GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Appartementhaus Familie Kapp in Tröpolach am Nassfeld.
Locație: landul Carintia (Kärnten), districtul Hermagor, având la sud Alpii Carnieni (Karnische Alpen) iar la nord Gailtaler Alpen - ramura sudică a Munților Hohe Tauern, pe malul drept al râului Gail la o altitudine de 600 m. Se ajunge din Ungaria, pe autostradă pâna la Arnoldstein (lângă Villach) și de acolo pe drumul 111 până la intersecția cu drumul 90 și după încă "3 km ajungeți la destinație".
Locația a fost aleasă pentru că a reprezentat pentru noi un nod de comunicație, de unde am făcut excursii în Tirol (inclusiv Innsbruck), Salzburg cu întoarcere pe Hochalpenstraße, cu ghețarul de lângă vârful Gloßglockner - 3798 m - cel mai înalt din Austria, Munții Dolomiți (inclusiv în Italia), Slovenia cu Ljubljana și peștera Postojna cu întoarcere pe la Trieste, Veneția (cu insulele Murano și Burano).
„Grüß Gott“ (Dumnezeu să vă binecuvânteze!) este urarea de întâmpinare.
La sosire te întâmpina d-na Patricia Kapp, amabilă, politicoasă și vorbitoare de limba engleză. Corectă în toate relațiile pe care le-am avut.
4 apartamente, toate cu baie și bucătărie complet dotate, foarte curate, pentru 2 până la 6 persoane, de la 40 la 70 mp, detalii și planul apartamentelor se pot vedea pe www.tiscover.com sau www.kapp-holidays.at. Prețul este pe apartament (noi am plătit 136€/zi pentru trei apartamente (trei familii). Nu am fotografii nici cu clădirea și nici cu interiorul acesteia, pe vremea aceea nici nu știam de existența AFA, dar se pot vedea pe site-ul de prezentare, fiind conforme cu realitatea.
La cazare primești un card Millennium Express (fără plată, va fi înapoiat la plecare) și care permite urcări și coborâri (oricâte) cu telecabina până la Vârful Madrizze - Madritschen (1918 m) - Karnische Dolomiten, exact pe granița dintre Italia și Austria, unde este amenajat un loc de plimbare și petrecut timpul liber, inclusiv pentru copii. Acolo se deschide o panoramă asupra munților înconjurători, se pot culege și mânca afine, se pot face drumeții, ciclism montan (cu biciclete oferite de la pensiune) sau poți coborî cu pandolino până la stația intermediară (o experiență plăcută). Cu cardul mai ai reduceri la diferite muzee, manifestări turistice, stranduri, etc.
La 200 m se găsește centrul spa Naßfeld cube.
Pe râul Gail se pot face plimbări cu barca sau rafting.
La 60 km nord-est se găsește Millstätter See (Lacul Millstätter) - bijuteria regiunii Kärnten (Carintia), Parcul Naţional Nockberge - Millstätter Alpe, Tschiernock, Goldeck, Mirnock.
Atractiile lacului includ parcurile Rosenpark, Baron Klinger von Klingerstorff-Park, Klauber si Blumenpark, Muzeul bonsai cu o fascinantă gradină japoneză și Muzeul pescuitului.
O drumeţie pe Millstätter Alpen oferă privelişti deosebite cu lacul Millstätter şi cu munţii învecinaţi. Mulți excursioniști merg în căutare de granate în jurul lacului (zona fiind vestită pentru existența granatelor - pietre prețioase, cel mai frecvent almandin, rubiniu în general).
La 30 km nord se găsește Weißen see (Lacul Weissen), mare parte a acestuia fiind neatinsă de dezvoltarea turismului - interzis traficul cu mașina dar și ambarcațiunile cu motor. Zona a fost recompensată cu Premiul European pentru turism şi mediu şi poartă titlul de "Heilklimatischer Luftkurort" (Stațiune climatică sănătoasă).
Mai sunt și alte locuri de văzut în apropiere dar acestea au făcut parte din documentarea noastră. Nu mă refer la cele care au făcut obiectul excursiilor noastre, care, eventual, vor fi subiectul altor rw-uri.
Aici am poposit 8 nopți - șapte zile pline, primele trei și ultimele trei fiind alocate excursiilor mai sus amintite, a patra zi - odihnă activă alocată împrejurimilor, aprovizionării și bucătăriei. Am urcat pe creastă, am făcut câteva trasee scurte - mai mult plimbări, am făcut poze (din care voi atașa și rw-ului), am mâncat afine, mi-am ales un fragment de rocă (o piatră) din vârf, care urma să ajungă pe meleaguri secuiești (am damblaua de a aduce acasă câte o piatră din locurile în care merg).
Am mâncat seara în trei restaurante locale - nu am ce vă povesti -mâncare comestibilă, anostă și relativ scumpă, berea acceptabilă spre mediocră, servirea ok.
La pensiune (îi spun așa pentru că e mult mai complicat să spun Appartementhaus Familie Kapp) nu se servește nici o masă, nici noi nu am dorit, având în vedere că plecam pe la 6-7 dimineața și ne întorceam seara, uneori și la 23,00.
Găseam totdeauna curat, așternuturi schimbate o dată, prosoape ne luam noi când aveam nevoie dintr-un dulap amenajat pe un hol cu utilități, cele utilizate depozitându-le într-un coș.
Pensiunea dispune și de alte utilități, incluse ìn cost: biciclete, rachete de tenis, badminton, mingi, ski și echipamente de ski (pentru iarnă), și nu mai știu pentru că nu am utilizat din ele.
Parcarea se face într-o mică parcare pe aleea paralelă cu clădirea și nu costă nimic.
Ne-am simțit foarte bine și recomand cu siguranță cazarea în această locație. Cred că d-na Patricia Kapp vă va primi cu plăcere.
Cu bine!
Trimis de ak-ar de rumÂn † in 10.08.12 21:06:09
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ak-ar de rumÂn †); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
ECOURI la acest review
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@AKAR... la fel si eu (am damblaua de a aduce acasă câte o piatră din locurile în care merg) sau scoici, stele de mare sau iarba de mare, de la mare...
Da e o zona frumoasa ai ce vedea in urma cu mai multi ani am fost si eu acolo am trecut pe la passo di Pramollo 1600m intre cele 2 tari exact se afla o biserica jumatate in A cealalta in I.
Sa stii ca barcile cu motor sunt interzise pe toate apele din Austria exceptand fluviul si 2-3 rauri.
Frumoase poze.
@claudiu 71: Drumul de la Tröpolach până la Pontebba (Italia) - SP 110 de 25 km, drum bun, astfaltat, îngust, unde se intră pe autostrada A23 în legătură cu A4 și A57 către Veneția.
Drumul urcă până la Pasul Naßfeld - 11,5 km (Italiană: Passo di Pramollo) la o înălțime de 1552 m, situat în Alpii Carnici. În apropiere sunt vârfurile Gartnerkofel (2195 m.), Roßkofel (2240 m.) și Trogkofel (2280 m).
Diferența de altitudine dintre Pasul Naßfeld și intrarea în autostrada A23 este de 950 m.
Drumul este senzațional, te treceau fiori reci pe șira spinării, la coborâre nu am mai întâlnit nici o altă mașină, cu excepția uneia a jandarmeriei italiene, a trebuit să opresc în unele dintre puținele locuri în care este posibilă parcarea pentru a mă putea bucura și eu de frumusețile și măreția naturii. Este singurul loc unde am întâlnit un indicator de circulație, care avea sugestiv desenată cutia de viteze cuplată pe viteza I. Familiei mele îi pierise piuitul, era liniște perfectă în mașină, toți se ancoraseră zdravăn de punctele de sprijin din mașină. Cei cărora le plac traseele dificile și vor ajunge, din întâmplare sau intenționat, pe aici, vor înțelege că Transfăgărășanul sau Transalpina, foarte frumoase și acestea, sunt joacă de copii și nu este acesta singurul drum cu acest nivel de dificultate. Când panta s-a mai domolit, au reacționat în cor, solicitând ca la întoarcere să căutăm alt traseu. Sincer să fiu, seara pe întuneric, nu aș fi avut curajul să urc pe acest drum senzațional iar pe întuneric nu mai merita riscul, nici pentru șofer, nici pentru mașină.
@dorgo: Eu aduc iarbă de mare de la munte!!!
@AK-AR de RUMÂN: Da asa este tin minte ca am trecut si printr-un tunel doar cat masina pe o panta si in curba cu piatra pavata si chiar plouase da e un drum cum ar zice italieni de strige cullo, si noi ne-am intors pe autostrada inapoi. Iar lacul din varf de la pramollo era parca din Marllboro land cu stancile acelea. golase am poze dar pe timpul acela nu era digitalul. Eeeee, amintiri frumoase!!!
@dorgo: Revin pentru că recitind, ecoul pentru tine, am sesizat o umbră de ironie (regret); nu am intenționat asta. Mă explic: din Tatranska Lomnica - stația intermediară am adus doi bulbi cu plante de apă (care mi-au plăcut pentru grădina mea) și conuri de pin pitic cu semințe, din Alpi, pe care, acasă, i-am pus în ghiveci (toamna-iarna) și am așteptat în zadar să încolțească - cred că era prea cald în casă.
Aceasta era iarba mea de mare de la munte.
@AK-AR... n-ai gresit, in urma cu multe milioane de ani, fiecare creasta de munte era un fund de mare, asadar, iarba de la munte, e de fapt, o fosta iarba a marii...