașinile: să fie evident că v-au văzut și că au timp să oprească.

Din ce am observat, paradoxal, mai des se întîmplă accidente pe trecerile de pietoni decît în afara lor. Cei care trec pe acolo se bazează prea mult pe dreptul lor de prioritate și uneori nu sînt suficient de atenți. Cine trece prin loc nepermis e mult mai atent.

Despre partea cu despăgubirile, eu văd problema în altă parte: în procedurile de recuperare a sumei plătite. Acolo trebuie lucrat, la clarificarea rapidă a vinovăției (responsabilității) și stabilirea unui algoritm pentru plata despăgubirilor. În primă fază e normal să plătească fiecare pentru el, dar apoi lucrurile trebuie să se miște eficient.

@all - Un review pe care nu mi l-as fi dorit sa il regasesc pe aici insa care la un moment dat ne poate fi de folos. Fiecare dintre noi am fost sau nu implicate intro astfel de poveste pe care am gestionat-o dupa cum am putut (fie ca am stiut sau am fost invatati, sau am facut-o dupa capul nostru).

Sunt momente in care nu poti judeca la rece, momente de care cineva poate profita.

Imi pare rau de cele intamplate, va doresc numai sanatate si noua tuturor drumuri in siguranta.