GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Archontiko Hotel [Platanias](încă) NECLASIFICATĂ / MENIU
La conacul de unde au fugit boierii
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Săgetarea unui leu în cuşcă,
iată
vânătoarea regală.
Nichita Stănescu - Stampă
Pentru că am avut o cazare așa și așa, cu multe bune și mai multe rele, am făcut și un exercițiu de imaginație (la limită i-aș putea spune parodie), cumva în jurul impresiilor extrem de favorabile deși nemeritate, dar și a celor făcute la supărare, atunci când totul este negru și scorul final este 0 spre 1 ????.
Varianta flower power
Pe jos era un fel de mozaic elvețian mai mare. Nu am mai văzut demult așa ceva, eram plictisit de gresie, parchet, iar mocheta cu siguranță nu s-ar fi potrivit la mare. Mobila veche, austeră îmi aducea aminte de vacanțele mele de pe vremuri. Că am găsit pietre în ușă, pentru a împiedica deschiderea accidentală a acestora mi s-a părut o idee ieșită din tipare. Niciodată nu m-aș fi gândit la așa ceva. Sigur că erau pietre de mare, ideea unui arhitect desăvârșit.
Lipsa perdelelor de la cădița de duș îți dă un sentiment perfect de libertate, nu te simți încarcerat. Sigur că există riscul ca apa să se scurgă în toată baia, dar noi ca exponenți ai generației care a schimbat un regim prețuim mai mult libertatea.
A, și că am rămas blocat în baie, a fost doar un alt moment pe care l-am gustat cu toții (eu pe dinăuntru, ei pe dinafară ????).
Șopârlița pe care am întâlnit-o în baie precum și surata ei de pe hol nu au făcut decât să ne simțim mai aproape de natură.
Un dezavantaj a fost poate apartamentul uriaș, practic nu reușeam să ne mai găsim unul pe celălalt.
Totul la superlativ, gazda, împrejurimile, aș veni aici an de an.
Varianta anti
Nu am mai văzut așa ceva de pe vremuri.
Nu funcționează nimic, televizor, internet, apa e rece. Nu mai pun la socoteală că mi-au intrat niște țepi în picior. Oribil. Să stai în vacanță aproape jumătate de oră închis in baie. Nu doresc nici dușmanilor mei. Aaa, să nu mai spun, ușile erau blocate cu pietre, zgomot de afară, un concediu de coșmar. (În paranteză fie spus impresiile spuse la supărare sunt mai scurte, exprimă dezamăgirea cruntă și atât. Totul este negru)
Adevărul e întotdeauna undeva la mijloc
Și nota oferită este la fel. Nota a crescut și datorită patronului/administratorului. Nu știu exact poziția lui știu că era foarte gras și avea barbă????. Și era un tip extrem de vesel. Asta am descoperit când am ajuns acolo, dar să o luăm cu începutul.
Stăteam în Milina la o cafea și sună telefonul. Of, iar probleme de serviciu. Dar nu vedeam numărul și scria că numărul este din Kala Nera. La naiba, să vezi că am uitat ceva important pe acolo (fusesem cazați 5 zile în acea stațiune). Dacă era ceva important și trebuia să mă întorc ratasem frumusețe de zi. Dar nu, mă sunase din Platanias. Mă întrebau dacă am o rezervare și când ajung. "Suntem la o cafea, aproape am terminat. Cam într-o oră ajungem acolo" "Perfect, să știu să fim pregătiți" - aud vocea de dincolo. "Perfect", mi-am spus și eu. "Iată gazda perfectă. NU perfectă, regală (vezi motto) ".
Ajungem în cele din urma la hotel. Intuiția mea, și după ce reținusem de la fratele google, era că hotelul este în dreapta drumului principal. În fapt, așa cum spunea ionescunic, unul din antemergătorii mei, Platanias, stațiunea, constă în drumul de pe faleză și un drum perpendicular pe el. În consecință nu sunt prea multe în care să te rătăcești.
Văzusem Arxontiki scris dar era o săgeată înainte. Am mai mers o sută-două de metri și s-a terminat drumul. Și nici vreun loc de parcare nu am găsit. Așa că am întors și am oprit in dreptul semnului unde în dreapta, acum, era un nene care părea să fie de al locului. Ah, fata mea a încercat să îl facă atent, dar el era absorbit in conversație cu o tipă blondă și alt tip. Imperturbabil, ca și perechea de la masă (el stătea în picioare). Încerca ea "sorry, sorry", dar se vede treaba că nu era foarte hotărâtă. Clar că nimeni nu o băga în seamă.
În fine, am decis să parchez mașina în primul (și aș spune singurul) loc disponibil (e greu cu parcarea pe faleză). De altfel este singura localitate de unde nu am plecat cu mașina, căci ne-am găsit ceva de făcut în fiecare zi, inclusiv croaziera în Skiathos, trasee pe munte. Nici nu am stat prea mult, cu toate că am stat patru nopți, pentru Platanias am alocat doar zilele dintre ele.
Am ajuns la hotel și ne-am întâlnit cu el. Un tip gras, cu barbă, cu zâmbetul pe buze. "Iată gazda perfectă (regală :p), mi-am spus din nou". Aveți camera nu știu cât (nu mai țin minte) la etajul doi. Eu m-am bucurat, chiar dacă aveam de urcat ceva mai multe scări, știam ca va urma să avem o perspectivă mai frumoasă asupra mării. Pentru că da, obsesia mea de anul acesta a fost să rezerv cazări cu vederea la mare.
Scările si holurile erau întunecoase, ulterior am descoperit că exista un întrerupător pe etaj (nu și pe scări) dar f aproape de apartamentul nostru, așa că era aproape degeaba. Se închidea automat după un timp, dar nu s-au gândit să pună un sistem cu aprindere automată, sistem care e incredibil de ieftin. De fapt cu investiții minime s-ar fi putut rezolva multe din problemele hotelului. Dacă mă păstrează o săptămână acolo la anul, îi dau o grămadă de ponturi contra cazare gratis ????.
Am intrat în apartament, spațiul generos (conform site-ului are 50 mp ceea ce este foarte credibil). Un hol din care se intra în toate dependințele. În stânga era camera cu vederea la mare iar în dreapta cea cu vedere la munte. La mijloc se aflau baia, spre dreapta, și chicineta în stânga. Baia dotată minim si cu o cădiță fără perdea. Dar în dotarea băii era și un mop, așa că problema era rezolvată. De frică să nu dau cu mopul de cele mai multe ori mă încadram în spațiu????, deși în general nu reușesc cu tot cu draperie. După ce s-a terminat hârtia igienică am mai cumpărat de la supermarketul de la scară, căci nu se îngrijea nimeni de realimentare. Și cu săpunul la fel. (pont: nu stați mai mult de 2 zile și atunci nu vă va lipsi nimic ????). Mai trebuie spus că pe parcursul celor 4 zile nu am fost deloc deranjați de vreo cameristă sau ceva de genul acesta.
Chicineta, chiar bucătăria aș putea spune, fiind dependință separată, era dotată cu un frigider foarte mare, cam la fel cu cel de la mine de acasă, un aparat de gătit electric, o chiuvetă și câteva dulapuri în care era ceva veselă de care nu ne-am atins. Aaa, și frigiderul răcea foarte tare.
Când am primit apartamentul era foarte curat, și așa a rămas deși de-a lungul celor patru nopți nu a trecut nimeni să facă curat ????.
Camera cu vedere spre munte avea 2 paturi, un dulap incastrat în perete și un loc pentru bagaje. Așternuturile, prosoapele, erau curate. Exista și un balconaș in care puteai sta doar în picioare. Tot acolo puteau fi puse la uscat prosoapele de plajă (de exemplu). Pe partea aceea vederea era spre munte.
Camera cu vedere la mare avea și ea două paturi apropiate. Și aici era un dulap incastrat in perete, dar partea de sus era "securizată" cu niște holșuruburi. Nu că am fi vrut să o folosim...
Un loc pentru bagaje, o oglindă. Aproape nimic nu lipsea. Ba și prizele electrice erau de ajuns, mai ales că luasem un prelungitor triplu cu noi. Asta că avem experiență???? și multe echipamente dornice de curent electric cu noi.
Ba mai mult, exista și o oglindă, dar noi nu o prea folosim, suntem frumoși de la natură ROFLMAO.
Când am ajuns pe balcon am fost fascinat. Vederea superbă. Utilat cu o măsuță de plastic și 2 scaune din același material. Bârnele balconului era scorojite, dar cui îi păsa? Aici vorbim de mare, vaporașe.
Din păcate mozaicul elvețian de pe jos arunca o notă de vechi, parcă "oferea" o stare de ușor disconfort.
Încercam să ne acomodăm cu cazarea. Fetele au descoperit că ușa la baie se deschide foarte ușor, așa că ar fi de preferat să o închidem cu cheia.
Proastă idee. Am intrat primul să fac duș. Am încuiat ușa cu cheia. Totul era în grafic. Atât doar că atunci când am vrut să ies ușa nu se mai deschidea. Norocul meu e că telefonul este permanent cu mine (sunt aproape obsedat dacă nu chiar demonizat).
După câteva încercări am realizat că nu pot ieși. Le-am spus fetelor să îl cheme pe administrator. A venit omul săracul, gâfâia după ce a urcat cele două etaje. Părea foarte contrariat și îmi explica că nu a pățit asta niciodată. Sincer nici eu ????.
A început ca la sistemele de helpdesk (cele enervante de genul: ați scos echipamentul din priză, beculețele sunt aprinse...). Mă întreabă, nu cumva e un sistem de siguranță. Normal că nu era, ar fi trebuit să știe și el. Mă mai făcea și tâmpit (mă gândeam eu). I-am trimis fetei o poză pe whatsapp cu sistemul care nu exista. Administratorul a propus să trimit cheia pe partea cealaltă. Am făcut niște acrobații, eu m-am urcat pe wc, A s-a ridicat ajutată de el pe gemulețul de la luminator. Pe nu știu unde și ne-am întins să încerc să îi dau cheia prin geamurile ce comunicau prin luminator. A prins-o, nu fără emoții. Nu că ar fi folosit la ceva. S-a dus să aducă întăriri. Prima dată un băiețel care se uita la ușă ca vițelul...
Intre timp patronul mă încuraja, mă întreba dacă sunt bine. Normal că eram bine, tot timpul mi-am dorit un concediu în baie (si de aceea am ales cazare cu vedere la mare). Îi spunea fetei mele că îi place de mine, că sunt calm. Adevărul este că altul in locul meu l-ar fi strâns de gât. De fapt și el a fost uimit de liniștea interioară care am dat dovadă (de fapt era cea exterioară). Între timp am spus bancuri, făceam glume. Să tot ai un astfel de client. Până la urma a adus un expert cu ditamai trusa. În cele din urmă a spart ușa și totul s-a rezolvat. Bineînțeles că nu a fost reparată, așa că piatra de mare a avut ulterior o contribuție importantă la păstrarea intimității.
Acum că tot am fost eliberat și omul se simțea dator am spus să îl abordăm și cu două probleme descoperite înainte de a mă „sigila” în baie. Nu știu ce o apucase pe nevastă-mea să dea drumul la TV, dar nu funcționa. După ce a schimbat mufele a spus că ok, vine cineva și rezolvă. TV-ul nu a funcționat nicio clipă (noi nu îl folosim oricum, dar sigur soției i-ar fi folosit când noi am fost în drumeție pe munte). Apoi mai era internetul. Acela a funcționat în total cam 30 minute. Noroc că suntem în UE și avem toate drepturile. Inclusiv roaming gratuit.
Să nu uit, după ce m-a eliberat din baie, i-am spus în glumă: acum trebuie să mănânc neapărat ceva, și mai ales să beau ceva după trauma pe care am trăit-o. Adevărul că era aproape 5 PM și noi nu mâncasem nimic de dimineață (bine, fetele se înfruptaseră dintr-o ditamai gofra în Milina, dar atât). Ne-a recomandat o tavernă foarte aproape de hotel, de care am fost dezamăgiți, mai ales după experiențele culinare trăite în Kala Nera. Nici nu erau foarte multe alte opțiuni. Dar despre asta o dată ca niciodată.
Într-o zi soția îmi spune că a văzut o șopârliță. Credeam că glumește. Dar a doua zi a apărut din nou în "cadă". Chiar era foarte mică. Un puiuț. Apoi am văzut-o pe hol. Mă gândeam ce viteză are. Dar ca în desenele animate cu Droopy (ce mult mi-au plăcut...) era alta. Viața la țară ????. Oricum mai bine ca acum circa 20 de ani, in Venus, la unul din primele hoteluri particulare. Noaptea auzeam cum chițăie șoriceii, proaspăta mea soție se ghemuia în mine de frică. Eu făceam pe bărbatul, dar nici mie nu îmi era prea bine. La plecare îi spun proprietarului, cu dorința de a mă contrazice: "Nouă ni s-a părut că sunt șoricei în cameră". Iar el răspunde relaxat: "e normal, avem un câmp în spate". Sincer, îmi plac mai mult șopârlițele, mai ales că erau atât de mici...
De menționat că existau și pături pe care le-am și folosit pentru că seara era răcoare, poate și datorită faptului că, deși eram la malul mării, eram în vecinătatea unei zone muntoase.
Aer condiționat. Da, sigur aveam. Un ventilator în camera cu vedere la mare. Din fericire nu am avut nevoie de el. El exista doar în reclamă.
Trebuie să recunosc, însă (asta îmi spunea si soția mea) priveliștea de pe balcon, a fost cea mai frumoasă din toate cazările. Asta si datorită ambarcațiunilor din port dar și a celor lăsate în apropiere de mal, aruncate care pe unde apucă. Sper ca pozele să fie edificatoare.
Hotelul era amplasat foarte bine. Cele două supermarketuri din Platania sunt situate unul chiar în stânga ieșirii din hotel iar celălalt la 50 m. Portul era și el aproape, bine, un portuleț. De aici am luat croaziera pentru Skiathos, deși celebra Africana nu mai există. Cele două plaje din Platanias, una în dreapta, mai mare și relativ amenajată si cealaltă, mai sălbatică si mai frumoasă, spun eu, imediat după port. De altfel nici nu e greu, "stațiunea" fiind foarte mică. La aproximativ 30 minute de mers pe jos, dar pe un drum mai cocoțat se află celebra plajă Mikro. Sau mai ușor cu taxi boat, 1,5 eur de persoană pe sens. Care, ați ghicit, era chiar în fața hotelului.
Seara era destul zgomot. Cu toate că si el dar și vecinul nu aveau cine știe ce preparate se strângea multă lume. Poate și vecinătatea mării, dorința celor ce stau în Platanias de a fi lângă apă, majoritatea cazărilor fiind pe strada perpendiculară pe mare. Nu știu cum, dar în ciuda prețurilor măricele, veneau și stăteau la taclale. Și după modul în care vorbeau, consumau ceva????. Sâmbătă seara am văzut cum se descarcă niște boxe. Mi-am spus, în seara asta e de noi????. Au venit niște tipi care cântau binișor dar parcă evitau să cânte melodiile până la capăt. Suna destul de bine. Accente rock și folk, pe alocuri chiar foarte buni, și aveau și o vioară. S-a auzit foarte bine „Otherside” a lui Red Chili Peppers. Au mai cântat și alte melodii rock celebre dar și câteva rock și folk grecești. Până și A., din camera ei, în partea opusă a apartamentului, peste hol, bucătărie și baie auzea foarte bine ce se cânta.
Într-o zi, la prânz fata mea (aș tot spune fetița mea, dar are deja 19 ani) a dorit să mâncăm la terasa din fața hotelului pentru că aveau cheesburger. Am spus ceva mai devreme că taverna vestită din apropierea hotelului ne-a dezamăgit și chiar nu mai voia la tavernă. Așa că am luat fiecare câte un cheesburger (e mai mult de povestit dar nu e cazul aici). Era 3 eur bucata. O fetiță simpatică ne-a adus apă (de care aveam mare nevoie căci tocmai mă întorsesem eu și cu A. de pe un traseu de 4:30 de pe munte). Ca o paranteză, Pelionul este si un perfect loc de drumeții montane, nu numai de plajă sau snorkelling. După ce am consumat am rugat-o pe fată să ne aducă nota. Dar ea a venit si ne-a explicat că boss-ul ei a spus că totul e din partea casei, un fel de welcome. Welcome în a treia zi, dar de apreciat. Bineînțeles că i-am mulțumit și el a replicat că e plăcerea lui. V-am spus că e un tip simpatic????. Avea un golden retriever drăguț foc de care A. s-a îndrăgostit. Iar el ne spunea că e "just a baby". De fapt era o ea, Olivia.
Și poate la capitolul promisiuni ar mai fi de spus că scria, că printre facilitățile hotelului aveai și asigurate și Wine/Champagne & Fruit. Poate la comandă. Acum nu mai scrie, pesemne să s-au revoltat prea mulți. Aaa, și cică au recepție non-stop. S-o credeți voi. Totuși, pesemne, dacă realizai că terasa din față îi aparține (noi am aflat a treia zi) pesemne l-ar fi chemat cineva...
Cu toate deficiențele, pe malul mării Arxontiko era unul din locurile de cazare care arăta cel mai bine.
Si care e legătura cu conacul din titlu? Sincer nici pentru mine nu a fost prea clar. Dar traducerea din greacă a lui Arxontinko este conac. Restul vine de la sine.
Dacă aș recomanda? În ciuda minusurilor aș spune că da, dacă vă doriți Platanias, vedere la mare și un buget acceptabil. Restul îl regăsiți mai sus. În toate nuanțele posibile.
Trimis de Dabator in 06.11.17 23:17:28
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
34 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Dabator); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 39.14095320 N, 23.27335110 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest review - pg. 1 / 2
34 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Excelentă recomandarea
Mutat în rubrica "Arxontiko Hotel [Platanias], PELION [peninsula]" (nou-creată pe sait)
--
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)
Rog așteptați...
Mi-a fost tare greu să aleg o melodie. În tonul articolului ar fi mers ori ceva flower-power ori un trash privind din partea cealaltă. M-am oprit touși la melodia care le-a ieșit foarte bine celor ce au cântat în seara de sâmbătă. Suna bine cu acorduri de vioară. Webmaster, please Otherwise a lui Red Hot Chili Peppers. Mulțumesc
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@Dabator: Excelent, ca-ntotdeauna o mare plăcere să lecturez un articol de-al tău! Mi-ai înseninat dimineaţa închipuindu-mi-te urcat pe vasul de wc pentru a da cheia.
Felicitări!
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecție.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
Nu mă simt în măsura să exprim cât mă bucură să observ prin jur că pragmatismul materialismului cotidian contemporan este survolat de irizații de poezie într-un ton destins de bună dispoziție...
Cel mai mult mi-a plăcut partea introductivă a prezentării
... restul e can-can - detalii tehnice...
Sigur că-ți vine să-ți smulgi părul din cap 
dar ce senzații eliberatoare când depășești starea... 
Recunosc, îmi place mai mult să citesc despre senzații decât despre hoteluri dar cine mă poate condamna? Nu toți suntem la fel? Aproximativ...
De altfel... despre asta era vorba pe site, nu? Despre impresii...
@Dabator: Tare drăgălaș acest review: are de toate, umor de tip neaoș (facem haz de necaz), povești simpatice, personaje semi-haioase, mozaic venețian (ce-mi place!) și bonus - marea văzută de pe terasă. Tacâm complet!
Și apropo de tacâm: aștept cu interes și mare nerăbdare reviewul sau mai bine reviewurile despre Kala Nera, unde am stat și eu în urmă cu câțiva ani - a fost primul meu articol postat pe AFA, de care m-aș rușina acum dacă m-ar pune Necuratul să-l citesc. Acolo, la Kala Nera, am mâncat cel mai bine și cel mai ieftin de când merg eu în Grecia, adică de peste 25 de ani!
Așa, că rogu-te, așterne-te pe scris. Mor de curiozitate să aflu unde ai fost cazat la Kala Nera și dacă la taverne mai prepară kokoretzii ăia bestiali și te servesc cu tsipouro on the house.
PS La Platanias nu am ajuns, cred că de lene, așa că musai să revin pe meleagurile astea. Am tăiat în schimb Pelionul prin munți (unde ai dreptate, se fac drumeții iar iarna se schiază) și ne-am prelins pe coasta estică, foarte spectaculoasă.
Simpatic foc, articolul. Cu mult umor! Când reușim să depășim situațiile ”mai grele” să nu spun stânjenitoare, cu zâmbetul pe buze, e minunat! Astfel în orice loc ne-am găsi, dacă luăm lucrurile pozitive și ne bucurăm de ele, totul e aproape rezolvat! Aici marea a avut puterea vindecătoare! Frumos. Felicitări!
@irinad: M-ai copleșit cu aprecierile, mulțumesc.
Înțelegeam să îți închipui cum am mers cu vasul în croazieră spre Skiathos. Și aici a fost o fază simpatică, căci vaporul a stat fix 5 minute în Portaria la dus și vreo 2 la întors. Ce mai, la întors mai aveau puțin și ne aruncau de pe vapor =) .
Dar să știi că m-am descurcat binișor și cu vasul de toaletă 
.
@danaeldreny: Culmea este că am fost chiar amuzat de întâmplări. Și ce poate fi mai drăguț decât să faci schimb de bancuri de o parte și de cealaltă a ușii.
Zona e chiar frumoasă, mare, munte, stânci, valuri așa că nu e cu mirare că se stârnesc furtuni lirice, o o zonă plină de poezie.
Și surpriza cu acea formație care cânta rock, care avea o violonistă venită acolo, în acel loc departe de lumea dezlănțuită.
@Carmen Ion: Mulțumesc, Carmen.
Și pentru faptul că mi-ai atras subtil atenția asupra mozaicului "elvețian". Știi, asta mi-a rămas din copilărie, atunci când nu știu de unde am reușit să-l atribui elvețienilor. Părea că mi-am însușit termenii și m-am prăpădit de râs [da, mă pricep la (auto) haz de necaz] când am realizat ce am scris.
Altfel da, recunosc, în Kala Nera am mâncat cel mai bine. Drumeții pe munte am și făcut, dar nu lungi (între 2 și maxim 5 ore, cele 5 ore chiar din Platanias). Ne propusesem mai mult, dar așa se întâmplă în toate concediile, ne propunem cât vrem și facem cât putem.
Nu promit nimic în privința așternutului pe scris, că am mai promis și altă dată și am rămas cu promisiunile.
@maryka: Să vezi ce simpatic sunt eu .
Bineînțeles că glumesc și că tu știi de glumă.
În vacanță mergem să ne distrăm, nu să punem la suflet tot felul de mici probleme. Păi să îți spun că după aventura cu ușa de la baie am ajuns la tavernă (ziceam eu ceva prin review).
Acolo am așteptat mai mult de jumătate de oră, tot făceam semne disperate celui ce ar fi trebuit să ne servească. Mi-a pierit și cheful de tsipouro, am trecut direct la mâncare =). În cele din urmă l-am prins și l-am întrebat dacă avem vreo problemă, suntem invizibili, eventual să ne punem câte un cearceaf pe cap. În fine.
Cu două astfel de întâmplări la rând, chiar în prima zi în stațiunea respectivă ar fi ușor să descurajezi și să spui că ești urmărit de ghinion și vacanța ta e praf. Dar nu, nu am făcut, ne-am amuzat în familie și am avut parte de zile foarte frumoase ulterior. Frumoase, adică ne-am simțit bine căci ulterior, în Chorefto am prins o ploaie interminabilă, cu spume, ce a ținut de la 9 seara până 11 dimineața. Ei și ce? Dar despre asta altă dată
Ai pomenit de flower power și acu nu mai scap de vocea din creier care-mi tot cîntă aia cu San Francisco și flowers in your hair 
Cînd iau pauze de la fredonatul obsesiv, mă hlizesc la amintirea unui episod celebru cu Droopy, în care păzește un seif de 2 bandiți pe care îi tot otînjește în fel și chip și care fug de fiecare dată afară din oraș ca să urle, să nu îi audă șeriful.
@Dabator:
Un articol pe care l-as citi și maine dimineata sa am o zi bună! Mai ales ca ma regasesc in unele faze cum e cea cu șopârla! Era grecoaică neaoșă! Dar nici stânca la ușa băii parcă nu-mi e străină dacă-mi caut prin amintiri ante AFA! Eu aveam un lemn de foc, cred. Și nea propitarul vorbea doar în chirilice!
Si delicate cameristele ????
@Dabator: Excelent articol, am râs cu lacrimi, pozele sunt superbe.
Ai un stil aparte, inconfundabil, pentru tine a scrie ceva înseamnă o mare încărcătură, fiecare review reprezintă o contopire a trăirilor de atunci cu altele mai mult sau mai puțin îndepărtate. Adaugi culoare și sunet, versuri, un umor fin și rezultatul e savuros, precum o prăjitură.
Acum, nu mă pot abține 
-de unde știi că șopârlița era fată?
-de ce te încui in baie, cameristă oricum nu aveai, nu exista riscul să te viziteze
-wi-fi e important in zonele fără acoperire, acolo nu există semnal, am pățit-o in munți, in Creta
-frumoasă melodie ai ales, cred ca sunetele unei viori se mulau bine.
Intenționez un Pelion la anul, din câte înțeleg ai avut și alte cazări, acelea cum au fost? Ai ajuns acolo fără oprire intermediara?
Felicitări, mulțumesc
@abancor: Și mie îmi sunau niște melodii cu accente hipiote în cap. Nu știam dacă să aleg una clasică, care definește epoca sau să pun un See Emily Play a lui Pink Floyd ori All You Need Is Love a lui Beatles. Pe cea a lui Scott McKenzie nu aș fi pus-o că prea era cu San Francisco ????. Dar poate pun ceva la Chorefto (dacă ajung vreodată să scriu) căci am avut cazarea chiar deasupra hipioților zilelor noastre.
Droopy și Pantera Roz au fost desenele animate care mi-au plăcut cel mai mult. Pline de poante seci, un pic suprarealiste.
În rest Make love, not war
@elviramvio: Ai mai citit articolul dimineață?
Șopârla sunt sigur că era de acolo, localnică, era micuță și extrem de leneșă. Acum fiind aproape de plajă, stând permanent cu geamurile deschise e absolut firesc să apară și tot felul de mici lighioane. Acum mă gândesc că șopârlele veneau pe luminator sau pe conductele de apă (prea era în cadă, nu cred că ăși dorea să facă duș). Chiar și cu pietrele din ușă să știi că nu a fost așa rău, sunt amănunte peste care se poate trece ușor.
Mi-a plăcut mult faza cu delicatețea cameristelor.
Mulțumesc
@krisstinna: Ooo, ce de întrebări. Uite cum facem, îți dau două variante de răspuns și tu îl alegi cel care îți place
1a. Din motive de limbă (română). Că noi așa spunem: o șopârlă/ două șopârle și cu diminutivele. Nu am auzit de șopârliț sau șopârlițel
1b. Dacă nu era fată de ce și ar fi dorit să fie cu mine în baie?
2a. Pentru că era curent iar ușa se deschidea. Nu ar fi fost plăcut să mă vadă cea mică cu ușa deschisă, nici măcr când făceam duș. Și ai reținut, nu exista nici perdea la duș
2b. Tocmai că nu erau cameriste. Care mai era farmecul?
Așa este acum, când nu se mai plătește roaming de date. Și da, și eu în Chorefto nu aveam semnal 3G deloc.
În Pelion am stat în 3 localități, în est, sud și în vest. Deși peninsula nu este foarte mare drumurile sunt grele, poți dă faci 50 km și în două ore. În loc să pierd timpul pe drum am preferat să fac altceva (deex să mă plimb pe munte, sau să mă aplec mai cu atenție la ceea ce aveam de vizitat în jur).
La dus am ajuns fără oprire intermediară, Kala Nera e la vreo 15 km de Volos. La întoarcere am preferat însă să mă opresc, așa am avut ocazia și să beau o cafea de despărțire în Portaria. Satele de munte din Pelion sunt adevărate muzee etnografice în aer liber.
@Dabator: Imi pare rau ca nu am citit articolul de la prima ora ca poate alunga norii. M-am amuzat teribil de felul in care ai tratat fiecare situatie in parte si cred ca daca erau problem majore ai fi reactionat altfel, astfel incat se poate spune ca a fost bine. Cu plusuri sau minusuri e bine sa ne facem vacanta frumoasa nu sa asteptam sa ne-o faca altii frumoasa.
Am citit cu mare placere, si la fel cu mare placere il si votez (de fapt am facut-o deja
@mishu: Mulțumesc pentru ecou.
Sigur nu au fost probleme majore, altfel la final nu as fi recomandat. Câteodată parcă e mai rău când constat că toate merg ca pe roate, parcă devine totul prea plat.
Și să nu uităm, cazarea e doar o mică parte din vacanțele noastre. De cele mai multe ori o folosesc doar pentru dormit și spalat. Acum am avut și ocazia de a petrece serile târzii, înainte de culcare, când comunicam cu persoane dragi de acaaă, pe balconul cu o priveliște deosebită.
@Dabator: Îmi place că ai umor, D-le! N-am mai râs de multă vreme cu o așa poftă la vreun articol scris pe AFA!
... a adus un expert cu ditamai trusa. În cele din urmă a spart ușa și totul s-a rezolvat.
aici s-a declanșat râsul meu care, (se putea altfel?!) a continuat cu vederea șopârliței în baie și cu răspunsul patronului
relaxat: "e normal, avem un câmp în spate".
Ce te făceai, D-le dacă erai în Africa, îți apărea leul la geam și stăteai la un hotel al cărui patron semăna cu ăsta?! („Ce vrei, D-le, suntem în junglă!!!).
Șopârlița aia era chiar simpatică!
Lăsând gluma la o parte îmi place că ai luat partea bună a sejurului, ai simțul umorului, pentru care te felicit!
Despre poze ce pot să spun?! Sunt superbe!
Mi-a plăcut și am votat!
@doinafil: Știi care e culmea? M-ai făcut tu să ma cutremur de râs cu leul tău din junglă. La asta nu m-am gândit... Bine (de fapt păcat că nu am ajuns în junglă ????).
Cu pozele cred că vrei să mă păcălești... Ce poate fi frumos la o ușa spartă, un dulap (sau o parte) incastrat în cuie, sau o poză din baie. Drept e că pozele de pe balcon merită tot chinul șopârliței????
Mulțumesc mult pentru ecou (sau feed-back cum se spune în zilele noaste ???? )
Băi nene, ce de texte cu șopîrle, ca pe vremea ailaltă...
Daba, la mine Pantera Roz a constituit motiv de chiul din ăla en-gros, adică toată ziua. A făcut rost un coleg de 2 casete full de Pantera Roz, 6 ore, și le avea numai pentru o zi, așa că a trebuit să ocolim liceul și să cîrmim spre casa colegului, transformată în cinematecă ad-hoc, unde s-au vizionat non-stop cele 2 casete, cu derulări și repetări (țiu minte un episod cu autostopul și un cal, l-am văzut de 4 ori, e crîncen), de eram buni de dus direct la oftalmologie. Una din puținele ocazii cînd am ajuns acasă cu ochii roșii și nu era de la fumul de țigară „al celorlalți din bar”.
Exact cum spui, are niște poante de neegalat.
@Dabator:
Destul de multe minusurile astea. Sau plusuri, daca pui soparlita. Ai prezentat intr-adevat conacul care nu stim de ce ii zice conac in toate felurile. Dupa principiul cu hazul si necazul ai scos articolul intr-o form agreabila ba chiar cu recomandare la sfarsit in ciuda celor intalnite.
Succes la urmatoarea cazare!
???? Numai de bine!
@Dabator:
Te rog, du-te pana la geam, deschide-l si asculta afara.
Auzi un urlet de caine? Hai te rog, asculta cu atentie. Nu e prea mare distanta intre noi... 60 de kilometri... un fleac.
Il auzi? E cainele meu. Urla la luna, la soare, la mai stiu eu ce planete. Si stii de ce urla? De rasul meu.
Am citit de dimineata articolul tau si de cate ori am vrut sa-ti multumesc pentru el m-apuca iar rasul si nu puteam sa scriu. Acum nu mai rad in hohote, rad asa... manzeste. Dar cotetul cainelui se zgaltaie in continuare.
Daca-ti plac animalele, daca ai mila de cainele meu, te rog... nu mai scrie asa ceva (ba scrie, ba scrie... zice scaraotchi din mine). Lasa hazul de necaz si devino si tu un om normal. Da-i un cap in gura aluia de-ti strica vacanta si gata.
P. S. Sunt convins ca la ce simt al umorului ai, vei trata acest ecou ca atare.
Alt P. S. In niciun caz nu-ti mai doresc astfel de cazari doar ca sa citim astfel de impresii. Ele vor fi si in cazul vacantelor super reusite.
În urma ecourilor, trag concluzia că trebe inventată o etichetă cu „nu consumați mîncare sau băutură în timp ce citiți”, afișată la începutul articolelor ca ăsta. Cel mai mic risc e să îți dea berea pe nas, mai nasol ar fi să intre vreun dumicat pe partea greșită.
@abancor: Acum că mi-ai adus aminte voi face rabat de la regulile Afa și îți povestesc ceva din vremurile când eram eu pe la 17 ani, așa. Pusesem mâna pe ceva extraordinar, eram fascinat. O casetă video cu Zidul lui Pink Floyd iar suplimentul era concertul de la Pompei. Fantastic! Toți prietenii/prietenele mele voiau să vină la mine să îl vadă. Bine, era vremea când muzica pe care o ascultam se auzea din parc L-am văzut de mai mult de 40 de ori și nu mă săturam.
Au trecut anii, aruncasem toate casetele video de vreme ce nu mai aveam cu ce să le văd. A venit revoluția digitală, casetofoanele, videocasetofoanele, magnetofoanele au dispărut. Cu pick-up-ul e altă poveste.
Cert este că peste ani am făcut rost din nou de "The Wall" și de "Pompeii" în format dvd. Pe la 15-16 ani i le-am pus fetei mele și, culmea (sau nu) a fost impresionată. Și eu la fel!
Din păcate acum 3 ani când a fost Roger Waters la noi eu aveam deja rezervat concediul si l-am ratat. Dar acum studiem posibilitatea de a-l vedea pe undeva prin Europa.
@Dan&Ema: Au fost si minusuri și plusuri. Pot spune că, pe undeva, a fost cea mai slabă cazare din ultimii ani. Din anumite puncte de vedere. Că dacă mă gândesc când am fost la un Ibis de Paris aproape că mă aruncam direct în pat... Sunt avantaje și dezavantaje. În definitiv era un apartament mare, curat (era treaba noastră să îl păstrăm curat????). Și, mai important, seara aveam o vedere excepțională. Vorba unei colege de site, restul e cancan????
@ghisor: Din nefericire eu m-am temut tot timpul de câini. E o traumă din copilărie, mă lătrau câinii lângă un stadiin. 5 (cinci) foarte fioroși. Eu stăteam cu mâinile de gard, și tremuram. Îmi fugeau genunchii. Cum se ducea un genunchi înainte, cum câinii se trăgeau inapoi. La final a venit cineva si m-a salvat de cosmar. Sunt fricos dar mă tratez! Au fost vreo două trei cazuri când câinii au sărit, dar când a fost o ființă pe care trebuit să o apăr am devenit erou????
Ce legătură are asta cu cazarea mea? Niciuna.
Dar cum spuneam mai sus, chiar nu a fost așa rău. Să vezi cum a fost când ne-am hotărât să mergem pe munte și traseele erau atât de prost marcate încât ne-am rătăcit . Sigur că ne-am descurcat până la final. Și când am ajuns în cele din urmă la "obiectiv", mănăstirea Agios Spiridon era închisă. De tot. Speram că măcar puteam lua ceva apă de acolo. Și tot s-a rezolvat, am mâncat pe drum mere și pere pădurețe.
Viața e frumoasă dacă o luăm așa cum e!
@Dabator: Ah, și pe mine mă enervează concertele programate vara!
E mișto că ai o fată care apreciază ce merită apreciat! Știu cum e, și fie-mea e sensibilă la artă. Ceea ce mă bucură.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată