Revelion „închiloțat” (2)

TIPĂREȘTE

Aqua-Palace Élményfürdő Hajdúszoboszló 2016-2017

Precum le zice foarte bine Consulul „dorgo”, vremea amintirilor nu este în august, mon cher, ci mai prin iarnă, așe, când se limpezește tulburelu’ iar plictisu’ te strânge atât de tare de oo încât te lași dreakului de băutură și-i mai zici una-doua pe AFA (nu că ași fi „dănțuit” prea des pe acolo, că nu am postat mai nimic de prin 2014…).

Ce să vă spun… Acu’ doi ani am făcut un alt Revelion la Hajdu, la Aqua Palace (cu vizite la Debrecen, Miskoc, Gyula și Lillafüred) care a fost atât de mișto încât nu am considerat necesar să mai scriu pe AFA, că oricum toată lumea spunea că a fost OK… Da, știu, ar fi trebuit să râgâi și eu oareșce chestii pe aici, da porcu’ tot porc - leneș și puturos!

Inițial am vrut să postez o chestie foarte concisă despre „Rebeliune” și atât… Acum, stând lângă una bucată de italian alb și sec, mi-am amintit faptul că, al meu kinder, Iulia, a învățat să cetească, și, zic eu, tare ar mai fii bucuroasă să se înfrupte din oareșce clasici…

Să purcedem, deci: de fapt a început cam prin toamnă, așa, când am luat legătura cu ceilalți camarazi de arme cu care am invadat Hajdu, precum păgânii lui Gingis Han, acu’ ceva vreme… „Pas! ” și „Știi, ne mai gândim… dar, Pas! ”. Hmm! Firma noastră - adică aia care ne dă de mâncare și toate alea - a hotărât să ne „îndoape” și cu niște voucher-e de vacanță. Deci, pentru minimalizarea cheltuielilor, trebuia, musai să stau și prin Romanica. Deoarece, este lege! , Crăciunul se „face” în familie - vine Moșu, alea-alea - doream ceva de Revelion sau ceva între Crăciun și Revelion. După ce am văzut prețurile agențiilor de turism - „Cât ai tensiunea, dragă? ”, „160/110! ” - m-am orientat spre Ungaria, loc drag mie… Unde mai pui faptul că, având „tichete de vacanță”, doream să mai scot din buzunarele prietenului Zoltan Marki (cine frecventează zona Hajdu, știe despre cine vorbesc) și să mai ajut și eu la dezvoltarea turismului românesc.

Așa că, după o întreagă saga - vream să „plantez” tichetele direct la unitatea de cazare, pentru a „bucla” agențiile de turism (sport pentru care am primit oareșce felicitări și muulte, muulte înjurături și „blesteme de mamă”) - am optat pentru Vila Carlos, din Sînmartin, chiar lângă Băile Felix. Ca să nu o lungesc teribil, deși îmi stă în fire, programarea concediului suna cam așa: 27-30.12.2016 la Vila Carlos (pe tichete), 30.12.2016-02.01.2017 cazare la Hajdu. De vizitat - Oradea, bineînțeles - iar, „dincolo”, Debrecen și… Eger. Ultima dată când o bălăngănisem prin Ungaria, Eger fusese una dintre ținte, de fapt vânatul cel mare, dar, apele termale și vinul de Tokaj mi-au venit de hac! Așa că am apelat la programul acela care a pus un președinte în Romanica și am postat oareșce filmulețe cu Eger… Ce mai tuta-vura, la Revelion am ajuns trei familii prietene, toate cu copii (pohta ce-am pohtit).

Romanica, succint:

-Oradea… Așa cum pățește mai orice regățean, atunci când dă cu botu’ de vreun oraș de dincolo de munți (pe unde cumanii nu prea-și duceau caii la adăpătoare), m-a impresionat - la modul gură cască - prin curățenie și organizare. Dragi orădeni. Nu vă criticați orașul! Dacă sunteți nemulțumiți, veniți câteva zile la sudul Carpaților. Asta da experiență! Am mușinat un covri-dog în centru, am tras în nări aerul tare de pe Criș (frig de-ți sărea basca - și vânt), am vizitat o Grădină Zoo cu iz vestic, dar în stare bocnă, și mi-am băgat nasul prin Biserica Romano - Catolică și Palatul Episcopal (predat Bisericii Catolice - in sfârșit, cred că își va recăpăta splendoarea de altă dată) și prin Cetatea Oradea - mereți, fraților, aici, că s-a renovat (hotel, berărie, consulat slovac, muzeu - toate alea!), da’ nu în decembrie, că pocnește piatra de ger!!! Și, la ce bun o berărie, la -5 grade? Pentru furajare am vizitat Pizza Hut din Lotus Center.

-Nu în ultimul rând, ne-am înmuiat unghiuțele de la picioare în apele binefăcătoare de la Aquapark Nymphaea (loc teribil de atrăgător, amenajat la standarde vest-europene, care, pesemne, a mai scuturat un picuț cifra de afaceri a vecinilor de la Hajdu).

-Băile Felix… Hm! Am fost de două ori, seara, pentru a zgudui pancreasul… Ce să spun? Mai bine nu spun nimic… Impresionant complexul hotelier (unul dintre cele mai mari din Romanica) H. Someș - H. Mureș - H. Unirea, cu nu mai mult de patru ferestre luminate, la ora 8 seara, cei 10, poate 11 (glumesc, deci puțini) stâlpi din vârful cărora licărea ceva numit pompos „iluminat public” precum și interesantul șanț (rigolă?) de apă, unde-ți puteai lesne rupe ceva metatarsiene… Hmmm! Nu știu de ce, dar parcă înregistrasem că Băile Felix ar fi contraoferta RO la Hajdu / Gyula / Miskolctapolka, etc… Mai bine să nu comentez eu, că vecinii orădeni, oricum, și-au făcut orașul super, dar, din păcate, mare parte din paralele lor se duc către sudul României, să clădească și oamenii ăia ceva! Orice…

Ungaria… Cum să încep? Cu Revelionul sau cu frumosul Eger? Cu Revelionul, că nu vreau să închei cu păreri "nașpa"… De fapt, nici cu una nici cu cealaltă…

-Debrecen. Un oraș frumos (dar nu să te facă să te întorci) - un fel de Oradea, un picuț mai curat, dar parcă nu atât de „prețios”. Are tot ce-i trebuie, chiar și în plus - mă refer aici la linia de tramvai care străbate centrul și, ați ghicit, împarte în două Târgul de Crăciun. O adevărată încercare după 3 pahare de vin fiert. Interesantă Református Kistemplom, o biserică atipică, cu un fel de turlă - turn de inspirație castel medieval. Parcarea în centru - răvășitoare: 400 HUF ora!!!

-Hajdúszoboszló. Frumos, curat, organizat și, nu în ultimul rând, primitor. Parcul central, cu ale sale clopote și… locul de joacă cu „tiroliană”, au făcut deliciul puțoilor! Am dus porcii la jir la Halász Restaurant (parte a Hotelului Négy Évszak) - decent, mâncare bună dar cam, hm!... puțintică, așa - și am luat dulciuri de la cofetăria hotelului. Apoi am schimbat restaurantul și am umplut mațul la Reataurant Szilfa Étterem, un pic mai „de fițe”, dar pe care-l recomand cu toată căldura!!! Prețuri aproape ca la Halász, dar bucatele (și „atitudinea” vorbitoare de engleză) incomparabile. Dacă sunteți, măcar în trecere, nu ezitați (szilfa. hu) !!!

-Cazarea? Ne-am făcut treaba cu ea - apartamentele Magdolna și Bonis (al treilea nu știu cum se numea, Rodica, parcă - era în alt bloc), unul deasupra altuia, doua camere decomandate, bucătărie complet utilată, baie (centrală termică - apă caldă non stop, căldură după pofta inimii), parcare în curtea blocului, OK.

-Revelionul… Uite că a venit „monstrul din bucătărie” de la cumpărături și spune că are și BR, așa că voi continua mâine… Poate mi-l amintesc altfel…

Din start trebuie să spun că „Revelionul închiloțat” a fost foarte accesibil (undeva la 300 și ceva de lei pentru toți trei), deci așteptările nu erau foarte - foarte mari. De fapt, dacă nu ași fi fost și acum doi ani, practic nu aveam termen de comparație. Din păcate, hm! , parcă a fost organizat de români! Știți meteahna națională: primul an super și apoi, dacă tot s-au învățat băieții… Nu vreau să spun foarte multe, deci punctez:

-am zis să nu mergem la ora 20.00 (deschiderea oficială), dorind a proceda la fel ca în 2014 pentru a evita aglomerația (eram asigurați că numărul de șezlonguri este egal cu cel al participanților). Din câte știu, nu se vând bilete mai multe, dar, organizatorii au ignorat firea mioriticilor care, deși erau, să zicem, patru persoane, luau cinci sau șase șezlonguri… Aici este o vină comună, dar băieții trebuia să se aștepte la așa ceva (doar cunoșteau „materialul clientului”! - puteau numerota șezlongurile și atribui numere participanților la „Rebeliune”, dar cine sunt eu să-mi dau cu părerea?). Am lua scăunelele de la locul de joacă, să avem, în puii mei, pe ce sta… Not OK! Oricum, arătam ca și Shrek în mizerie stând pe scăunelul acela verde prăzuliu… Nevestele, care nu consumau alcool, s-au consumat… Noi, decât la început!

-era vorba de un „welcome drink” în ofertă… „S-a terminat! ”, a fost răspunsul… Totuși, s-au revanșat, dând șampania „la liber” (un fel de „fără număr”), amestecând, în schimb, paharele de șampanie cu alcool de cele fără alcool. Norocul a făcut ca polițiștii locali - băieți fini - nu au stat la ieșire cu fiola.

-deși nu este normal, pentru un parc acvatic indoor, s-a permis accesul cu alcool. Astfel, era plin de cutii de Dreher (o bere super, nu am ce spune) pe unde nu te așteptai… Sau de PET-uri goale, pe care nu am avut curajul să le miros…

-acum nu critic: kinderul s-a zdrelit la un deget de la picioarele din spate și am fost la cabinetul medical. Comportamentul a fost super profesionist (la fel și curățenia cabinetului) - compar cu Austria aici…

-ne-am amețit cu șampanie și totul a fost OK.

Eger - un loc minunat…

Știam că este frumos, dar nu m-am așteptat să fie atât de frumos. Recunosc, Târgul de Crăciun din centrul orașului, cu o întreagă gamă de arome a vinului fiert - am încercat câteva, zona Eger fiind una dintre zonele viticole foarte cunoscute din Ungaria, cu toate tipurile de langoș, colaci secuiești (cu ciocolată, stafide, nucă, oaaaau! – curcubeu pe cerul gurii, cum zice un pretenar) sau cârnați cu boia, au contribuit din plin la formarea unei păreri… Și totul începuse atât de prost!

După o încercare, nereușită, de vizitare, din data de 30 decembrie - „Hai măi să mâncăm ceva în Debrecen, că deja este târziu! ” - pe bună dreptate, pierzi destul de mult timp la cazarea a trei familii cu o cârcă de puradei, am încercat din nou pe 31… La rugămintea răstită organizatorului - și cine să fie acela - către famelie, care se așezase la taifas, s-au simțit cu toții și am plecat. Și am și ajuns, pe o autostradă ca-n palmă, pe care nu era țipenie de mașină - poate doar una, a poliției, care ne făcea la hy! cu mâna...

Castelul (ținta noastră, de!) s-a dovedit a fi închis pentru organizarea Rebeliunii de către oareșicare tipi cu mașini negre și lungi. Soldățelul din barieră, parcă în năduf, ne-a permis să facem ceva poze. Una peste alta, ne-am răzbunat pe banii de intrare (nu puțini, 4000 HUF pentru mamă, tată și copchil) și i-am terfelit la Târgul de Crăciun până am făcut nasurile roșii ca Rudolf. Priveliștea de la castel este Oaaaau! , da’ inima-ți stă ca un purice, că fugeau kinderii pe scări să-și frângă gâtul!

Orașul este o minune blondă - parcă născut pentru turism! Renovat, de zici că l-au terminat ieri, are de toate: râuleț care-l străbate și-i face delicios de atrăgătoare pozele de pe pod, Piața Mică (i-am zis eu așa, ca să nu mai gugălesc) - cu crâșme de vinuri una lângă alta, peste pod de cea Mare (aia cu Târgul) - aici nu mai am ce spune, străduțe pietonale înțesate de biserici și restaurante, o... bazilică (impresionantă, aduce a Italia) și un… minaret (aflarăm că este cel mai nordic plămădit de Imperiul Otoman) - se urcă în el dar, hm, o cârcă de trepte în spirală - am spus Pas!

Cu siguranță voi reveni, pentru a mă caza, neapărat, la Hotel Salirise Resort Spa Termal - știți voi, plimbăreților, dealu’ ăla de sare care scuipă apă…

A! Și ceva despre Vila Carlos… Super OK!!! Recomand cu căldură. Are tot ce vrei: mic dejun copios, camere extra, curățenie bec, cățel frumos (Roxi), parcare, gazde super OK (dacă ajungeți la Hanul „Gheorghe și Balaurul”, întrebați de Gheorghe) - găzdoiul își iubește locul și oferă informații foarte bine documentate… Și… Primește Tichete de Vacanță!!!

S-aveți vacanțe minunate!

---

VIZUALIZĂRI: 3514 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI