Tranzit si nu numai

TIPĂREȘTE

In drumurile noastre prin Turcia, intorcandu-ne din sejur de la Marmaris am zis sa facem o alta ruta in afara de litoral. Asa ca am luat-o spre nord, de la Mugla spre nord-est spre Denizli (D585 E87) si la 15 km spre nord e satul-statiune Pamukkale.

Cazarea am cautat-o pe net, fiind in intentia noastra doar o noapte de tranzit la o distanta rezonabila de Marmaris (285 km) si de Istambul (585 km). Asa am gasit Artemis Hotel, o pensiune a carui gazde sunt doua surori australience, omniprezente, asa ca engleza era la ea acasa. Cladirea are o forma patrata, 2 nivele (P+1), cu o curte interioara generoasa in care trona o piscina superba. Desi camera rezervata de noi era ocupata, ne-au dat imediat o alta camera mult mai mare (cred ca era de 5 locuri, fara paturi suprapuse). Ce sa zic, curat, baie proprie cu apa calda, TV, internet free, o mica terasa in fata (asta pt. cele de la parter) cu o masuta si doua scaune. Am mancat si seara acolo, un meniu turcesc, 3 persoane, 12 lire, foarte bine.

Cum stiam ca a doua zi plecam devreme, desi se insera, am plecat sa vedem muntele de sare/bumbac/si mai nu stiu cum apa pe diverse oferte. Cum noi stiam ca e de sare, de la intrare ne-am mirat cum de merg unii desculti pe sarea pe care gurgea un fir de apa. Am gustat-o? Era gips! Asta era misterul.

Nu stiu cum e ziua pe pietrele acelea si cat se incing (si gazda ne-a zis generoasa sa ne luam apa la noi), dar nopatea, pe luna plina cum am prins noi, sunt de pe alta planeta! Imaginile sunt unice, nu conteaza daca e cel mai mare, ca e in Turcia, chiar nu mai conteaza decat imaginea. Am urcat pana in varf, pe platou, am vazut si o parte din cetatea Helyopolis. Pe traseele principale sunt amplasate si reflectoare. era plin de turisti si la miezul noptii, unii chiar faceau baie.

De ce spuneam ca gazdele sunt deosebite: le-am spus ca trebuie sa fac o rezervare la ferry-boat-ul de la Bandirma sau Bursa (o suburbie) pentru Istambul. cum nu mergea decat prin telefon, s-a oferit imediat sa ne ajute. A sunat, a vorbit un turc, apoi au gasit un vorbitor de engleza la firma, ne-am inteles, am platit prin telefon si ne-a dat toate relatiile cum sa ajungem la timp (fara rezervare nu am fi avut nici o sansa sa trecem, ferry-boat - ul era full).

Am mai fi vrut sa stam, dar aveam rezervare ferma la Istambul (ce amagire! , asta e alta poveste). Dupa micul dejun, ne-a dat si un mic pachetel de drum, nu mare lucru, dar gestul conteaza!

---

VIZUALIZĂRI: 1301 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI