La doamna Athina

TIPĂREȘTE

Ultima cazare din minunata noastra vacanta a fost in Koumaria, la doamna Athina. Pensiunea se numeste Archontiko Athina si am ajuns aici dupa ce am citit rewieul scris de “Floria”, careia ii multumesc.

Pentru ca era ultima zi de vacanta trebuia sa fie si ceva deosebit si am ales sa vizitam Muzeul Policentric din Veria (Agai). Desi nu am gasit deschise decat mormintele regale a fost foarte frumos si deosebit de interesant.

Daca drumul va duce in Grecia, atunci e musai sa va abateti si la Veria. Complexul arheologic e minunat si veti fi surprinsi cu fiecare pas facut in acest loc. Nu am sa detaliez cele vazute, a facut-o atat de profesionist “elviramvio”incat sunt sigura ca nu voi putea sa adaug ceva in plus, doar ca am fost foarte impresionata de cele vazute.

Dupa Veria, ne-am oprit pentru cateva minute in Vergina si am cautat bema Sfantului Apostol Pavel. Bema este monumentul dedicat sfantului si care include treptele sinagogii unde apostolul a vorbit locuitoriilor despre crestinism.

Pentru ca mai aveam ceva timp din aceasta zi am pornit spre Noussa, mai exact spre parcul natural Agios Nikolaos. La doar cativa km de Vergina se afla un colt de rai. In cautarea mai multor date despre acest loc am gasit doar cateva impresii ale unor vizitatori si mi-a placut ce spunea unul dintre ei: “Nu asteptati pana la moarte… puteti vizita paradisul mai devreme”. Si da, puteti face acest lucru daca va rezervati cateva ore pentru a ajunge in Naoussa.

Noi nu am intrat in oras, am urmat indicatorul si sfaturile “Ioanei” si drumul ne-a dus direct in… paradis. Parcul este intins pe mai multe hectare si se pare ca a avut si zile mai bune. In momentul in care am ajuns noi nu chiar mai e atat de bine intretinut, hotelul din parc, care e situat chiar pe malul raului Arpitsa, era inchis si parea inchis de ceva timp, pasarile despre care citisem nu prea le-am vazut (doar cateva rate si gaste), biserica inchisa. Cu toate astea e minunat! Copacii imensi, raul care curge printre pietre, aleile ce trec pe sub ramuri si linistea intrerupta doar de zbucimul apei pentru a-si face loc, creaza … paradisul!

Dupa plimbare venise vremea sa ne retragem pentru odihna, asa ca am pornit spre Koumaria, la doamna Athina. Din nou apelam la “Ioana”, partenera noastra de drum si iata-ne in parcarea din fata vilei Arkonticho Athina.

In curte, o zarim pe doamna Athina, care nu mai parea atat de vioaie cum citisem, dar tot cu zambetul pe buze. Ne deschide poarta si ne invita, “in dulcele grai aroman“, sa poftim. Parcam masina chiar in fata casei in care locuia proprietara si sora ei si cu bagajul de serviciu intram in vila pentru oaspeti. Oaspeti eram doar noi, asa ca aveam la dispozitie o casa intreaga si camera pe alese. Am ales, de comun acord cu gazda noastra, camera cu balcon si cu vedere asupra localitatii.

Lasam bagajul, facem un dus si vrem sa mergem sa mancam. Si pentru asta apelam din nou la doamna Athina, care ne da doua variante, la vreo 2-3 km distanta sau peste drum, la vecini. Ne uitam peste gard la vecini si vedem doar 3-4 localnici ce stau la un pahar de vorba, asa ca urcam in masina si ne abatem putin la taverna recomandata. Nu prea stiu de ce am venit ca nici macar nu am intrat…

Brusc ne hotaram ca e mai bine sa mergem la vecini si ne intoarcem, lasam masina in curte si ne infiintam la o masa. In cateva minute a aparut un tanar care ne informeaza ca nu are meniu, dar daca vrem sa mancam ne poate face o salata greceasca, cartofi prajiti, souvlaki si carnati. Foarte bun!

Aici am mancat in cea mai originala vesela. Mai intai vine o tanara cu o farfuria cu salata si una cu paine, apoi apar carnatii, cartofii si souvlaki, dar fiecare pe cate o bucata de hartie (curata, de ambalaj, cerata). Totul a fost foarte gustos si acolo, intre localnicii din Koumaria, ne-a simtit excelent!

Ne-am intors la cazare unde doamna Athina ne-a asteptat sa ne intrebe unde am fost, unde am mancat si de unde suntem. Dupa cateva minute de socializare, in care doamna ne-a povestit cum a intrat in posesia vilei si cum se gandeste ca vremea afacerei ei a cam trecut, ne-a urat odihna placuta, am stabilit ora pentru micul dejun si s-a retras.

Am ramas sigurii activi din curte si am inceput sa cercetam. Curtea este foarte frumoasa, dar parca tinjeste dupa zilele trecute. O zona de gratar foarte bine organizata, cu tot ce ai nevoie pentru a frige souvlaki sau poate un mic romanesc, multe flori si arbusti ornamentali, dar si o oarecare tristete.

Am intrat in casa si am facut un tur prin incaperile pustii. O casa care a cunoscut multi oameni si multe povesti (casa a fost cumparata de la un turc ce a plecat spre locurile natale) si care acum pare foarte trista.

Chiar la intrare se afla un salon mare, cu multe mese (am servit micul dejun aici), cu multe fotografii alb-negru ce infatiseaza aspecte ale zonei din anii de mult trecuti, corpuri vechi de mobilier si multe obiecte decorative. In stanga exista o alta incapere foarte placuta, cu canapele si masute (aici a fost candva cafeneaua), cu un televizor modern, ce parca te asteapta la o cafea.

De aici se urca o treata si treci intr-o alta zona a aceleiasi camere, separata printr-un grilaj de lemn (parca ai urca intr-un balcon), unde se afla biroul proprietarei si un semineu perfect integrat in decorul de piatra si lemn al incaperei.

Dupa ce trecem prin camera, ce odata era bucataria, marturie stau masinile de gatit, dar si frigiderele imense, urcam la etaj. Acelasi aer de epoca cu mobilier din lemn, cu grija pentru detalii si intram in camera noastra. O camera foarte spatioasa cu un pat dublu, cu un dulap, o canapea, cu noptiere langa pat, suport pentru troler, un birou tip secretaire aflat in apropierea semineul si piesa de rezistenta, acea fereastra din lemn (cu oglinda), pe care am intalnit-o si in Sarti. E o idée excelenta pentru a crea senzatia de spatiu! Camera era foarte primitoare si tare mi-as fi dorit sa mai ramanem o noapte, dar vacanta era gata!

Baia era foarte micuta, dar curata si cu tot ce e necesar. Din camera ieseam in balcon unde aveam o masa si doua scaune si unde a doua zi am savurat cafeaua admirand zona.

Micul dejun a fost servit, asa cum stabilisem cu doamna Athina, exact la ora 7. Cand am coborat ne-a intrebat cum vrem ouale si imediat pe masa au aparut placintute, unt, gem, ceva branzica, suc si omlete. Suficient sa ne tina pana ajungeam la Bucuresti.

Cazarea la doamna Athina e altceva, e cazarea la care simti ca ai venit la o ruda pe care nu ai mai vazut-o, dar iti e ruda. Ne-am simtit excelent si o recomand cu caldura!

---

VIZUALIZĂRI: 1149 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI